Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Decizia 1115/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 03.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1115
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.10.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta " " ( "S" ) împotriva sentinței civile nr.2/CC/CA/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați PRIMARUL MUNICIPIULUI T - G și SECRETARUL MUNICIPIULUI T -, având ca obiect sancțiune pentru neexecutare hotărâre.
Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 08.10.2009, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 15.10.2009, parte integrantă din prezenta hotărâre, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.10.2008 pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr-, reclamanta " " a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului T - G și pe Secretarul Municipiului T -, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sumei de 14.300 lei RON, ce reprezintă 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești precum și la plata de despăgubiri de 500.000 Euro, reprezentând diferență de majorare a costurilor cu materialele de construcție și manoperă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în baza deciziei civile nr. 435/10.04.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, decizie irevocabilă, Consiliul Local Taf ost obligat să adopte - ul pentru Zona Antenelor, pentru parcelele înscrise în nr.- și - T pentru etaje retrase. Decizia care nu a fost executată până la data introducerii acțiunii, deși conform art.24 (1) din Legea nr.554/2004 Consiliul Local al Municipiului T avea această obligație în maxim 30 de zile de la data pronunțării, adică la data de 10.05.2008.
Deoarece cei doi reprezentanți ai executivului Primăriei T nu au respectat legea mai sus menționată, reclamanta a solicitat, conform art.24 alin. (2), suma de 14.300 lei RON, ce reprezintă 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere și despăgubiri de 500.000 Euro, ca diferență de majorare a costurilor cu materialele și manopera, majorări de prețuri intervenite în această perioadă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.25 alin.(1) din Legea nr.554/2004, reclamanta solicitând ca hotărârea să se ia de urgență în camera de consiliu.
La dosar au fost depuse înscrisuri: adresa înregistrată sub nr.23/24.10.2008, emisă de reclamantă către Consiliul Local T, răspunsul Primăriei înregistrat sub nr. SC 2008 - 22484/14.10.2008, Hotărârea nr.416/30.09.2008 a Consiliului Local al Municipiului T, decizia civilă nr.435/10.04.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA. De asemenea, s-a solicitat chemarea pârâților la interogatoriu.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei, în principal ca fiind îndreptată asupra unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, nefondată și nelegală.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului T și a Secretarului Municipiului T, s-a arătat că aceștia nu pot fi chemați în judecată în nume propriu deoarece desfășoară activități în calitate de funcționari publici ai Primăriei Municipiului T și nu ca persoane fizice în nume propriu.
Pârâții au arătat că, în doctrină se consideră că este obligatoriu pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie parte într-un proces civil, să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea să aibă capacitate procesuală, calitatea procesuală, dreptul și interesul. Una din cele patru condiții care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie parte într-un proces este și calitatea procesuală, care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa în același timp împotriva persoanei căreia se poate exercita acțiunea.
Spre deosebire de capacitatea procesuală care se apreciază în general, pentru o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină în concret, "la speță" în raport de litigiu dedus judecății.
Astfel, într-un proces civil, calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte în procesul civil. Această justificare nu presupune însă cu necesitate existența unui drept subiectiv, rezultat al stabilirii unui anumit raport juridic de drept substanțial (cum este în cazul calității procesuale active) și nici o obligație inclusă în conținutul unui raport juridic de drept substanțial (în cazul calității procesuale pasive).
Calitatea de parte într-un proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus asupra judecății, iar calitatea de pârât poate fi asimilată doar persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.
În această cauză, Primarul Municipiului T și Secretarul Municipiului T au acționat în calitate de angajați ai instituției și nu în nume propriu, motiv pentru care pârâta a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate și respingerea acțiunii față de Primarul Municipiului T și Secretarul Municipiului
Potrivit dispozițiilor Legii nr.554/2004, Secretarul Municipiului T nu are calitate procesuală pasivă întrucât acesta nu are calitatea de conducător al instituției în accepțiunea legii contenciosului-administrativ și a dispozițiilor Legii nr.215/2001 republicată, privind administrația publică locală.
Avocat, în calitate de apărător al pârâților, a adăugat că dispozițiile art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 se referă in terminis la acea persoană care este fie direct obligată prin hotărârea judecătorească, fie este conducătorul autorității publice obligate să execute hotărârea.
În speță, prin hotărârea pusă în executare a fost admisă acțiunea formulată împotriva Consiliului local al municipiului T, care a fost obligat să adopte Planul urbanistic de detaliu în corelare cu planul urbanistic zonal pentru o zona în care se află și terenurile proprietatea reclamantei.
Nici Primarul municipiului și nici secretarul nu au fost părți în acel proces și nu au fost obligați la executarea vreunei obligații și, de aceea, nu au calitatea de "persoană obligată " în sensul legii.
Pe de altă parte, Primarul municipiului nu este conducătorul autorității publice denumite Consiliul local al municipiului și nici al altei autorități publice, fiind el însuși o autoritate publică distinctă. Chestiunea este mult prea evidentă pentru a suscita discuții sau opinii contradictorii: legea însăși prevede această calitate.
Potrivit dispozițiilor art.23 din Legea nr.215/2001, Consiliul local este autoritate publică deliberativă, iar Primarul este autoritate publică executivă.
Primarul și Consiliul local sunt autorități publice diferite și au atribuțiuni diferite (prevăzute, pentru Primar, de art.57 și urm. din Legea nr.215/2001 și, respectiv, pentru Consiliul local, de art.36 și urm. din aceeași lege).
Primarul nu conduce Consiliul local și nu este nici măcar membru al acestuia.
Secretarul municipiului nu are nici el calitate de conducător al vreunei autorități publice, atribuțiunile sale fiind prevăzute distinct de atribuțiunile atât ale Primarului, cât și ale Consiliului local (art.116 și urm. din Legea nr.215/2001).
În speță, obligația de a executa hotărârea revine Consiliului local pentru cel puțin două motive: Consiliul local a fost parte în proces și a fost obligat să adopte o hotărâre prin decizia Curții de APEL TIMIȘOARA; și Consiliul local este singura autoritate publică care are atribuțiunea expres prevăzută de lege de a adopta hotărâri cu privire la organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților și amenajarea teritoriului, avizând sau aprobând, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților (art.36 alin.5 lit Legea nr.215/2001).
La termenul de judecată din data de 02.12.2008, reclamanta a depus la dosar precizări de acțiune prin care a arătat că mărește pretențiile privind amenda la 25.596 lei, iar daunele materiale la 1.238.963 Euro, expunând detaliat modalitatea de calcul al acestora.
