Litigiu privind magistrații. Sentința 368/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.10.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.368
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.11.2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, având ca obiect litigiu privind magistrații.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamanta arată că, față de soluția pronunțată de Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție nu înțelege să-și mențină excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.49 alin.1 și 2 din Legea nr.317/2004, prezenta cerere fiind una împotriva unui act administrativ emis de Consiliul Superior al Magistraturii.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii, anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii aceasta fiind nelegală și netemeinică, cu obligarea pârâtului de a da curs favorabil sesizării, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători la data de 05.08.2008 reclamanta a formulat în baza art.49 alin.2 din Legea nr.317/2004, recurs împotriva soluției de clasare nr.33//2008 din 19.05.2008 a Consiliului Superior al Magistraturii - Comisia de disciplină pentru judecători, soluție dispusă cu privire la sesizarea formulată de reclamantă în conformitate cu art.45 alin.4 din Legea nr.317/2004, împotriva doamnei judecător pentru HG nerespectarea dispozițiilor art.99 lit. a) și h) din Legea nr.303/2004 și a dispozițiilor art.9 alin.2 din Codul d eontologic al Magistraților.
S-a susținut astfel că, judecătorul cu privire la care s-a formulat sesizarea a încălcat dispozițiile legale privind incompatibilitatea în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție la un număr de 9 termene de judecată. Soluția de clasare dispusă este nelegală și netemeinică câtă vreme Comisia de disciplină a considerat în mod greșit că starea de incompatibilitate trebuie examinată în raport cu dispozițiile art.47 Cod procedură penală când în fapt starea de incompatibilitate a fost constatată cu titlu de autoritate judecată prin încheierea de ședință din 11.09.2007 de către completul care a soluționat cererea de abținere, și prin care s-a reținut că este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art.47 Cod procedură penală în sensul că doamna judecător și-a exprimat părerea în dosarul nr- al completului de 9 judecători.
Comisia de disciplină nu a fost sesizată să constate starea de incompatibilitate deoarece aceasta a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească ci a fost sesizată pentru a dispune sancționarea disciplinară fiind incidente dispozițiile art.99 alin.1 lit. a) și h) din Legea nr.303/2004. Ca atare, în mod nelegal Comisia de disciplină a concluzionat că nu se poate reține în sarcina doamnei judecător săvârșirea HG abaterilor disciplinare prevăzute de art.99 lit. a) și h) din Legea nr.303/2004 motiv pentru care se impune casarea soluției de clasare și trimiterea cauzei la Consiliul Superior al Magistraturii în vederea efectuării cercetării prealabile și aplicării unei sancțiuni disciplinare.
Reclamanta a mai arătat că prin constituirea unui complet de judecată din care făcea parte un judecător incompatibil i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția de necompetență materială solicitând declinarea soluționării cauzei în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA apreciind că dispozițiile art.49 alin.1 și 2 din Legea nr.317/2004 sunt aplicabile numai în situația în care se atacă hotărârii pronunțate de Secțiile Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-au soluționat acțiunii disciplinare iar actul de clasare nu poate fi asimilat noțiunii de hotărâri în sensul art.49 alin.2 din Legea nr.317/2004 fiind astfel incidente prevederilor art.3 pct.1 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 28.09.2008 reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.49 alin.1 și 2 din Legea nr.317/2004 arătând că acestea încalcă prevederile art.21 din Constituția României privind accesul liber la justiție întrucât pentru situația în care, la sesizarea formulată în baza art.45 alin.4 din Legea nr.317/2004 s-a dispus soluția de clasare a sesizării, prin modul de formulare a art.49 alin.2 din Legea nr.317/2004 s-a exclus posibilitatea atacării în instanță a acestei soluții.
