Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 40/R-
Ședința publică din 23 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Gina Achim
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în Reșița, 1 - 2..9,.2,.3, județul C S, precum și de pârâții, CONSILIUL BAROULUI C S, împotriva sentinței civile nr. 728 din 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, venit prin strămutare de la Curtea de Apel Timișoara.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat personal precum și pentru recurentul-pârât Consiliul Baroului -S, în baza împuternicirii aflate la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul depune la dosar decizia nr.201 din data de 12 mai 2007 a Consiliului Național a Barourilor din România și întâmpinare și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea față de actele și lucrările din dosar constată recursurile în stare de judecatăși acordă cuvântul asupra acestora.
Recurentul susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris la dosar solicitând admiterea recursului modificrea sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul.
Avocat cu privire la recursurile declarate de recurenții, CONSILIUL BAROULUI C S, solicită admiterea acestora, modificarea sentinței primei instanțe.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât, avocat solicită respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat, potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C la 12.03.2007 a formulat cerere în contencios dministrative în contradcitoriu cu, Consiliul Baroului C S pentru neexecutarea în termen a deciziei civile nr. 1221/CS/2006.
In motivare s-a arătat că prin decizia nr.1221/CA/2006, Curtea de Apel Albaa admis acțiunea în contencios administrativ împotriva Baroului C S, anulând Hotărârea nr.13/15.11.2004 prin care i s-a interzis continuarea profesiei după pensionare și a fost radiat de pe lista avocaților.
Prin hotărârea definitivă și irevocabilă pârâtul prin Cosiliul baroului trebuia să emită o decizie conform art.61 alin.3 din Legea nr.51/1995 și statul profesiei, însă nici până la data formulării cererii Consiliul baroului nu s-a conformat.
Ca atare, s-a solicitat aplicarea unei amenzi de 20% din venitul minim brut pe economie începând cu 25 octombrie 2006 până la momentul executării deciziei, precum și despăgubiri pentru întârziere în cuantum de 200 lei/zi până la emiterea deciziei de continuare a activității.
Prin sentința civilă nr. 277/22.06.23007 Tribunalul C a respins cererea reținând în esență că prin precizarea înregistrată la 16.03.2007 reclamantul a chemat în judecată pe membrii consilieri ai baroului solicitând să se facă aplicarea amenzii și acordarea despăgubirilor asupra patrimoniului acestora.
La 11.05.2007, instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecată față de Consiliul baroului C S, ulterior reclamantul precizând acțiunea în sensul că înțele să se judece cu:, Liliala, și.
Instanța a reținut aplicarea disp.art.24 alin. 2 din Legea nr. 554/2001, care arată că în cazul în care termenul de executare al hotărârii definitive și irevocabile nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Din interpretarea acestor prevederi legale s-a reținut că în speța de față persoanele obligate, sunt cele care fac parte din Consiliul Baroului C-S, respectiv și pârâții și, în consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții și a fost respinsă, ca netemeinică.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta, instanța a constatat că aceasta a rămas fără obiect față de precizarea de acțiune formulată de reclamant (fila 36 dosar), prin care acesta renunță implicit la judecată față de această pârâtă, astfel că instanța a luat act de renunțarea la judecată față de pârâta.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele: Prin hotărârea nr.13/15.11.2004, Consiliul Baroului C-S a respins cererea de menținere în activitate a reclamantului, în calitate de avocat pensionat și a dispus radierea acestuia de pe avocaților definitivi.
Hotărârea nr. 13/2004 fost anulată prin decizia civilă nr. 1221 /CA/2006 a Curții de Apel Alba lulia, care a constatat că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 82 din Statutul profesiei de avocat pentru continuarea exercitării profesiei și a obligat pârâtul Baroul C-S să procedeze conform art. 61 alin. 3 din același Statut pentru asigurarea continuării profesiei reclamantului, condiționat de avizul medical anual. Prin cererea înregistrată la Baroul C- sub nr. 46/01.03.2007 (fila 20 dosar) reclamantul a solicitat acestuia să se conformeze deciziei civile nr. 1221/CA/2006, a Curții de Apel Alba lulia, anexând, totodată și avizul medical cerut de statut.