În ceea ce privește calitatea procesuala pasivă, a arătat că semnatarii întâmpinării au scos (exclus) din Legea nr.554/2004 art.16 (1), care dispune introducerea în cauză a funcționarului. "Cererile în justiție prevăzute de prezenta lege vor fi formulate și personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori, după caz, care se face vinovat de refuzul de a rezolva cererea referitoare la unui drept subiectiv sau de interes legitim" corelat cu art.24 (2). Aceste despăgubiri trebuie plătite de cei care cu rea credință, au întârziat aprobarea unui trecut de Direcția de Urbanism.
Reclamanta a arătat că invocările pârâților din cuprinsul întâmpinării, cum ar fi lipsa calități procesuale pasive a pârâților că reclamanta a ridicat documentația printr-un reprezentant "numitul " persoană care n-are nici o legătura cu societatea reclamantă, sau lipsa certificatului de urbanism expirat în data de 07.02.2007, n-au relevanță în prezenta acțiune. Reclamanta a depus copie de pe certificatul nr.5590 din 20.09.2006 în anexa care acoperă perioada incriminată de pârâți până la 21.02.2007 completarea documentației etc. apărării care au fost dezbătute și în dosarul nr-, finalizat printr-o decizie definitivă și irevocabilă în dosarul nr-.
De asemenea, în dosarul mai sus notat, s-a discutat și problema -ului în care s-au prezentat atât documente cât și fotografii ale construcțiilor învecinate, la care au fost deja executate 9 (nouă) etaje, mult peste ce susțin pârâți că ar fi aprobat.
În ceea ce privește demersurile făcute de Domnul Primar și Domnul Secretar pentru punerea în executare a deciziei civile nr.451/10.04.2008, ambii au avut alt interes, acela de-a transfera responsabilitatea lor, Consiliului Local, fiind speriați de cuantumul despăgubirilor.
Prin sentința civilă nr.2/CC/CA/17.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta ". SERV" în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL G și SECRETARUL PRIMĂRIEI având ca obiect obligație de a face.
A respins cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată și a obligat reclamanta să plătească pârâților 3.570 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr.1/07.01.2008 a Tribunalul Timișs -a dispus, printre altele, obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului T să adopte Planul Urbanistic de Detaliu () pentru zona Antenelor din T, locație unde deținea câteva parcele de teren și reclamanta ". SERV"
Hotărârea a rămas irevocabilă sub acest aspect prin decizia civilă nr. 435/10.04.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Este necontestat că până în prezent Consiliul Local al Municipiului T nu a emis -ul arătat deși chestiunea s-a aflat pe ordinea de zi din data de 30.09.2008.
În drept, ca regulă generală, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârât/pârâți și titularul/titularii obligației corelative dreptului pretins de reclamantă. În speță, titulara unei astfel de obligații este Consiliul Local al Municipiului T, în schimb, calitatea procesuală pasivă o va avea, nu autoritatea publică ci conducătorul acesteia.
Astfel, potrivit art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Potrivit. alin.2, în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
legii este clar: împotriva persoanei care, în calitate de conducător al unei autorități publice obligată de instanța judecătorească să emită un act, nu ia toate măsurile pentru emiterea acestuia, cel îndreptățit se poate formula acțiune pentru constrângerea ei prin intermediul aplicării unei amenzi administrative. Temeiul răspunderii îl constituie fapta culpabilă a conducătorului autorității publice care, deși în calitate de conducător deține toate pârghiile necesare mobilizării persoanelor din subordine, omite să facă acest lucru.
Așadar, calitatea procesuală pasivă în cazul acțiunilor întemeiate pe dispozițiile art.24 din Legea nr.554/2004, presupune relația de subordonare administrativă dintre persoana cu funcție de conducere și personalul cu funcție de execuție.
Or, între primar și secretar, pe de-o parte, și consiliul local (sau consilierii locali) pe de alta, nu există raporturi de subordonare în sensul arătat mai sus. Primarul sau secretarul unei unități administrativ teritoriale nu au competența, potrivit legii administrației publice locale (Legea nr.215/2001), să de-a dispoziții consilierilor sau consiliului local (în ce privește raporturile dintre primar și consiliul local, art.6 alin.2 din Legea nr.215/2001 dispune expres în acest sens). Așadar, nu li se poate reproșa primarului și secretarului Municipiului T neaprobarea -ului de către Consiliul Local al Municipiului
Așa fiind, văzând că pârâții nu au calitate procesuală pasivă, tribunalul, în temeiul art.137 Cod de procedură civilă, a admis excepția invocată de pârâți în acest sens și, pe cale de consecință, a respins acțiunea.
În temeiul art.274 Cod de procedură civilă, a respins cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată și a obligat reclamanta să plătească pârâților 3.570 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs reclamanta. and Serv, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că așa cum se poate remarca din contencios administrativ - camera de consiliu, dosarul a rămas în pronunțare în data de 10.03.2009, iar instanța de judecată a dispus amânarea pronunțării la data de 17.03.2009. Faptul că acesta este data pentru care s-a dispus amânarea de pronunțare rezulta și din site-ul www.portal.iust.ro.
Cu stupoare însă se poate remarca din contencios administrativ - camera de consiliu că, instanța de judecată s-a pronunțat în data de 16.03.2009, deci cu o zi înainte de data stabilită.
Potrivit prev.art.16 din Legea 554/2004 "cererile în justiție prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate și personal împotriva persoanei fizice care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere".
Din cele prezentate mai sus și prevăzute în mod expres în lege se desprinde fără putință de tăgadă cine are calitate procesuală activă în a sta în justiție, în condițiile în care o persoană este vătămată în drepturile sale printr-un refuz al autorităților de a rezolva o solicitare.
Astfel, prin decizia civilă nr.435/10.04.2008 irevocabilă pronunțată de către Curtea de APEL TIMIȘOARA în dos.nr- s-a dispus menținerea dispozițiilor sentinței casate în sensul că pârâtul Consiliul Local T să fie obligat la adoptarea -ului pentru Zona Antenelor T, din care fac parte parcelele cu nr.cad.l723/2/1/1/l/l/b/2/b2 înscrisă în nr.- T și nr.cad.l723/2/l/l/l/l/b/2/a/2 înscrisă în nr.- T, proprietatea reclamantei, în corelație cu PUZ.
Se mai arată că așa cum se poate remarca deși încă din data de 10.04.2008 a fost obligat Consiliul Local T la aprobarea -ului acest lucru nu s-a întâmplat nici până în prezent.
Astfel pârâtul Primarul G potrivit prevederilor art.63, alin.5 lit. f) din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale avea obligația includerii pe ordinea de zi a Consiliului Local Tap unctului privind aprobarea -ului, lucru pe care l-a făcut în data de 30.09.2008.
Ori, în lipsa îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege și în decizia irevocabilă pârâtul Primarul G este răspunzător pentru prejudiciile cauzate reclamantei așa cum prevede art.16 din Legea nr.554/2004.