Prin decizia nr.9/17.11.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare către Curtea de APEL TIMIȘOARA - secția contencios administrativ și fiscal apreciind că dispozițiile art.49 din Legea nr.317/2004, republicată stabilesc calea de atac a recursului numai pentru hotărârile pronunțate în fond în materie disciplinară de către Secțiile Consiliului Superior al Magistraturii nu și pentru actele premergătoare adoptate în cursul procedurii disciplinare. Cum în cauză, nu s-a pronunțat o hotărâre la care se referă art.49 din Legea nr.317/2004 iar sesizarea petentei a fost clasată printr-o rezoluție ce are caracterul unui act administrativ aceasta urmează a fi supusă controlului judiciar specific contenciosului administrativ reglementat de Legea nr.554/2004.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 16.10.2009 sub nr- iar la termenul de judecată din 16.11.2009 reclamanta a arătat că înțelege să nu își mai susțină excepția de neconstituționalitate invocată, accesul la justiție fiind asigurat prin calificarea acțiunii ca o acțiune formulată împotriva unui act administrativ conform Legii nr.554/2004.
Din probatoriul administrat în cauză instanța reține că prin sesizarea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr-/15.02.2008 reclamanta a solicitat aplicarea unei sancțiuni disciplinare doamnei judecător apreciind HG că aceasta a încălcat dispozițiile art.99 alin.1 lit. a) și h) din Legea nr.303/2004 privind incompatibilitățile prin aceea că deși a făcut parte din Completul de 9 judecători ce a pronunțat Decizia nr.4/19.02.2007 în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul reclamantei declarat împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.6/J/12.04.2005 prin care s-a dispus excluderea din magistratură a reclamantei ca sancțiune disciplinară, ulterior același judecător a făcut parte din completul de judecată în dosarul penal nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție ce a avut la baza rechizitoriul întocmit de la 02.10.2006.
Astfel, doamna judecător a HG participat la un număr mai mare de ședințe de judecată participând astfel la întocmirea unor acte esențiale pentru soluționarea dosarului cum ar fi încuviințarea sau respingerea probelor, audierea inculpaților, a martorilor, deliberarea asupra excepției de neconstituționalitate, deși avea formată convingerea vinovăției reclamantei câtă vreme își exprimase opinia cu privire la existența faptei și vinovăția reclamantei.
Prin rezoluția pronunțată de Comisia de disciplină pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii la data de 20.03.2008 în dosar nr.33//2008 s-a dispus clasarea cauzei respective reținându-se în esență că starea de incompatibilitate invocată în cauză trebuie examinată în raport cu dispozițiile art.47 Cod procedură penală și care se referă numai la "judecată" prin aceasta înțelegându-se judecarea cauzei pe fond iar judecătorul față de care s-a formulat sesizarea nu a făcut parte din completul care a judecat cauza pe fond întrucât la data de 11.09.2007 i-a fost admisă declarația de abținere iar sentința penală în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată la 20.12.2007. S-a mai reținut că măsurile pregătitoare judecății sunt atributul președintelui de complet iar încheierea pronunțată la termenul din 18.01.2007 când a fost soluționată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.11 alin.1 din Legea nr.78/2000 nu are semnificația unei judecății în sensul art.47 Cod procedură penală întrucât o asemenea măsură nu prefigurează hotărârea care s-a pronunțat pe fondul cauzei.
Analizând prezenta cauză prin prisma dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 care dă dreptul oricărei persoane ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ, de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului, cu raportare și la art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 ce cuprind normele de competență materială în litigiile de contencios administrativ Curtea reține că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Astfel, conform art.47 Cod procedură penală, judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea cauzei într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desființarea cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs. Potrivit alin.2 nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauză.
Din actele aflate în dosarul nr.33//2008 al Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că doamna judecător a făcut parte din Completul de 9 judecători ce a pronunțat decizia nr.4 în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.6/J/12.04.2005 prin care s-a dispus față de reclamantă aplicarea sancțiunii disciplinare a excluderii din magistratură. Ulterior, același judecător a fost învestit cu soluționarea dosarului penal al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr-, cauză penală în care reclamanta a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.11 alin.1 din Legea nr.78/2000. La termenul de judecată din 11.09.2007 aceasta a declarat că se abține de la soluționarea cauzei cu motivația că a făcut parte din Completul de 9 judecători ce a soluționat dosarul nr- iar prin încheierea pronunțată la acest termen s-a admis declarația de abținere fiind incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art.47 Cod procedură penală întrucât doamna judecător și-a exprimat părerea în cauză.