Prin decizia nr. 14/5.03.2007 Consiliul Baroului CSa admis cererea formulată de reclamantul și a dispus reînscrierea acestuia în profesia de avocat și pe avocaților definitivi din C - Așadar pârâtul a pus în executare hotărârea Curții de Apel Alba I la cererea reclamantului și în momentul în care acesta a făcut dovada avizului medical cerut de art.61 alin.3 din statutul profesiei de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurs admis prin decizia civilă nr.107/31.01.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara fiind casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că otărârea a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 105 al.2 Cod procedură civilă, fiind incidente prevederile art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Astfel, pârâtul a fost citat la adresa din Reșița, Bd. - din -,.5 jud.C S, deși adresa completă a acestuia este Reșița, Bd.- din -,.5,.3,.3, fiind prin urmare lipsă de procedură cu acesta la soluționarea pricinii.
Fiind incidente norme imperative referitoare la citarea părților, nulitatea absolută constatată de instanța de recurs atrage casarea sentinței, și a trimis cauza spre rejudecarea fondului pricinii, conform art.312 al.5 Cod procedură civilă, întrucât partea a fost lipsă și nu a fost legal citată.
Cu ocazia rejudecării cauzei, în virtutea rolului activ al instanței, consfințit în art. 129 Cod procedură civilă, a dispus a se pune în discuția părților necesitatea administrării de probe pentru dovedirea pretențiilor formulate conform art.24 din Legea nr.554/2004.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-.
Prin sentința civilă nr.728/10.06.2008 Tribunalul C a espins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâții și.
Instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Reșița, P-ța 1 - 2..9, se.2,.3, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Baroului C-S cu sediul în Reșița--3, domiciliat în Reșița, Calea.2,.l,.6, domiciliată în Reșița, B-dul -.-.22,.2,.ll, domiciliat în,-, domiciliată în O-, domiciliat în Reșița-, domiciliat în Reșița B-dul revoluția din -.5 se.3,.3 și domiciliată în O-.
Au fost obligați pârâții, și, în solidar, la plata de amenzi în cuantum de 20% din salariul minim pe economie ( salariu minim de 330 lei la nivelului anului 2006 și de 390 lei la nivelul anului 2007), pe zi de întârziere, pe perioada 25.10.2006-04.03.2007.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
a arătat că nu este membră în Consiliul baroului astfel că nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Instanța a reținut că prin întâmpinare (filele 7, 8 din dosarul primului ciclu procesual), pârâții și au invocat excepția lipsei lor de calitate procesuală pasivă, arătând că are calitate procesuală pasivă Consiliul Baroului C- Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2001, în cazul în care termenul de executare al hotărârii definitive și irevocabile nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Din interpretarea acestor prevederi legale, s-a reținut că are calitatea de a fi obligat la plata de amenzi persoana care conduce autoritatea publică sau persoana însărcinată cu obligații în ce privește punerea în executare a hotărârii judecătorești prevăzute la art. 24 al 1 din Legea nr. 554/2001, iar nu autoritatea publică sau un organ colectiv. In speță, persoanele obligate sunt cele care fac parte din Consiliul Baroului C-S, respectiv și pârâții și.
Deși inițial reclamantul a pornit acțiunea și față de pârâta, și a cerut obligarea pârâților și la plata de despăgubiri, ulterior acesta a renunțat la judecată față de pârâta, precum și la capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri, instanța luând act de aceste renunțări prin încheierea ședinței publice din data de 22.04.2008.