Se menționează că, vinovăția pârâtului este de asemenea dovedită prin maniera total ilegală de supunere la vot a punctului de pe ordinea de zi privind aprobarea -ului reclamantei, prin manevrarea votului.
Astfel, deși până la punctul privind aprobarea -ului reclamantei toate voturile s-au făcut electronic, la momentul la care s-a supus la vot -ul societății reclamate, voturile nu s-au exercitat în manieră electronică ci au fost numărate de către pârâtul.
Nu în ultimul rând cele relatate sunt coroborate cu însăși procesul-verbal al ședinței din data de 30.09.2008 unde se remarcă fără putință de tăgada maniera vădit în contradicție cu legea a dezbaterii punctului de pe ordinea de zi privind -ul reclamantei, dezbatere care a fost condusă de către pârâtul, secretarul Consiliului Local.
Mai mult decât atât și prevederile art.24, alin.2 din Legea nr.554/2001 sunt incidente în prezenta speță și de asemenea atrag calitatea procesual pasivă a pârâților din prezentul dosar, în cazul în care termenul prevăzut la alin. 1 al art.24 nu este respectat "se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
Astfel, așa cum s-a arătat, persoanele care sunt răspunzătoare pentru nepunerea în executare a deciziei civile nr.435/10.04.2008 irevocabilă pronunțată de către Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- sunt cei doi pârâți primul, pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege în sarcina lui, iar cel de-al doilea pentru manoperele folosite pentru a face tot posibilul ca -ul să nu fie aprobat de
Recursul nu a fost motivat în drept.
Primarul Municipiului T și Municipiul T prin Primar - G și Secretar au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului promovat de reclamantă ca fiind netemeinic și nelegal.
În considerentele întâmpinării se arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre judecătorească temeinică și legală, ținând cont de dispozițiile legale incidente în cauză și de starea de fapt dovedită cu actele existente la dosarul cauzei și că în mod corect a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul Municipiului T - G și Secretarul Municipiului T -, apreciind faptul că între Primar și Secretar - pe de o parte și Consiliul Local sau Consilierii Locali - pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare, primarul sau secretarul unei unități administrativ - teritoriale nu au competența, potrivit Legii nr.215/2001 - privind administrația publică locală, să dea dispoziții consilierilor sau consiliului local (în ceea ce privește raporturile dintre primar și consiliul local, iar art.6 alin.2 din Legea nr.215/2001 dispune expres în acest sens).
Se învederează faptul că Primarul Municipiului T - G și Secretarul Municipiului T -, și-au desfășurat activitatea ca și angajați ai acesteia și nu ca persoane fizice în nume propriu și că una din cele patru condiții care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie parte într-un proces este și calitatea procesuală, care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa în același timp împotriva persoanei căreia se poate exercita acțiunea, spre deosebire de capacitatea procesuală care se apreciază în general, pentru o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină în concret "la speță" în raport de litigiu dedus judecății.
De asemenea, nici potrivit dispozițiilor Legii nr.554/2004, Secretarul Municipiului T nu are calitate procesuală pasivă întrucât acesta nu are calitatea de conducător al instituției în accepțiunea legii contenciosului administrativ și a dispozițiilor Legii nr.215/2001 republicată, privind administrația publică locală.
Se mai arată că nici motivul indicat în recurs de recurentă privind data de 16.03.2009 ca dată de amânare a pronunțării, nu este întemeiat și fondat, aceasta fiind eventual o eroare materială la momentul scrierii soluției în condică, soluția fiind trecută la data de 16.03.2009 în loc de 17.03.2009. Totodată se mai arată că recurenta face și o confuzie în cuprinsul motivelor de recurs arătând faptul că, d-nul, ar fi secretarul Consiliului Local, ori, potrivit Legii nr.215/2001 republicată, d-nul este Secretarul Municipiului T și nicidecum al Consiliului Local, astfel că, recurenta se află sub acest aspect în eroare, iar necunoașterea legii nu poate fi invocată.
Cu privire la fondul cauzei se arată că, astfel, atât instanța de fond cât și instanța de recurs au apreciat că instituția trebuia să aprobe o documentație care să fie în corelare cu planul urbanistic zonal, ori, din toate actele depuse la dosarul cauzei, se poate observa că solicitarea reclamantei "" de a executa o lucrare în regim de înălțime de nu se încadrează în planul urbanistic zonal prin care s-a stabilit un regim de înălțime în Zona Antenelor.
Se arată că la data de 01.06.2007 reclamanta, prin reprezentant, a ridicat documentația depusă, fapt ce a fost dovedit în fața primei instanțe prin înscrisul atașat Ia întâmpinare în care se identifica semnătura de primire a reprezentantului reclamantei în persoana numitului, astfel încât acțiunea este neîntemeiată și nelegală.
Astfel, Direcția Urbanism nu a mai deținut documentația reclamantei încă din data de 01.06.2007, fapt arătat și pe parcursul dosarului de fond, pentru a putea fi înaintată documentația spre aprobare în plenul Consiliului Local al Municipiului T, așa cum le-a comunicat Direcția Urbanism prin adresa nr. -2305/16.10.2008, pe care au atașat-o la dosarul primei instanțe. Ca urmare a acestei stări de fapt, Direcția Urbanism a solicitat beneficiarului "", prin adresa nr. -298/25.04.2008, să redepună documentația ce a stat la baza -ului și a făcut obiectul litigiului, pentru a putea fi aprobată în plen de Consiliul Local.
Reclamanta a depus documentația în data de 31.03.2006 și a ajuns la compartimentul de specialitate în data de 03.04.2006, iar dezbaterea publică pentru luna aprilie a fost anunțată și stabilită pentru data de 10.04.2006, aceasta n-a mai putut intra în dezbaterea publică de pe luna aprilie, întrucât nu mai era întrunită condiția privind afișarea proiectului pe site-ul Primăriei timp de 10 zile. Ca urmare, aceasta a fost supusă dezbaterii publice din luna mai, dezbatere ce s-a ținut în data de 18.05.2006, conform Procesului Verbal de dezbatere, iar certificatul de urbanism nr.532/07.02.2006 de care s-a prevalat reclamanta în acțiune a expirat la data de 07.02.2007, chiar înainte de a depune reclamanta solicitarea sa de adoptare a -ului la data de 21.02.2007.
Astfel, atâta timp cât certificatul de urbanism în baza căruia se solicită adoptarea - ului era expirat, cererea reclamantei este total neîntemeiată și nelegală.
