Obligare emitere act administrativ. Sentința 109/2009. Curtea de Apel Brasov

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 109/

Ședința publică de la 14 August 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu

Grefier - -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect "obligare emitere act administrativ".

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11.08.2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 14 august 2009.

CURTEA,

Asupra cererii de față:

Constată că prin Sentința civilă nr.360/CA/31.03.2009 Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B având ca obiect acordarea despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr.81/2006 emisă de Instituția Prefectului Județului C - Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, fiind astfel învestită Curtea de Apel Brașov ca instanță de fond.

În motivarea sentinței, Tribunalul Brașova reținut următoarele:

Cererea formulată de reclamantă are ca obiect obligarea pârâteiAUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILORla acordarea despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr.81/2006 emisă de Instituția Prefectului Jud.C - Comisia Județeana prin care s-au stabilit suma de 109.508 lei cu titlu de compensații bănești pentru bunurile autorului reclamantei, sechestrate, reținute sau rămase în Chișinău,. Reclamanta se consideră vătămată de refuzul pârâtei de a-i achita despăgubirile stabilite prin această hotărâre, refuzul fiind un act implicit, dedus din aceea că pârâta nu a soluționat cererea reclamantei.

Conform art.158 Cod procedură civilă "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori dacă este cazul un alt organ cu activitate jurisdicțională".

În drept, prin HG nr.1120/2006 s-a instituit procedura prin care o persoană poate cere plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, la art.18 se arată că "Solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003".

Deoarece nu este prevăzută instanța care soluționează refuzul Autorității Naționale de a acorda despăgubirile stabilite deja prin Hotărârea comisiei județene, instanța apreciază că în cauză se aplică regulile generale prevăzute de Legea nr. 554/2004 modificată a contenciosului administrativ, care la art.10 arată că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

De asemenea, art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă stabilește că "procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale" sunt de competența de primă instanță a curților de apel.

Raportat la aceste norme și la obiectul prezentului litigiu reprezentat de un litigiu în materia contenciosului administrativ, în care este implicată o autoritate centrală, prima instanță a constatat că acesta este de competența curții de apel, determinată conform art. 8 alin. 1 teza 1 Cod procedură civilă.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept și în baza art.137 al.1 și art.159 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și, în consecință, a declinat competența de soluționarea a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Brașov.

Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la rezolvarea favorabilă a cererii sale de acordare a despăgubirilor bănești în sumă totală de 109.508 lei cuvenite pentru calitatea de moștenitoare a unei persoane refugiate din teritorii românești trecute sub ocupație străină, întemeindu-și acțiunea pe prevederile Legii nr.290/2003 și 171/2006.

Reclamanta a arătat că în repetate rânduri a solicitat autorității publice pârâte (cum sunt cererile nr.10.483/03.01.2007 și nr.18255/15.05.2007) să îi plătească despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr.81/2006 emisă de Instituția Prefectului Județului C - Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 prin care a fost aprobată cererea reclamantei de a i se acorda despăgubiri ca moștenitoare a defunctei, refugiată din jud., (Republica M în prezent). Cu toate acestea, instituția pârâtă nu a restituit decât prima în sumă de 10.000 euro, după care pârâta a refuzat să mai plătească reclamantei restul despăgubirilor.

În întâmpinarea depusă la dosar, instituția pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, arătând că la data de 19.07.2007 a plătit reclamantei prima tranșă din suma stabilită de comisie, în cuantum de 43.803,20 lei, adică 40% din suma totală. Ulterior, Serviciul de Aplicare a Legii nr.290/2003 din cadrul a constatat că Hotărârea nr.92 a Comisiei de acordare a despăgubirilor ar fi fost emisă fără respectarea prevederilor Legii nr.290/2003, în sensul că nu ar fi dovedit cu acte certificate de autorități calitatea de refugiată a antecesoarei sale, instituția pârâtă precizând că pe baza raporturilor ierarhice administrative vicepreședintele poate solicita comisiilor județene revocarea actelor administrative emise, în situația în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare. Pârâta arată că a pus în vedere reclamantei să își completeze dosarul cu dovezile corespunzătoare potrivit celor de mai sus.

