Obligare emitere act administrativ. Decizia 1098/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-DECIZIENR. 1098/R-cont

Ședința publică din 30 Octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător

JUDECĂTOR 2: Dumitru

JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță

Grefier: - -

S-a luat în examinare, recursul declarat de - domiciliat în, Județul A, împotriva sentinței nr.143/CA/03.04.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârâtMINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE- cu sediul în Pitești,-, Județul

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic pentru intimata - pârâtă, lipsă fiind recurenta - reclamantă.

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței fiscale nr. -/20.10.2009, emisă de Primăria Municipiului Pitești, în sumă de 2,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentanta intimatului - pârât, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.

Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.

Consilier - juridic, având cuvântul pentru intimata - pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat. Depune la dosar concluzii scrise, pe care le susține oral în ședință publică.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față:

Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 05.12.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - prin Inspectoratul de Poliție al Județului A - Serviciul, și solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea autorității să-i elibereze autorizația necesară de a deține, purta și folosi armă letală, cu destinația de vânătoare.

În motivarea acțiunii, a arătat că, s-a adresat cu cerere IPJ A pentru eliberarea autorizației, însă, acesta nu a răspuns solicitării sale, motivând că are cazier judiciar. Însă, reprezentanții autorității au interpretat greșit dispozițiile legale, deoarece pedeapsa la care a fost condamnat, s-a dat cu aplicarea art.81 Cod penal, respectiv suspendarea condiționată, iar nu privativă de libertate.

Prin precizarea depusă la 2.04.2009, reclamantul a arătat că înțelege să se judece cu IPJ A, în calitate de pârât.

La data de 3.04.2009, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității acțiunii, conform art.7 din Legea nr.554/2004, iar, pe fond, a solicitat respingerea ca nefondată, potrivit art.15 lit. din Legea nr.295/2004.

Tribunalul Argeș - prin sentința civilă nr.143/CA/03.04.2009, a respins excepția tardivității invocată de pârât și acțiunea reclamantului.

Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția invocată, netemeinicia acesteia, cu motivarea că reclamantul a depus cererea în data de 05.11.2008, iar răspunsul l-a primit în 19.11.2008, în timp ce acțiunea a fost înregistrată la 05.12.2008, deci, în termen legal.

Pe fondul cauzei, a reținut că, potrivit art.15 alin.1 lit.c din Legea nr.295/2004-privind regimul armelor și munițiilor, autorizația de procurare a armelor letale se acordă persoanelor care îndeplinesc cumulativ mai multe condiții printre care și "să nu fi fost condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 1 an pentru infracțiuni comise cu intenție".

Or, din fișa de cazier judiciar a reclamantului, a rezultat că acesta a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării conform art.81 și urm.Cod penal, prin sentința penală nr.429/2004 pronunțată de Judecătoria Câmpulung și rămasă definitivă prin decizia penală nr.271/2005 a Curții de APEL PITEȘTI, pentru infracțiunile prevăzute de art.2151, art.289 și art.291 Cod penal, infracțiuni comise cu intenție.

Astfel, instanța de fond a apreciat că pedeapsa aplicată reclamantului este una privativă de libertate, conform definiției din Codul penal, chiar dacă aceasta nu a fost executată efectiv, ci suspendată condiționat, ceea ce face nejustifictă solicitarea petentului.

Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că: în mod greșit, instanța de fond a aplicat dispozițiile art.15 din Legea nr.295/2004 - interpretarea fiind că nu pot deține armă letală doar persoanele ce au fost condamnate la "pedeapsa privativă de libertate", cu reținere mai mult de 1 an, ceea ce nu este cazul în speță.

În concluzie, se impune admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii sale.

Examinând recursul, prin prisma criticii aduse, pe care curtea a întemeiat-o pe dispozițiile pct.9 al art.304 Cod pr.civilă, dar și pe temeiul art.3041Cod pr.civilă, se reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.

Într-adevăr, conform art.15 alin.1 lit.c din Legea nr.295/2004 - privind regimul armelor și munițiilor, autorizația de procurare a armelor letale se acordă persoanelor care nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 1 an, pentru infracțiuni comise cu intenție.

Din interpretarea logică și sistemică a textului, rezultă că interdicția se referă la natura pedepsei aplicate și nu la regimul de executare al pedepsei, respectiv cu reținere sau cu suspendare condiționată, având în vedere că aceasta reprezintă numai o formă de individualizare a pedepsei, dar care nu poate înlătura caracterul "privativ de libertate", pentru a fi pertinentă susținerea prezentei critici.

Or, din analiza datelor existente în cauză, mai concret, a cazierului judiciar, se reține că recurentului-reclamant, - prin sentința penală nr.429/2004 a Judecătoriei Câmpulung, definitivă prin Decizia nr.271/2005 a Curții de APEL PITEȘTI, i-a fost aplicată, pentru fapta prevăzută și pedepsită de art.2511alin.1, art.289 alin.1 și art.291 Cod penal, vizând infracțiuni comise cu intenție, pedeapsa închisorii de 2 ani cu aplicarea disp. art.81 Cod penal respectiv, suspendarea condiționată a pedepsei.

Ca atare, refuzul intimatului-pârât este justificat, astfel că, în mod corect, judecătorul fondului, a dat dezlegarea necesară pricinii cu care a fost învestit, apreciind că recurentul-reclamant nu îndeplinește cerințele prevăzute expres de actul normativ ce reglementează procedura de acordare a acestui gen de autorizație.

Față de considerentele expuse, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu Legea nr.295/2004, urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de - domiciliat în, Județul A, împotriva sentinței nr.143/CA/03.04.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârâtMINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE- cu sediul în Pitești,-, Județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Grefier,

Red.IB/09.11.2009

EM/4 ex.

Jud.fond.

Președinte:Ioana Bătrînu
Judecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligare emitere act administrativ. Decizia 1098/2009. Curtea de Apel Pitesti