În urma analizării de către comisie a documentației în ședința din data de 17.07.2006 persoanele abilitate din cadrul instituției i-au pus în vedere reclamantei să completeze dosarul cu studii de specialitate suplimentare la mai multe documentații depuse spre analizare și aprobare la Serviciul Planificare și anume: studiu de altimetrie, studiu de dinamică terestră (geodinamic) pentru a se evalua impactul asupra zonelor învecinate în caz de seism, întrucât clădirea ce dorește reclamanta să o realizeze ridică probleme de urbanism speciale, prin amplasarea față de clădirile aprobate anterior, prin distanțele rămase față de limitele de proprietate și prin faptul că se tinde să se realizeze un perete de clădiri înalte înspre Cetate, monument istoric declarat în anul 2004.
Prin adresa nr. --/18.07.2006, această decizie i-a fost comunicată și reclamantei care în loc să completeze documentația cu actele solicitate de către inspectorii de specialitate din cadrul instituției, singurele persoane abilitate în a stabili condițiile generale de amenajare a teritoriului în sensul unei dezvoltări echilibrate privind ocuparea teritoriului localităților într-o concepție unitară și în concordanță cu valorile și aspirațiile societății, a acționat în instanță instituția noastră solicitând instanței admiterea acțiunii și obligarea instituției noastre să emită (planul urbanistic de detaliu).
Reclamanta, dând dovadă de totală rea credință nu numai că nu a completat documentația cu cele solicitate de instituție, ba mai mult a depus din nou aceeași documentație fără completări, care i-a fost restituită reprezentantului reclamantei și a fost ridicată de acesta la data de 01.06.2007, deoarece urmare analizării ei de către Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului și de Urbanism (), înființată prin nr.299, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.350/2001, formată din specialiști din domeniul amenajării teritoriului și al urbanismului și din reprezentanți ai instituțiilor tehnice, economice, sociale și de protecție a mediului s-a stabilit că regimul de înălțime agreat în zonă este același cu clădirile deja existente () plus cel mult 2 etaje retrase și cornișă continuă la construcțiile care se alipesc de clădirile aprobate, deci în nici un caz regimul solicitat de reclamant de E, pentru că o asemenea clădire nu prezintă siguranță din punct de vedere seismic.
Ca atare, d-nul Primar și d-nul Secretar au făcut toate demersurile în vederea punerii în executare a sentinței civile nr.1l/CA/07.01.2008 rămasă irevocabilă prin Decizia civila nr.435/10.04.2008, introducând hotărârile judecătorești în plenul Consiliului Local al Municipiului
Astfel, Direcția Urbanism a înaintat spre aprobare plenului Consiliului Local, în luna septembrie, pentru ziua de 30.09.2008 dată când s-a ținut ședința, iar Consiliul Local al Municipiului Tar espins proiectul reclamantei pe motiv că documentația acestuia nu este completă în corelare cu planul PUZ din zonă.
Se mai arată faptul că reclamanta, după rămânerea irevocabilă a hotărârii pe care o invocă, a cerut la data de 07.07.2008 prelungirea Certificatului de Urbanism nr.4882/14.08.2007 (anexa 1), certificat care nu era menționat în hotărârea rămasă irevocabilă. De asemenea, reclamanta a depus, prin reprezentantul său, și o cerere de eliberare a acordului unic sub nr. -2907/19.08.2008, acord unic care la momentul pronunțării hotărârii irevocabile nu exista depus la documentație de către reclamantă.
De asemenea, arătă că, potrivit art.45 alin.2 propoziția introductivă și lit. e) din Legea nr.215/2001 republicată, hotărârile privitoare la documentațiile de urbanism se adoptă cu votul majorității consilierilor locali în funcție, iar Consiliul Local al Municipiului T avea în funcție un număr de 27 consilieri, ceea ce înseamnă că, pentru a se adopta -ul solicitat era nevoie de votul a 14 consilieri, însă proiectul a fost votat doar de 13 consilieri (din cei 19 prezenți), astfel încât nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi adoptat.
Astfel, nici Primarul și nici Secretarul Municipiului nu pot determina votul consilierilor, ei înșiși neavând drept de vot, nefiind consilieri.
Este evident că aceștia nu au nici o culpă în neexecutarea hotărârii judecătorești, singura culpă aparținând petentei, care refuză să-și adapteze documentațiile la prevederile Planului Urbanistic Zonal existent, iar documentația la care a făcut referire reprezentantul reclamantei la plenul din data de 30.09.2008 cu număr de înregistrare UI-2008--/19.08.2008 este o documentație pentru obținerea Acordului Unic așa cum rezultă și din fluturașul de înregistrare la Primărie neavând nimic de a face cu Documentația de Urbanism inițială înregistrată cu nr. --/31.03.2006 pentru înregistrarea Planului Urbanistic de Detaliu documentație de urbanism ce a fost ridicată din Primărie în întregime în original de către "", prin reprezentant în data de 01.06.2007.
Cu privire la despăgubiri se solicită a se observa că reclamanta nu face dovada producerii acestora și nici a cuantumului acestora, în concluzie, considerând că nu se pot repara daune de natură extrapatrimonială prin mijloace de natura patrimonială existând prin definiție o incompatibilitate între caracterul moral, nepatrimonial al daunelor și caracterul patrimonial al despăgubirilor. Datorită acestei incompatibilități plata unei sume de bani nu poate suprima o durere fizică sau o suferință psihică. Altfel despăgubirile bănești acordate vor avea drept urmare doar creșterea patrimoniului material al "victimei" fără a putea însă readuce sau îndrepta ceea ce a dispărut sau a fost știrbit din patrimoniul său moral.
Se mai arată că în dosarul de fond reprezentanții legali ai instituției au făcut dovada că reclamanta a ridicat documentația depusă la data de 01.06.2007 prin reprezentantul său legal, astfel că reprezentanții acesteia se află în culpă față de toată situația creată în prezenta cauză.
Pârâții G, în calitate de Primar al Municipiului T și în calitate de Secretar al Municipiului T au formulat întâmpinare, prin avocat G solicitând respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că prin cererea de recurs, petenta recurentă susține calitatea procesuală pasivă invocând dispozițiile art.16 din Legea nr.554/2004, adică tocmai acele dispoziții pe care declarase în fața primei instanțe că nu le invocă drept temei al cererii sale.
Pe de altă parte, în cazul în care s-ar susține o răspundere întemeiată pe dispozițiile art.16, atunci cadrul procesual este nelegal stabilit și cererea ar fi trebuit respinsă ca fiind inadmisibilă, deoarece, așa cum rezultă din chiar textul art.16, răspunderea altor persoane decât autoritatea publică poate fi atrasă numai în solidar cu această autoritate.
În speță, prin hotărârea pusă în executare a fost admisă acțiunea formulată împotriva Consiliului Local al Municipiului T, care a fost obligat să adopte Planul urbanistic de detaliu () în corelare cu planul urbanistic zonal (PUZ) pentru o zonă în care se află și terenul proprietatea reclamantei.
Nici Primarul municipiului și nici secretarul nu au fost părți în acel proces și nu au fost obligați la executarea vreunei obligații și, de aceea, nu au calitatea de "persoană obligată " în sensul legii.
Pe de altă parte, Primarul municipiului nu este conducătorul autorității publice Consiliul Local al municipiului T și nici al altei autorități publice, fiind el însuși o autoritate publică distinctă. Chestiunea este mult prea evidentă pentru a suscita discuții sau opinii contradictorii câtă vreme legea însăși prevede această calitate.
Potrivit dispozițiilor art.23 din Legea nr.215/2001, Consiliul local este autoritate publică deliberativă, iar Primarul este autoritate publică executivă.
Primarul și Consiliul local sunt autorități publice diferite și au atribuțiuni diferite (prevăzute, pentru Primar, de art.57 și urm. din Legea nr.215/2001 și, respectiv, pentru Consiliul local, de art.36 și urm. din aceeași lege).
Primarul nu conduce Consiliul local și nu este nici măcar membru al acestuia.
Secretarul municipiului nu are nici el calitate de conducător al vreunei autorități publice si nu este nici funcționar sau funcționar public al Consiliului local, atribuțiunile sale fiind prevăzute distinct de atribuțiunile atât ale Primarului, cât și ale Consiliului local (art.116 și urm. din Legea nr.215/2001).
Cu privire la fondul cauzei se arată că tribunalul nu a soluționat fondul cererii, astfel încât motivele de recurs vizând fondul trebuie respinse fiind lipsite de obiect.
Se arată că nici unul dintre pârâți nu au calitatea de conducători ai unei autorități publice, calitate prevăzută expres de lege pentru a răspunde de neexecutarea sau executarea cu întârziere a hotărârii judecătorești; hotărârea judecătorească nu prevede nici o obligație pentru alte autorități publice decât Consiliul local; în exercitarea funcțiilor executive, au îndeplinit toate obligațiile ce le reveneau în procedura de adoptare a unei hotărâri de către Consiliul local: Primarul a inițiat proiectul hotărârii, a redactat acest proiect, a sesizat și a convocat Consiliul local pentru a delibera asupra hotărârii de adoptare a -ului solicitat de petentă.
Consiliul local a deliberat și a respins proiectul de hotărâre deoarece nu s-a întrunit majoritatea necesară.
Petenta însăși arată că Primarul a avut inițiativa proiectului de hotărâre în sensul executării deciziei Curții de APEL TIMIȘOARA.
Cu privire la acuzele aduse secretarului municipiului (vizând votul asupra proiectului de hotărâre), acestea sunt, în mod evident, contrare realității. Secretarul, în cadrul ședinței consiliului local, are rolul principal de a păzi la respectarea legii și de a informa asupra dispozițiilor legale, ceea ce a și făcut și în cazul concret.
Votul Consiliului a fost, în mod clar, insuficient, sub aspectul majorității cerute pentru adoptarea hotărârii, astfel încât proiectul inițiat de Primar nu a fost adoptat.
Nu există nici o culpă a pârâților cu privire la îndeplinirea atribuțiunilor legale cu privire la executarea deciziei Curții de APEL TIMIȘOARA.
Nici unul din cei doi pârâți nu are competența legală de a se substitui Consiliului local în exercitarea atribuțiunilor acestuia.
Cu privire la acordarea despăgubirilor se arată că acestea sunt neîntemeiate, potrivit art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, se pot pretinde despăgubiri pentru întârzierea executării hotărârii irevocabile.
Ca orice daune, și despăgubirile prevăzute de textul legal citat trebuie să fie certe, lichide și exigibile, iar în speță, despăgubirile pretinse nu au caracterul cert și exigibil pentru a le face admisibile.
Petenta pretinde daune care încă nu s-au născut, decurgând din chestiuni viitoare cum ar fi evoluția prețurilor la materialele de construcție. Creșterea prețurilor la materialele de construcție poate avea ca efect creșterea prețului de vânzare a construcției sau a chiriei și se va recupera din acestea, neconstituind, astfel, un prejudiciu cert și exigibil.
Se mai arată că este evident că nu au nici o culpă în neexecutarea hotărârii judecătorești, singura culpă aparținând petentei, care refuză să-și adapteze documentațiile, deși însăși hotărârea judecătorească o obligă, în mod indirect, să propună un Plan conform, nu un plan urbanistic oarecare.
Or, răspunderea prevăzută de art.24 citat nu este o răspundere obiectivă, ci una întemeiată pe culpă. Culpa, însă, trebuie dovedită de acela care o invocă. Probele atestă, dimpotrivă, lipsa oricărei culpe a celor doi pârâți.
Culpa este una din condițiile obligatorii ale răspunderii și, dacă aceasta lipsește, nici răspunderea civilă nu există.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art.304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art.3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
1. Cu privire la cererea de chemare în judecată și starea de fapt, Curtea reține că prin acțiunea introdusă la Tribunalul Timiș, reclamanta ". and Serv" a chemat în judecată pârâții Primarul Municipiului T - domnul G - și pe Secretarul Municipiului T - domnul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei de 14.300 lei RON, ce reprezintă 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești precum și la plata de despăgubiri de 500.000 Euro, reprezentând diferență de majorare a costurilor cu materialele de construcție și manoperă.
Reclamanta a susținut că prin sentința civilă nr.1/07.01.2008 a Tribunalul Timișs -a dispus, printre altele, obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului T să adopte Planul Urbanistic de Detaliu (indicat în continuare, pentru simplificarea exprimării, "") pentru zona Antenelor din T, amplasament unde reclamanta deținea câteva parcele de teren.
Hotărârea a rămas irevocabilă, sub acest aspect, prin decizia civilă nr. 435/10.04.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Curtea reține că această stare de fapt nu este contestată de părți, nefiind contestat nici faptul că până în prezent Consiliul Local al Municipiului T nu a emis planul urbanistic de detaliu conform hotărârilor judecătorești invocate de reclamantă, deși aprobarea acestui s-a aflat pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Local al Municipiului T din data de 30.09.2008.
2. Cu privire la soluția Tribunalului Timiș, Curtea constată că prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, reținând că pârâții Primarul Municipiului T și Secretarul Municipiului T nu au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu.
Conform considerentelor sentinței civile recurate, "calitatea procesuală pasivă în cazul acțiunilor întemeiate pe dispozițiile art.24 din Legea nr.554/2004, presupune relația de subordonare administrativă dintre persoana cu funcție de conducere și personalul cu funcție de execuție.
