Obligare emitere act administrativ. Decizia 1042/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.6400,-
DECIZIA NR.1042
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
PREȘEDINTE: Ghiculescu Adrian Remus
JUDECĂTORI: Ghiculescu Adrian Remus, Nițu Teodor Tănăsică
- -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în P,-, județul împotriva deciziei nr.542 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimataPRIMĂRIA ORAȘULUI P- prin primar, cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatoarea personal și asistată de avocat, din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind intimata Primăria orașului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin intermediul Serviciului Registratură, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimata Primăria orașului P, după care:
Contestatoarea, prin apărătorul său, depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei, potrivit chitanței nr.- din 1.07.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar, precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Curtea ia act de susținerile contestatoarei, prin apărătorul său, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Avocat, pentru contestatoare, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, rejudecarea recursului, întrucât intimata nu a dat curs doleanțelor contestatoarei, răspunsurile date de intimată nu rezolvă ceea ce a solicitat, fiind insuficiente.
În ceea ce privește solicitarea intimatei privind judecarea în lipsă, arată că petenta era îndreptățită la amânarea pronunțării, pentru a formula concluzii scrise.Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia nr.542 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței nr.93 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului P -prin primar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că eclamanta a formulat plângere împotriva refuzului pârâtei de a-i soluționa petiția înregistrată sub nr.18448/27 10 2008 și prin care își exprima nemulțumirea față de modul în care i-a fost soluționată prima reclamație; cum, pârâta s-a conformat obligației de a comunica răspunsul la petiția formulată de reclamantă, așa cum rezultă din adresa de la fila 14 dosar de fond, în mod corect instanța a respins cererea reclamantei.
S-a mai reținut ca fiind nefondată susținerea recurentei, în sensul că soluționarea cauzei s-a făcut fără a i se da posibilitatea să-și formuleze apărarea, prin amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 156 alin. 1 proc. civ. instanța poate amâna pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise, numai la cererea părții și, cum, la data pronunțării sentinței atacate prin prezentul recurs, reclamanta nu a fost prezentă în instanță pentru a solicita amânarea pronunțării, instanța nu era obligată să amâne, din oficiu, pronunțarea asupra cauzei, ceea ce nu înseamnă că aceasta a soluționat pricina fără să-i dea reclamantei posibilitatea de a se apăra.
Mai mult decât atât, așa cum s-a consemnat și în practicaua deciziei atacate, în ședința publică din 2.04.2009, la solicitarea instanței, apărătorul recurentei a învederat că reclamanta a formulat, la primul termen de judecată, în fața instanței de fond, o cerere pentru lipsă de apărare, cerere care a fost admisă de instanță, însă termenul acordat s-a suprapus cu un termen la care acest avocat nu s-a putut prezenta, iar la dosar nu era depusă împuternicirea avocațială.
Împotriva deciziei nr.542 din 2 aprilie 2009, contestatoarea a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea contestației și rejudecarea recursului, întrucât răspunsurile primite de la intimată nu au satisfăcut doleanțele acesteia, din conținutul răspunsurilor nerezultând ceea ce a solicitat, astfel că se consideră vătămată în interesele sale.
În ceea ce privește termenul la care instanța de fond a rămas în pronunțare, arată că, deși intimata a solicitat judecarea în lipsă, instanța trebuia să amâne pronunțarea, pentru a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise.
La data de 23 iunie 2009 formulat întâmpinare intimata Primăria orașului P, prin primar, pe calea căreia a solicitat respingerea contestației, ca nefondată, întrucât aceasta nu are fundamentare juridică și nici nu se încadrează în vreunul dintre motivele prevăzute de lege pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac.
Din dispoziția instanței investită cu soluționarea contestației în anulare, a fost atașat dosarul nr- al Curții de Apel Ploiești, în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 542 din 2 aprilie 2009, cărei anulare se cere.
Examinând contestația în anulare de față, prin prisma motivelor invocate, raportat la textele de lege incidente în cauză, dar și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este reglementată în art. 317 și 318 pr.civilă, aceste texte enumerând limitativ motivele în temeiul cărora se poate exercita calea de atac.
Motivarea în fapt excede acestor temeiuri, se poate observa că, la soluționarea recursului, contestatoarea nu a solicitat amânarea pronunțării pentru a-și formula concluzii scrise, iar acest aspect nu încalcă dreptul acesteia la apărare în procesul civil. Aceasta, deoarece instanța nu avea nicio obligație procesuală în acest sens, contestatoarea nefiind vătămată în interesele sale juridice, așa încât cererea acesteia apare ca un recurs la recurs, care nu este admisibil în procedura civilă actuală.
Se poate observa că decizia nr. 542 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ este legală și temeinică, față de aceasta nefiind incidente niciunul din motivele prevăzute în art. 317 sau 318.pr.civilă pentru a fi admisibilă contestația în anulare, ca o cale extraordinară de atac.
Întrucât, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 317 și 318, privind admisibilitate contestației în anulare, decizia sus-amintită fiind legală și temeinică din acest punct de vedere, urmează a se constata netemeinicia contestației, care va fi respinsă ca atare.
Văzând că cererea a fost legal timbrată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în P,-, județul împotriva deciziei nr.542 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA ORAȘULUI P- prin primar, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ghiculescu Adrian Remus, Nițu Teodor Tănăsică
- --- - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
2 ex./13.07.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Ghiculescu Adrian RemusJudecători:Ghiculescu Adrian Remus, Nițu Teodor Tănăsică