Pe fond, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publica este obligată sa încheie, sa înlocuiască sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive si irevocabile se face in termenul prevăzut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
S-a reținut că, pentru a fi aplicabile amenzile prevăzute de al. 2 este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre admiterea unei acțiuni în contencios administrativ împotriva unei autorități publice; punerea în executare a hotărârii de către autoritatea publică să presupună ca aceasta să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative; executarea să nu se fi făcut în termenul prevăzut în hotărârea judecătorească sau în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, dacă aceasta nu prevede un termen de executare.
Prin decizia civilă nr. 1221/CA/2006 a Curții de Apel Alba lulia - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pronunțată în dosar nr-, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtului Baroul C-S, a fost anulată hotărârea nr. 13/15.11.2004, emisă de Consiliul Baroului C-S, s-a constatat că reclamantul, în calitate de avocat pensionar, îndeplinea condițiile prevăzute de art. 82 din Statutul profesiei de avocat adoptat în 2001, reluate în aceeași formă în Statutul profesiei de avocat adoptat în 2005, art. 61, pentru continuarea profesiei și a fost obligat pârâtul să procedeze conform art. 61 al 3 din Statutul profesiei de avocat adoptat în 2005, pentru asigurarea continuării exercitării profesiei reclamantului.
Prin hotărârea nr. 13/15.11.2004, anulată de decizia Curții de Apel Alba I, Consiliul Baroului C-S, fusese respinsă cererea de menținere în activitate a reclamantului, în calitate de avocat pensionar, și s-a dispus radierea acestuia de pe avocaților definitivi. In considerentele deciziei Curții se reține că, potrivit prevederilor art. 82 din Statutul profesiei de avocat adoptat în 2001, reluate în aceeași formă în Statutul profesiei de avocat adoptat în 2005, art. 61, pentru continuarea exercitării profesiei de către avocatul pensionar este necesar avizul medical, iar reclamantul este fizic și psihic pentru a exercita profesia, depunând la dosar adeverința medicală din 28.07.2006. Cum condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, Baroul nu poate refuza cererea de continuare a exercitării profesiei formulată de reclamant. Cât privește sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului, chiar pârâtul reține că prin pensionare sancțiunea suspendării din profesie pe timp de un an a încetat, considerându-se că a rămas fără obiect. De asemenea, Curtea a reținut că prin trecerea unui timp mai mare de un an în care reclamantul nu și-a exercitat profesia, pentru că pârâtul nu i-a permis, poate fi considerată chiar executată sancțiunea disciplinară menționată.
Prin cererea înregistrată la Baroul C-S sub nr. 46/01.03.2007 (fila 20 dosar) reclamantul a solicitat acestuia să se conformeze deciziei civile nr. 1221/CA/2006, a Curții de Apel Alba I, anexând totodată și adeverințe medicale care atestă că este fizic și psihic să exercite profesia de avocat.
S-a reținut că rin p. decizia nr. 14/5.03.2007 Consiliul Baroului C-S a admis cererea formulată de reclamantul și a dispus reînscrierea acestuia în profesia de avocat și pe avocaților definitivi din Baroul C-S, începând cu data de 10.03.2007 (fila 18 dosar). Tot de la această dată, Consiliul a decis că menține efectele deciziei nr. 1/06.01.2004, privind executarea sancțiunii disciplinare aplicate reclamantului prin decizia nr. 1/2002 a Comisiei de Disciplină de pe lângă Baroul C-S, pentru perioada neexecutată, până la data de 01.01.2008, precum și menționarea acestei măsuri pe avocaților.
Față de cele mai sus reținute, instanța a constatat că instanța de contencios administrativ - Curtea de Apel Alba I - a admis acțiunea reclamantului împotriva Baroului C-S (care este autoritate publică asimilată, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a din Legea nr. 554/2004, fiind o persoană juridică - art. 48 al 2 din Legea nr. 51/1995-care prestează un serviciu public în regim de putere publică), fiind obligat acesta să efectueze anumite operațiuni administrative, respectiv să îl reînscrie pe reclamant în profesia de avocat și pe avocaților definitivi din Baroul C-
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul, Consiliul Baroului C S, și.