Pretenția reclamantei de aplicare a unei sancțiuni disciplinare pentru nerespectarea regimului incompatibilităților de către doamna judecător a fost în mod corect clasată de către pârât întrucât art.47 Cod procedură penală face referire expresă la interdicția de a participa la judecarea cauzei prin aceasta înțelegându-se judecarea sau soluționarea în fond a unei pricini, prin pronunțarea unei soluții de dezînvestire a instanței, prin care s-au analizat pe fond pretențiile deduse judecății, scopul acestei interdicții fiind acela de a evita situațiile în care la judecarea cauzei ar putea participa un judecător care nu ar fi obiectiv.
Spre deosebire de normele de procedură civilă (art.27 pct.7) unde exprimarea părerii cu privire la pricina ce se judecă reprezintă un motiv de recuzare al judecătorului și nu o cauză de incompatibilitate, Codul d e procedură penală tratează această situație ca o incompatibilitate iar normele care reglementează incompatibilitatea, fiind de ordine publică și conținând o interdicție, sunt de strictă interpretare și aplicare așa încât, cazurile de incompatibilitate nu pot fi extinse prin analogie.
Ca atare, Curtea reține că în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședințele de judecată la care a participat doamna judecător instanța HG nu s-a pronunțat asupra unor chestiuni de fond, legate de acuzația adusă reclamantei ci au fost luate măsuri pregătitoare judecății iar încheierea din 18.01.2007 prin care instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale nu are semnificația judecării cauzei în sensul art.47 alin.1 Cod procedură penală.
Această încheiere are caracter interlocutoriu și leagă instanța în privința măsurii dispuse dar nu reprezintă o judecată în fond a cauzei, judecată la care nu poate participa judecătorul ce și-a exprimat părerea cu privire la soluția, pe fond, ce s-ar putea pronunța.
Instanța nu poate reține opinia reclamantei potrivit căreia încălcarea regimului de incompatibilității prevăzut de art.47 Cod procedură penală este dovedit prin încheierea din 11.09.2007 pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis declarația de abținere întrucât aceasta ar însemna că orice declarație de abținere sau cerere de recuzare ce sunt admise conduc automat la aplicarea unei sancțiuni disciplinare pentru încălcarea dispozițiilor legale privind incompatibilitățile conform art.99 lit. a) și h) din Legea nr.303/2004. Este de subliniat faptul că Legea nr.303/2004 stabilește incompatibilități care se referă la exercitarea funcției de magistrat în vreme ce cazurile de incompatibilitate prevăzute de art.47 Cod procedură penală au ca scop împiedecarea unui judecător de a soluționa o anumită pricină iar pentru acest din urmă caz, aplicarea unei sancțiuni disciplinare presupune cu necesitate săvârșirea unei abateri disciplinare prin încălcarea cu vinovăție a normelor imperative anterior menționate, norme ce nu au fost încălcate în speță câtă vreme doamna judecător nu a făcut parte din completul ce a soluționat dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ca atare, Curtea reține că soluția de clasare nr.33//2008 din 19.05.2008 pronunțată de Comisia de disciplină pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii este legală fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.46 alin.6 din Legea nr.317/2004, motiv pentru care, văzând și dispozițiile art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 instanța urmează a respinge acțiunea formulată de reclamanta împotriva rezoluției Consiliului Superior al Magistraturii - Comisia de disciplină pentru judecători pronunțată la data de 20.03.2008 în dosarul nr.33//2008 ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta împotriva rezoluției - Comisia de disciplină pentru judecători pronunțată în 20.03.2008 în dosarul nr.33//2008.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.11.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/24.11.09
TEHNORED:/24.11.09
4.ex./SM/emis 2 com.
Se comunică:
- reclamanta -, - T,-,. 45,. A,.3, jud.
- pârât - CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, - B,- B, Sector 6
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker
