Obligare emitere act administrativ. Decizia 123/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.123/CA
Ședința publică de la 22 februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în C, str.-.- nr.41, etaj 1,.1, județul C, împotriva sentinței civile nr.282 din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI M și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în localitatea M,-, județul C, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta-reclamantă reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar (fila 25) și intimați-pârâți reprezentanți de consilier juridic, în baza delegației depuse la dosar (fila 61).
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei expus oral de către grefierul de ședință, după care;
Instanța urmează a fi înaintat recursul formulat de recurenta -reclamantă împotriva încheierii din 27.01.2010, motivată, către instanța de control judiciar.
Întrebate părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Față de susținerea părților, în sensul că nu mai au alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra motivelor de recurs.
Având cuvântul pentru recurentă, avocat critică sentința civilă nr.282/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, prin prisma motivelor de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare deoarece judecătorul fondului nu a motivat în fapt și în drept hotărârea. În subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și rejudecând pe fond a se admite cererea și a se dispune obligarea pârâților la încheierea contractului, conf. art.27 alin.3 din Legea 114/1996 și decizia Curții Constituționale nr. 74/2008.
Având cuvântul pentru intimați, consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală, pentru considerentele expuse în întâmpinarea depusă la dosar. În referire la disp. art. 27 din Legea 114/1996, recurenta reclamantă nu îndeplinește condițiile legii, nefiind trecută ca parte în contractul de închiriere (locuința era a fratelui d-nei).
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 282/19.03.2009 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului M și Consiliul Local
A reținut instanța de fond că a fost învestită cu cererea înregistrată sub nr- din data de 03.10.2007 prin care reclamanta în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului M, Consiliul Local M și Mas olicitat recunoașterea dreptului de a beneficia de o locuință și obligarea pârâților la repartizarea imobilului din municipiul M,-,. 6,. 1 și încheierea pe numele reclamantei a contractului de închiriere pentru acest spațiu.
În motivarea cererii a arătat că fratelui său, i s-a încheiat la data de 20.11.1990 contract de închiriere pentru spațiul situat în M,-,. 6,. 1, contract ce a expirat în noiembrie 2005.
Reclamanta a mai arătat că a locuit efectiv cu fratele său și a solicitat Primăriei, cu cererea nr. 74/11.08.2005 să fie trecută în calitate de chiriaș, însă nu a primit răspuns, deși are domiciliul la această adresă.
Reclamanta a mai arătat că prin sentința civilă fn. din 12.04.2006 Judecătoria Medgidiaa dispus obligarea pârâtelor să încheie contractul de vânzare cumpărare al acestui imobil pe numele fratelui său, astfel că ordinul de evacuare din spațiu este abuziv.
A mai arătat reclamanta că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 27 lit. c din legea nr. 114/1996, însă Primăria M i-a comunicat că nu poate beneficia de acest articol întrucât nu a avut calitatea de chiriaș.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 114/1996.
În probațiune: înscrisuri, interogatoriu și orice probă necesară.
Pârâtul primarul Municipiului Maf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției primarului, lipsa calității procesuale pasive a pârâtei M și excepția autorității de lucru judecat.
Reclamanta a precizat cadrul procesual pasiv, în sensul că se judecă numai cu Primarul Municipiului M și Consiliul Local
Prin încheierea din data de 28.01.2008 instanța a respins excepția autorității de lucrului judecat.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. 1 lit. c din Legea nr. 114/1996, art. 8 din OG nr. 27/2008, art. 45 alin. 1 și art. 36 din Legea nr. 215/2001.
Prin încheierea din data de 19.09.2008 instanța a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată.
La data de 09.12.2008 Gaf ormulat cerere de intervenție în interes propriu, cerere ce a fost respinsă prin încheierea din data de 30.01.2009 ca inadmisibilă.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că reclamanta a locuit împreună cu fratele său, în imobilul situat în M,-,. 6,. 1, fără însă ca aceasta să dobândească titlul de chiriaș, nefiind trecută în contractul de închiriere al fratelui său.
Contractul de închiriere al numitului a expirat în noiembrie 2005, însă acesta a solicitat cumpărarea imobilului. După decesul numitului, reclamanta a efectuat numeroase demersuri pentru a dobândi proprietatea imobilului, însă prin sentința civilă 756/12.04.2006 a Judecătoriei Medgidia, irevocabilă prin decizia civilă nr. 212/11.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAa fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâților să continue cu aceasta contractul de închiriere al fratelui său și să vândă acesteia imobilul situat în M,-,. 6,. 1.
Potrivit art. 1 alin.1 din Legea 554/2004 "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un înscris legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a înțelesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumita de răspunsul primit la plângerea prealabila adresata autorității publice emitente sau daca nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrative competenta, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ si cel care se considera vătămat într-un drept al sau, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii".
Pentru a se folosi de acțiunea în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art. 1 din legea nr. 554/2004.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
Cum reclamanta nu are calitatea de persoană vătămată, în accepțiunea Legii nr. 554/2004, instanța a respins ca nefondată acțiunea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit, în opinia recurentei, a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată la instanța de fond, deși erau îndeplinite cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Pe fond, a arătat recurenta reclamantă că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au fost avute în vedere la pronunțarea soluției recurate, frazele fiind generice, iar nemotivarea sentinței echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei și atrage casarea acesteia în recurs.
Astfel, apreciază recurenta că judecătorul fondului a concluzionat că aceasta nu are calitatea de persoană vătămată, fără să analizeze dacă este vorba de un act administrativ ori dacă acest act putea fi contestat de.
Arată recurenta că a depus cerere înregistrată sub nr. 74/11.08.2005 la M pentru a fi trecută în calitate de chiriaș, alături de fratele său, în imobilul din M,-,. 6,. A,.1, cerere la care nu a primit nici un răspuns, fapt pentru care a considerat că a fost acceptat tacit dreptul acesteia de folosință pentru imobilul închiriat lui, fratele recurentei.
În urma acestei situații de fapt, a apreciat recurenta reclamantă că este îndreptățită să beneficieze de un drept de preemțiune pentru atribuirea acestui spațiu, fiind îndeplinite condițiile cerute de lege pentru recunoașterea dreptului solicitat.
A mai arătat recurenta că fratele său, în prezent decedat, a formulat cerere pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare asupra spațiului locativ în discuție, acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia urmând a fi continuată de către recurenta din prezenta cauză.
Tot în legătură cu acceptarea tacită a cererii sale de a fi trecută pe contractul de închiriere al fratelui său ca și chiriașă, recurenta a apreciat că, potrivit dispozițiilor din OG nr. 27/2002, nefiind soluționată cererea sa într-un termen de 30 de zile și fiind percepută chiria pentru două persoane, a considerat că are calitatea de chiriaș din data de 11.09.2005, fapt pentru care a solicitat să-i fie respectate drepturile ce decurg din această calitate, respectiv să-i fie repartizat spațiul locativ și să fie încheiat contract de închiriere cu recurenta.
În drept au fost invocate prevederile art. 304, pct. 7 și 9 proc. civ. Legea nr. 114/1996, Legea nr. 215/2001.
În susținerea recursului au fost depuse înscrisuri, respectiv cererea recurentei de a fi trecută în contractul de închiriere al fratelui său, acte medicale ale acestuia.
Legal citați, intimații Municipiul M prin Primar și Consiliul Local al Municipiului M au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că dreptul recurentei la o locuință nu a fost niciodată contestat, însă nu poate fi acceptată cererea acesteia în ceea ce privește repartizarea spațiului locativ în care a locuit împreună cu fratele său, în prezent decedat, pentru care nu întrunește condițiile legale, după cum s-a arătat și în decizia civilă nr. 212/C/11.04.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată de recurentă, în opinia intimaților aceasta nu reprezintă decât un mijloc de tergiversare a cauzei, constituind un abuz de drept exercitat de.