Or, între primar și secretar, pe de-o parte, și consiliul local (sau consilierii locali) pe de alta, nu există raporturi de subordonare în sensul arătat mai sus. Primarul sau secretarul unei unități administrativ teritoriale nu au competența, potrivit legii administrației publice locale (Legea 215/2001), să de-a dispoziții consilierilor sau consiliului local (în ce privește raporturile dintre primar și consiliul local, art. 6 al. 2 din Legea 215/2001 dispune expres în acest sens). Așadar, nu li se poate reproșa primarului și secretarului Municipiului T neaprobarea -ului de către Consiliul Local al Municipiului ".
3 Cu privire la neconcordanța dintre data pronunțării sentinței civile recurate și mențiunile privind data acestei pronunțări din condica ședințelor de judecată a Tribunalului Timiș, Curtea observă că această neconcordanță nu a produs nici o vătămare reclamantei recurente. Acesteia i s-a comunicat hotărârea respectivă și a putut exercita calea de atac a recursului. Or, Curtea amintește că, potrivit art.105 alin.2 Cod de Procedură Civilă, " actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nulenumai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".
Așadar, chiar dacă este regretabilă o astfel de neconcordanță între mențiunile din condica de ședință și data reală a pronunțării hotărârii recurate, o astfel de eroare nu a afectat drepturile procesuale ale reclamantei, motiv pentru care nu poate fi considerată un motiv pentru desființarea sentinței civile recurate. Față de dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, Curtea reține că în absența vătămării procesuale, nu este admisibilă anularea actului de procedură întocmit cu eventuala nerespectare a dispozițiilor legale.
4. Cu privire la conținutul și interpretarea dispozițiilor art.24 alin.2 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, Curtea reține următoarele:
În examinarea problemei calității procesuale, Curtea constată că, potrivit art.24 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, "dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
Potrivit art.24 alin.2 din Legea contenciosului administrativ, "încazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
Curtea subliniază în acest context, importanța executării hotărârilor judecătorești de către autoritățile statului.
În contextul în care România a ratificat Convenția europeană a drepturilor omului, autoritățile române, inclusiv instanțele judecătorești, sunt ținute de obligația asigurării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art.6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. Potrivit art.6, paragraf 1, teza I din Convenția europeană a drepturilor omului, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
În concepția Curții Europene a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie pentru Statul Român, deci pentru toate autoritățile române, conform art.46 din Convenția europeană a drepturilor omului - între garanțiile dreptului la un proces echitabil, în sensul art.6 paragraf 1 din Convenție, este inclus și dreptul părții de a obține executarea unei hotărâri judecătorești.
În acest sens, instanța amintește că prin mai multe hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat încălcarea de către Statul Român a art.6 par. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului ca urmare a neexecutării culpabile de către autoritățile publice a unor hotărâri judecătorești.
Astfel în hotărârea dată în cauza Ruianu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.1139 din 2 decembrie 2004, Curtea europeană a drepturilor omului a precizat, în paragraful nr.65 al hotărârii, cădreptul la justiție garantat de articolul 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți.
În același sens, în hotărârea dată în cauza Croitoriu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.422 din 16 mai 2006, Curtea europeană a drepturilor omului a subliniat, în paragraful nr.27, că, "în conformitate cu jurisprudența sa, executarea unei hotărâri pronunțate de orice instanță trebuie privită ca o parte integrantă a "procesului", în sensul art.6 alin.1 din Convenție, și că dreptul de acces la instanță ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al statului contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți".
Totodată, Curtea europeană a subliniat, în hotărârea dată în cauza Ghibuși împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.700 din 16 august 2006, (paragraf 40), că"este responsabilitatea fiecărui Stat contractant să creeze un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin", inclusiv a obligației de a asigura executarea hotărârilor judecătorești.
Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat aceste considerații și în celelalte hotărâri prin care a constatat încălcarea de către Statul Român a art.6 par.1 din Convenția europeană a drepturilor omului pentru motivul neexecutării unei hotărâri judecătorești, respectiv în hotărârile date în cauzele împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770 din 24 august 2005 (paragraf 64-66), împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1048 din 25 noiembrie 2005 (paragraf 23-24), împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2006 (paragraf 25, 27), împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 396 din 8 mai 2006 (paragraf 51), Ghibuși împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 700 din 16 august 2006, (paragraf 37-40), și alții împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 574 din 22 august 2007(paragraf 24, 26), împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 251 din 16 aprilie 2007(paragraf 31, 33), și în Cauza Abăluță împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 514 din 31 iulie 2007 (paragraf 32, 33).
Instanța de recurs subliniază, în acest context, importanța deosebită pe care Curtea europeană a drepturilor omului o acordă executării hotărârilor judecătorești definitive de către autoritățile administrative. Astfel, Curtea europeană a drepturilor omului a menționat - în paragraful 24 din hotărârea dată în cauza împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1048 din 25 noiembrie 2005 - deși "reclamanta a obținut o hotărâre judecătorească definitivă prin care autoritățile administrative au fost obligate la o acțiune specifică, aceasta nu este nici acum executată din cauza refuzului debitorului de a respecta această hotărâre.
Or,administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință,dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi( împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997, de hotărâri și decizii 1997-II, pag. 510 - 511, paragraful 41)".
Având în vedere importanța pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului o conferă executării hotărârilor judecătorești, Curtea apreciază că textul art.24 din Legea contenciosului administrativ trebuie interpretat și aplicat într-un mod care să dea eficiență ideii de preeminență a dreptului și să asigure punerea în executare neîntârziată a hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele de contencios administrativ.
Curtea precizează astfel, că art.24 alin.2 din Legea contenciosului administrativ face referire la aplicarea unei amenzi "conducătorului autoritățiipublice sau, după caz,persoanei obligate". Dată fiind referirea nu numai la conducătorul autorității publice, dar și la "persoana obligată", Curtea nu poate reține că acest text este aplicabil numai conducătorilor autorităților administrative. Dimpotrivă, referindu-se, fără nici o altă determinare, și la "persoana obligată" să execute hotărârea judecătorească, art.24 alin.2 impune sancționarea tuturor persoanelor care au - conform dispozițiilor legale - vreo atribuție legată de punerea în executare a hotărârii judecătorești, atribuție sau competență pe care nu au exercitat-o în termenul prevăzut de 24 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
În consecință, Curtea va examina situația din prezenta cauză ținând seama de aceste considerente teoretice generale.
5. Cu privire la calitatea procesuală aPrimarului Municipiului T și a Secretarului Municipiului T în prezenta cauză,
În acest demers, Curtea observă că reclamanta a obținut, prin hotărâre judecătorească definitivă, obligarea Consiliului Local al Municipiului T la adoptarea Planului Urbanistic de Detaliu pentru zona Antenelor din municipiul.