În recursul formulat de reclamant se susține că hotărârea este nelegală deoarece instanța, fără nici o motivare, a aplicat amenda pentru neexecutarea hotărârii doar până la 5.03.2007 deși consiliul baroului i-a admis reluarea activității abia începând cu 1.01.2008.
De asemenea se arată că, cuantumul amenzii trebuia calculat în raport de salariul minim pe economie din momentul aplicării amenzii și nu de salariul practicat pe parcursul neexecutării hotărârii.
În ce privește durata întârzierii executării hotărârii de contencios administrativ se susține că aceasta trebuia executată până la 25.10.2006, ori pârâții s-au conformat abia începând cu ianuarie 2008.
Se susține că decizia nr. 14/5.03.2007, nu poate fi considerată ca act de executare a hotărârii de reintegrare întrucât consiliul nu face altceva decât să amâne din nou momentul reluării activității sale până la 1.01.2008. Singura cerință pentru continuarea activității era certificatul medical, nefiind posibilă condiționarea executării hotărârii de alte aspect cu atât mai mult nefiind posibilă executarea sancțiunii disciplinare a suspendării din activitate aplicată anterior.
Se mai arată că prin Hotărârea nr. 13/15.11.2004, Consiliul baroului își motivează măsura radierii din listele avocaților prin acea ca s-a sustras executării sancțiunii suspendării activității pe un an de zile, însă cum această hotărâre a fost anulată în totalitate de Curtea de Apel Alba I, prin trecerea celor 4 ani sancțiunea trebuie privită ca executată.
În recursul formulat de Consiliul Baroului C S se susține că sentința este nelegală deoarece reclamantul a renunțat la chemarea în judecată a Baroului, astfel că acesta nu mai are calitate procesuală pasivă.
În recursul formulat de, și se susține că hotărârea este nelegală și netemeinică, instanța respingând greșit excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de și, admițând în parte acțiunea deși recurenții nu au calitate procesuală pasivă, aceasta aparținând Consiliului baroului, ca organ ce trebuia să emită actul, organ față de care reclamantul a renunțat la judecată.
În ce privește obligarea recurenților la plata unei amenzii în baza art. 24 din Legea nr.554/2001 se susține că statutul profesiei condiționează înscrierea în barou de prezentare a unei adeverințe medicale emisă de organul agreat de consiliul baroului, iar nu orice adeverință medicală. Adeverința ce s-ar fi depus la dosarul Curții de Apel Alba I nu poate fi suficientă deoarece aceasta este emisă de un medic de familie care nu este organ medical abilitat de consiliul baroului.
Se susține că nu s-a observat că înscrierea în avocaților este condiționată de respectarea prevederilor art.61 alin.3 din statut, respectiv prezentarea adeverinței medicale prevăzută de lege. Reclamantul nu a făcut dovada că este posesorul unui certificat medical eliberat de o comisie constituită conform prevederilor statutului profesiei de avocat, astfel că vârsta înaintată a reclamantului a justificat atitudinea pârâților la adoptarea deciziei nr.13/2004.
și au formulat și separat cerere de recurs, criticând sentința nr.728/2008 și pentru faptul că aceasta nu ține seama de faptul că fiecare din membrii consiliului nu putea decide în contra dispozițiilor unei hotărâri a Consiliului UNBR, pe care era chemată să o aducă la îndeplinire. Ori hotărârea nr.13/15.11.2004 a Consiliului Baroului CSa fost atacată de intimat la Consiliul UNBR care a menținut-o, decizia nefiind atacată.