Examinând actele și lucrările dosarului, precum și acțiunea formulată de reclamanta și întâmpinarea instituției pârâte, instanța constată următoarele:

Reclamanta ( ) a formulat cerere la Comisia Județeană C de aplicare a Legii nr.290/2003 completată, în vederea acordării despăgubirilor prevăzute de lege pentru moștenitorii refugiaților din și alte ținuturi românești trecute sub ocupație străină în cel de-al doilea război mondial, Comisia aprobându-i cererea prin Hotărârea nr.81/22.11.2006 și, totodată, stabilind cuantumul despăgubirilor la suma totală de 109.508 lei ron.

Pe baza cererii depuse de reclamantă la data de 23 ianuarie 2007 (nr.386/2007), pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, prin Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, a dispus la data de 19.07.2007 plata primei tranșe în sumă de 43.803,20 lei, reprezentând 40% din suma totală. Ulterior, instituția pârâtă, fără o motivare solidă, a refuzat plata celorlalte tranșe, pretinzând că reclamanta nu ar îndeplini diferite condiții cerute de lege pentru a-i fi acordate despăgubirile, cum ar fi dovada refugiului, adică a calității de refugiat a antecesoarei sale, respectiv calitatea de moștenitoare a defunctei ori averea acesteia în ținutul trecut sub ocupație străină.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 21-24 dosarul Curții de Apel Brașov constituit după declinarea competenței), dovedind astfel că antecesoarea sa figura înscrisă ca persoană refugiată în documente oficiale emise de Postul de Jandarmi, Regiunea A (documente certificate de Direcția Județeană a Arhivelor Statului A). Din dosar rezultă fără îndoială că reclamanta este moștenitoare a defunctei refugiate, împrejurare ce a fost verificată și dovedită anterior, cu ocazia soluționării de către Comisia Județeană Cac ererii reclamantei de acordare a despăgubirilor prevăzute de lege pentru calitatea de moștenitoare a unei persoane refugiate.

În consecință, instanța urmează să admită acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta,. în B,-,. 1B, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, având ca obiect obligarea pârâtei să achite reclamantei despăgubirile bănești stabilite prin Hotărârea nr.81/2006, completată, emisă de Comisia Județeană C pentru Aplicarea Legii nr.290/2003. Instanța urmează să oblige pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B ca, în temeiul prevederilor Legii nr.290/2003 cu modificările și completările ulterioare, să achite reclamantei, în calitate de moștenitoare a refugiatei, compensațiile bănești restante, până la concurența sumei stabilite cu titlul de despăgubire prin Hotărârea nr.81/2006, completată, emisă de Comisia Județeană C pentru Aplicarea Legii nr.290/2003.

Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta,. în B,-,. 1B, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, având ca obiect obligarea pârâtei să achite reclamantei despăgubirile bănești stabilite prin Hotărârea nr.81/2006, completată, emisă de Comisia Județeană C pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 și, în consecință:

Obligă pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B ca, în temeiul prevederilor Legii nr.290/2003 cu modificările și completările ulterioare, să achite reclamantei, în calitate de moștenitoare refugiatei, compensațiile bănești restante, până la concurența sumei stabilite cu titlul de despăgubire prin Hotărârea nr.81/2006, completată, emisă de Comisia Județeană C pentru Aplicarea Legii nr.290/2003.

Definitivă.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 14.08.2009.

Președinte,

--- -

Grefier,

- -

Red: /28.08.2009

Dact: MD/1.09.2009 - 4 ex.

Președinte:Silviu Gabriel Barbu
Judecători:Silviu Gabriel Barbu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligare emitere act administrativ. Sentința 109/2009. Curtea de Apel Brasov