Curtea observă, totodată, că în prezenta cauză reclamanta a chemat în judecată Primarul Municipiului T și Secretarul Municipiului, în temeiul art.24 din Legea contenciosului administrativ.
Se impune, în acest context, determinarea obligațiilor pe care pârâții le au în legătură cu obligația Consiliului Local al Municipiului T de adoptare a hotărârii impuse prin hotărârea definitivă a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Aceste obligații sunt determinate de Legea administrației publice locale nr. 215/2001. Curtea precizează că Legea administrației publice locale nr.215 din 23 aprilie 2001 fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.123 din 20 februarie 2007, fiind modificată după republicare prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.20/2008; prin Legea nr.35/2008, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.66/2008 și prin Legea nr.131/2008.
Astfel, în privința convocării consiliului local, art.39 prevede, în alineatele 1, 2 și 3, următoarele:
(1) "Consiliul local se întrunește în ședințe ordinare, lunar,la convocarea primarului.
(2) Consiliul local se poate întruni și în ședințe extraordinare,la cererea primaruluisau a cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului.
(3) Convocarea consiliului local se face în scris,prin intermediul secretarului unității administrativ-teritoriale, cu cel puțin 5 zile înainte ședințelor ordinare sau cu cel puțin 3 zile înainte de ședințele extraordinare. Odată cu notificarea convocării, sunt puse la dispoziție consilierilor locali materialele înscrise pe ordinea de zi".
5.1 În privința obligațiilorPrimarului Municipiului, Curtea reține că din conținutul art.39 alin.1 și 2 rezultă că atribuția convocării consiliului local aparține primarului - în cazul ședințelor ordinare - respectiv primarului sau cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului - în cazul ședințelor extraordinare.
Or, Curtea reține că executarea hotărârii Curții de APEL TIMIȘOARA implica adoptarea unui plan urbanistic de detaliu, plan care nu putea fi adoptat decât printr-o hotărâre a Consiliului Local al Municipiului T, iar adoptarea unei astfel de hotărâri implica, în mod obligatoriu, întrunirea consiliului, respectiv convocarea acestuia de către persoanele competente să facă o astfel de convocare.
Întrucât primarul este persoana competentă să convoace consiliul local - chiar dacă în cazul ședințelor extraordinare nu este singura persoană competentă să solicite convocarea - Curtea nu poate exclude primarul din sfera persoanelor care au obligația punerii în executare a hotărârilor judecătorești ce impun adoptarea unor hotărâri de către consiliul local.
Având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea reține că Primarul Municipiului - având obligația legală de a convoca și de a asigura întrunirea Consiliului Local al Municipiului T - este una din persoanele care au atribuții în legătură cu executarea decizia civilă nr.435/10.04.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
5.2 Cu privire la obligațiileSecretarul Municipiului, Curtea reține că, potrivit art.117 alin.1 lit. f) și g) din Legea nr.215/2001,"secretarul unității administrativ-teritoriale îndeplinește, în condițiile legii, următoarele atribuții:
f)asigură procedurile de convocare a consiliului local, respectiv a consiliului județean, și efectuarea lucrărilor de secretariat, comunică ordinea de zi, întocmește procesul-verbal al ședințelor consiliului local, respectiv ale consiliului județean, și redactează hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului județean;
g)pregătește lucrările supuse dezbaterii consiliului local, respectiv a consiliului județean, și comisiilor de specialitate ale acestuia".
În raport cu aceste reglementări, Curtea reține că Secretarul Municipiului T are obligația de a asigura procedurile premergătoare convocării consiliului local, precum și de a pregăti lucrările supuse dezbaterii consiliului local. Or, astfel de atribuții pot împiedica - în cazul neîndeplinirii lor sau al îndeplinirii necorespunzătoare sau întârziate - adoptarea unor hotărâri de către consiliul local. Curtea apreciază că eventuala subordonare a activității secretarului unității administrativ-teritoriale față de primar nu este relevantă sub acest aspect, întrucât legea stabilește responsabilitatea expresă a secretarului pentru îndeplinirea procedurilor premergătoare convocării consiliului local și pentru pregătirea lucrărilor supuse dezbaterii consiliului local.
În consecință, Curtea apreciază că - în contextul obligării consiliului local la adoptarea unei hotărâri - secretarul unității administrativ-teritoriale are atribuții legale determinate privind pregătirea convocării și a lucrărilor consiliului local, atribuții în temeiul cărora poate fi calificată ca fiind una din persoanele "obligate", în sensul art.24 alin.2 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, la executarea deciziei civile nr.435/10.04.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
În raport cu cele arătate anterior, examinând calitatea procesuală a pârâților Primarul Municipiului T și Secretarul Municipiului în prezenta cauză, Curtea consideră că - astfel cum a reținut și instanța de fond - calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârâți și titularii obligației corelative dreptului pretins de reclamantă.
Examinând însă sfera persoanelor obligate la executarea deciziei civile nr. 435/10.04.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, Curtea nu poate reține că singurul titular al acestei obligații este Consiliul Local al Municipiului T, respectiv membrii acestui organ deliberativ colegial. Având în vedere considerațiile anterioare și prevederile legale citate, Curtea reține că executarea deciziei Curții de APEL TIMIȘOARA presupunea adoptarea unei hotărâri de către Consiliul Local al Municipiului T, iar adoptarea acestei hotărâri impunea, în prealabil, convocarea Consiliului de către Primarul Municipiului T și introducerea pe ordinea de zi a adoptării hotărârii în cauză. Or, după cum s-a arătat anterior, pârâții Primarul Municipiului T și Secretarul Municipiului T au obligații exprese în acest sens, iar art.24 alin.2 din Legea contenciosului administrativ - respectiv temeiul acțiunii formulate de reclamantă - impune sancționarea nu numai a conducătorului instituției obligate, dar și a tuturor persoanelor obligate la a executa hotărârea judecătorească, respectiv a tuturor persoanelor care au vreo atribuție efectivă în sensul executării acestei hotărâri.
În consecință, Curtea apreciază că Primarul Municipiului T și Secretarul Municipiului T au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în care reclamanta a solicitat - în temeiul art.24 alin.2 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 - sancționarea persoanelor obligate la executarea deciziei civile nr. 435/10.04.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
5.3 Este irelevant, sub acest aspect, că reclamanta nu a chemat în judecată și consilierii locali, deoarece instanța este obligată să examineze în prezenta cauză exclusiv eventuala culpă a autorităților pârâte în omisiunea sau întârzierea executării hotărârii judecătorești definitive. Curtea remarcă, sub acest aspect, că hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă la data de 10.04.2008 și că abia la data de 30.09.2008 - adică peste cinci luni - a fost convocat Consiliul Local al Municipiului T în vederea adoptării -ului. Curtea remarcă, totodată că, după ședința din 30.09.2008 - când acest nu a putut fi adoptat din lipsa cvorumului legal - nu mai există nici o informație despre o nouă convocare a Consiliului Local al Municipiului T în vederea adoptării acestui plan urbanistic, deși au trecut un an și șase luni de la data rămânerii irevocabile a deciziei Curții de APEL TIMIȘOARA și până la pronunțarea prezentei hotărâri, la 15.10.2009.