Se mai arată că dispozițiile Legii nr.554/2004 reprezintă dreptul comun în materie de contencios administrativ, iar dispozițiile statutului profesiei de avocat sunt speciale și derogatorii, pârâții urmând să procedeze potrivit art.61 alin.3 din Statutul profesiei de avocat, soluționând cererea pe baza avizului medical, astfel că în lipsa cererii de continuare a exercitării profesiei consiliul nu putea decide.
Analizând recursurile formulat prin prisma criticilor invocate, instanța constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ce privește recursul formulat de Consiliul Baroului C S se constată că acesta susține în mod greșit că acțiunea a fost admisă împotriva sa, în dispozitivul sentinței atacate făcându-se mențiune expresă despre admiterea în parte a acțiunii, Consiliul Baroului CSn efiind obligat la nici o prestație în raport cu reclamantul. Singurii obligați la plata amenzii în cuantum de 20% din salariul minim pe economie sunt, și.
Ca atare, exprimarea din dispozitiv "admite în parte", coroborat cu obligarea persoanelor fizice la amenda menționată nu justifică nici interesul Consiliului Baroului C S în promovarea prezentului recurs.
În ce privește recursul formulat de către pârâții obligați la plata amenzii pe zi de întârziere pe perioada 25.10.2006 - 4.03.2007, coroborat cu susținerile din recursul Liliala și, se constată că acesta este nefondat.
Obligarea pârâților și, decan respectiv prodecan al Baroului C S, la plata amenzii în condițiile art.24 din Legea nr.554/2004 este legală deoarece potrivit textului menționat neexecutarea hotărârii în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii atrage obligarea conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Potrivit art. 53 lit.c) din nr. 51/1995 Consiliul Baroului are ca atribuție întocmirea, modificarea și asigurarea publicității ui anual al avocaților, membri ai baroului.
Totodată potrivit art. 49 lit.b) din nr. 51/1995 Consiliul Baroului este alături de adunarea generală și decan, organ de conducere al baroului.
Ca atare, avocații aleși în condițiile art. 53 din lege, a căror voință a determinat voința organului în discuție, sunt cei chemați să asigure punerea în executare a hotărârii judecătorești, astfel că soluția pronunțată de prima instanță este corectă. O atare interpretare asigură de altfel și o minimă echitate, față de faptul că ulterior componența consiliul se poate schimba, urmare a alegerii organelor de conducere din cadrul baroului.
În ce privește susținerea din recursul și conform căruia executarea hotărârii se putea face numai condiționat de cererea formulată de reclamant ținând seama de principiulspecialia generalibus derogant, se constată că aceasta nu ține seama de faptul că în speță a fost pronunțată o hotărâre judecătorească respectiv decizia civilă 1221/CA/2006 a Curții de Apel Alba I.
Textul art. 61 din statutul profesiei de avocat, în forma sa la data pronunțării deciziei a cărei executare este în discuție, nu condiționează executarea unei hotărâri judecătorești de cererea persoanei care a obținut o soluție favorabilă, ci se referă la situația de drept comun, în care avocatul care îndeplinește condițiile de pensionare prevăzute de lege, poate solicita continuarea exercitării profesiei, prin formularea unei cereri.
Intr-adevăr, în dispozitivul hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Alba I rezultă că Baroul prin organele sale de conducere trebuie să procedeze conform art. 61 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat, însă față de considerentele hotărârii este cert că s-a avut în vedere avizul medical, ceea ce de altfel este susținut și în recursul formulat de către consilierii baroului.
Astfel, se arată în hotărâre că actul medical (avizul) a fost depus de reclamant, constatându-se că acesta este fizic și psihic pentru exercitarea profesiei de avocat. Cum aceste condiții (cerere și act medical) sunt singurele pretinse de lege, pârâtul nu poate refuza cererea de continuare a activității de avocat.