Cât privește lipsa cvorumului legal la ședința din 30.09.2008, Curtea amintește că, potrivit art.40 alin.2 din Legea nr.215/2001, " prezența consilierilor locali la ședințăeste obligatorie. Cazurile în care absența este motivată se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local. Consilierul local care absentează nemotivat de două ori consecutiv este sancționat, în condițiile regulamentului de organizare și funcționare a consiliului local". Curtea nu are nici o informație despre motivele care au determinat absența consilierilor locali de la adoptarea hotărârii solicitate de reclamantă și nu poate specula asupra eventualului caracter suspect al acestei absențe, cu atât mai mult cu cât în prezenta cauză reclamanta nu a chemat în judecată membrii Consiliului Local al Municipiului
Dat fiind acest cadru procesual, Curtea subliniază însă necesitatea stabilirii cauzelor pentru care Primarul Municipiului Tac onvocat Consiliul Local al Municipiului T la peste cinci luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești care impunea adoptarea -ului solicitat de reclamantă.
5.4 Este irelevant, de asemenea, faptul că Primarul Municipiului T și Secretarul Municipiului nu au fost părți în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească definitivă a cărei executare este impusă de art.24 din Legea contenciosului administrativ. Curtea subliniază, în acest sens, că art.24 din Legea nr.554/2004 nu impune o astfel de condiție, referindu-se însă la obligația de punere în executare care incumbă "conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate". Or, Curtea a arătat anterior că atât Primarul Municipiului T, cât și Secretarul Municipiului aveau obligații legale stricte în ceea ce privește convocarea Consiliului Local al Municipiului T și stabilirea ordinii de zi a ședințelor consiliului, astfel încât se impune verificarea modului în care aceștia și-au îndeplinit aceste obligații.
de "opozabilitate" a hotărârii judecătorești, astfel cum este definit în doctrina de drept procesual civil, trebuie raportat la specificul raporturilor de drept administrativ și al relațiilor dintre instituțiile administrative. Curtea amintește că, potrivit art.28 alin.1 teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "ispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte".Or, nu pot fi ignorate în prezenta cauză obligațiile pe care primarul le are în legătură cu sesizarea și convocarea consiliului local, respectiv obligațiile secretarului unității administrativ-teritoriale în legătură cu pregătirea ședințelor consiliului local. Curtea apreciază, în acest context, că sfera obligațiilor consiliului local este în strânsă legătură cu sfera obligațiilor primarului, fiind vorba de două organe ale aceleiași persoane juridice - respectiv ale unității administrativ-teritoriale. Primarul, în calitate de autoritate abilitată cu executarea hotărârilor consiliului local, are atribuții precise și în privința sesizării acestuia în vederea adoptării hotărârilor necesare administrării corespunzătoare a unității administrativ-teritoriale pe care o reprezintă.
Faptul că în litigiile de contencios administrativ se reține că au calitate procesuală - pasivă, sau, după caz, activă - atât consiliul local, cât și primarul se datorează specificului acestor litigii, în care pot sta în judecată și entitățile fără personalitate juridică, în măsura în care au calitatea de autoritate administrativă. Cu toate acestea, nu se poate ignora faptul că, din punct de vedere juridic, atât consiliul local, cât și primarul sunt organe de conducere, respectiv de administrare ale aceleiași persoane juridice, respectiv ale unității administrativ-teritoriale. Or, din acest punct de vedere, nu s-ar putea reține ideea unei inopozabilități a obligațiilor consiliului local în raport cu atribuțiile primarului. Primarul nu se poate disocia, în activitatea sa, de obligațiile ce incumbă consiliului local, iar în prezenta cauză, Curtea a identificat dispozițiile legale explicite care îi impuneau Primarului Municipiului T să procedeze la convocarea Consiliului Local al Municipiului T în vederea asigurării executării unei hotărâri judecătorești irevocabile emise în favoarea reclamantei.
De altfel, ar fi excesiv să se pretindă reclamantei ca - în litigiul în care solicită obligarea consiliului local la emiterea unei hotărâri - să cheme în judecată și primarul, pentru "opozabiltate", în condițiile în care nu solicită obligarea acestuia la vreo prestație deosebită, situație în care ar fi discutabilă tocmai existența calității procesuale pasive a primarului într-un astfel de litigiu.
5.5 De asemenea, este irelevant și faptul că nu există raporturi de subordonare a consilierilor locali față de primar, întrucât deși Primarul Municipiului T nu poate - după cum corect a reținut și instanța de fond - să răspundă pentru votul exprimat de consilieri, acesta are însă obligația legală de a asigura convocarea Consiliului Local al Municipiului T, pentru a putea permite consilierilor să adopte hotărârea prin care se executa decizia civilă nr.435/10.04.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
6. În concluzie, Curtea reține că Primarul Municipiului T și Secretarul Municipiului T au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în care reclamanta a solicitat - în temeiul art.24 alin.2 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 - sancționarea persoanelor obligate la executarea deciziei civile nr.435/10.04.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Având în vedere că instanța de fond a reținut, dimpotrivă, că pârâții nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art.304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere"când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii."
Ținând seama de dispozițiile art.312 alin.3 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art.304 pct.6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct.1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi", Curtea - apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus - îl va admite, va dispune casarea sentinței civile nr.2/CC/CA/17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea soluționării acesteia pe fond, având în vedere că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
Cu privire la obligațiile instanței de fond cu prilejul rejudecării cauzei, Curtea amintește dispozițiile art.315 alin.3 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată".
Totodată, Curtea subliniază necesitatea luării în considerare a obligației de executare a hotărârilor judecătorești definitive, obligație prevăzută de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protejată în mod direct prin dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cum instanțele judecătorești au obligația de a asigura respectarea drepturilor consacrate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului - obligație care incumbă, de altfel, și celorlalte autorități statale sau locale - instanța de fond are obligația de a identifica și de a evalua acele motive pentru care o hotărâre judecătorească rămasă definitivă în 10.04.2008 nu a putut fi executată nici până la data pronunțării prezentei decizii, la 15.10.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta. and Serv împotriva sentinței civile nr.2/CC/CA/17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează sentința civilă recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflată în semnează
vicepreședinte
-
GREFIER,
- -
RED:/02.11.09
TEHNORED:/02.11.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