Or, dacă aceste condiții au fost considerate îndeplinite de către instanță la pronunțarea deciziei 1221/CA/2006, rezultă că pârâtul, prin organele sale competente, trebuia să execute hotărârea în condițiile legii, fără a condiționa executarea de îndeplinirea unor cerințe. Totodată, aceste aspecte fiind reținute de instanță cu caracter irevocabil, reanalizarea lor ar încălca și puterea de lucru judecat, considerentelor care sprijină dispozitivul trebuind să li se recunoască aceeași putere.
Asupra recursului formulat de către reclamant, se constată că acesta critică pe de o parte cuantumul amenzii aplicate prin raportare la salariul minim pe economie iar pe de altă parte perioada pentru care a fost aplicată amenda.
Asupra primul aspecte se constată că față de lipsa de precizare a textului art. 24 alin. 2 din nr. 554/2004 instanța a aplicat salariul din perioada de întârziere, ca să asigure totodată și reflectarea daunelor produse prin neexecutarea hotărârii judecătorești, cu atât mai mult cu cât a avut în vedere chiar perioada în care aceasta nu s-a executat, parțial în anul 2006 și respectiv în anul 2007. Se constată și că cererea de chemare în judecată a fost formulată după data emiterii hotărârii nr. 14/05.03.2007, astfel că devreme ce aceasta a reprezentat executarea hotărârii judecătorești, aplicarea salariului de la data pronunțării hotărârii, pentru o perioadă anterioară, ar fi fost retroactivă. Argumentația reclamantului este aplicabilă în situația în care executarea nu era finalizată nici la data pronunțării sentinței de aplicare a amenzii, însă pentru perioada anterioară urmând să se aplice salariul anterior.
Cu privire la cel de-al doilea aspect se reține că rin p. decizia nr. 14/5.03.2007, reclamantul a fost reînscris pe avocaților definitivi din baroul C - S începând cu 10 martie 2007, menținând măsura executării sancțiunii disciplinare până la 1 ianuarie 2008. Față de art. 1 din decizie rezultă că prin aceasta a fost executată decizia nr. 1221/CA/2006, astfel că numai până la data acesteia se impunea aplicarea amenzii.
Totodată, această decizie fiind ulterioară hotărârii judecătorești nu putea fi avută în vedere la data pronunțării hotărârii pusă în executare, ridicarea unor aspecte de fond în ce privește această decizie nefiind posibilă în procedura de față. etapelor obligatorii pentru atacarea deciziei nr. 14/05 martie 2007, devreme ce aceasta este una distinctă de cea pe care a avut-o în vedere Curtea de Apel Alba I la pronunțarea deciziei nr. 1221/2006, nu permite analizarea acesteia în procedura de față.
Asupra aceluiași aspect se mai constată că instanța, la pronunțarea deciziei 1221/CA/2006 a avut în vedere decizia nr. 13/15.11.2004 a Baroului C - S, care la rândul său se referă numai la calitatea de avocat a reclamantului și continuarea exercitării profesiei, asupra căreia instanța a statuat irevocabil. Decizia nr. 13/2004 nu are în vedere aplicarea unei sancțiuni disciplinare, care a constituit obiectul deciziei nr. 1/2004 a aceluiași consiliu, care nu formează obiectul cererii de față. Faptul că în decizia nr. 1221/CA/2006 instanța s-a referit în considerente și la suspendarea din profesie pe timp de un an, nu poate determina concluzia că aceasta a fost învestita cu soluționarea unei contestații la decizia de aplicare a sancțiunii, pentru care se impunea urmarea procedurilor legale, pentru a opera puterea de lucru judecat, spre deosebire de aspectele relative la existența adeverinței medicale, care reprezenta chiar obiectul contestației în raport cu obiectul deciziei nr. 13/2004, privind încetarea calității de avocat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dis part. 312.proc.civ. instanța va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în Reșița, 1 - 2..9,.2,.3, județul C S, precum și de pârâții, CONSILIUL BAROULUI C S, împotriva sentinței nr. 728 din 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, venit prin strămutare de la Curtea de Apel Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
28.01.2009
jud.fond.
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