În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosar decizia civilă nr. 212/11.04.2007 a Curții de Ape C, sentința civilă nr. 741/19.03.2009 a Judecătoriei Medgidia.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 3041proc. civ. Curtea reține caracterul său nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea interlocutorie din data de 19.09.2008 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă ca inadmisibilă cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27, alin.1, lit.c din Legea nr. 114/1996, art. 8 din OG nr. 27/2002 și art. 36 și 45, alin.1 din Legea nr. 215/2001, termenul de recurs pentru această încheiere fiind de 48 de ore de la pronunțare.
În aceste condiții, sesizarea instanței de control judiciar la data de 30 iunie 2009 cu recursul formulat și împotriva încheierii interlocutorii din 19.09.2008, pentru care se prevede prin lege exercitarea căii de atac într-un alt termen, separat de cel al soluționării acțiunii pe fond, este tardivă, fiind depășit termenul de "48 de ore de la pronunțare".
În ceea ce privește criticile aduse soluției pronunțate pe fondul cauzei, se reține că recurenta reclamantă a solicitat instanței de judecată să-i recunoască acesteia, în contradictoriu cu intimații pârâți Primarul municipiului M și Consiliul Local M, dreptul de a beneficia de o locuință din fondul locativ al unității administrative locale și să-i repartizeze imobilul situat în M,-,.6,.1, prin încheierea contractului de închiriere pentru acest spațiu.
A invocat recurenta reclamantă în susținerea cererii sale dispozițiile art. 27, alin. 3, lit. c din legea nr. 114/1996 și dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Plecând de la acest temei juridic indicat de reclamanta recurentă în cererea sa, Curtea reține că poate fi titulara unei acțiuni în contencios administrativ "persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, ori prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."
Ceea ce se verifică la momentul sesizării instanței de contencios administrativ este tocmai condiția de a fi promovată acțiunea de o persoană vătămată într-un drept sau interes legitim printr-una dintre modalitățile descrise la art. 8 din legea nr. 554/2004.
Coroborând aceste prevederi legale cu cele ale art. 27, alin. 3, lit. c din legea nr. 114/1996, se constată că recurenta reclamantă nu dovedește faptul că ar avea un drept sau un interes legitim asupra spațiului locativ pe care-l pretinde, nefiind înscrisă în contractul de închiriere încheiat între SC SA M și.
Pentru a se putea continua închirierea după decesul titularului de contract, legea cere a fi îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv ca solicitantul să fi avut același domiciliu cu titularul cel puțin un an și să fi fost înscris în contractul de închiriere.
A arătat prima instanță care au fost considerentele pentru care a apreciat că recurenta reclamantă nu are calitatea de persoană vătămată în accepțiunea legii contenciosului administrativ, hotărârea fiind motivată în fapt și în drept, criticile recurentei sub acest aspect nefiind fondate.
Astfel, în cuprinsul sentinței recurate s-a arătat că reclamata nu a dobândit calitatea de chiriaș, nefiind trecută în contractul de închiriere al fratelui său, fapt pentru care nu poate fi îndreptățită să solicite continuarea locațiunii cu persoana sa, aspect reținut și prin Decizia nr. 212/11.04.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA prin care s-a respins cererea aceleiași reclamante de a obliga pârâții să-i încheie contractul de închiriere pentru imobilul din M,-,. 6,.1 și să-i vândă acest spațiu. Motivele de fapt sintetizate de prima instanță au fost judicios argumentate prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, plecând de la temeiul juridic indicat de reclamantă în cererea sa, ceea ce îndreptățește Curtea să constate netemeinicia criticilor formulate în calea de atac.
Cum recurenta reclamantă nu a dovedit că este înscrisă ca și chiriaș în contractul de închiriere al locatarului titular, Curtea reține că nu poate fi îndreptățită a se considera persoană vătămată într-un drept sau interes legitim în sensul pe care-l pretinde, fapt pentru care nu poate solicita a i se încheia contract de închiriere pentru spațiul ce a format obiectul contractului nr. 1135/1990.
Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 312 proc. civ. Curtea va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 282/19.03.2009 a Tribunalului Constanța, prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în C, str.-.- nr.41, etaj 1,.1, județul C, împotriva sentinței civile nr.282 din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI M și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în localitatea M,-, județul C, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
24 februarie 2010
jud.fond.
red.dec.jud. - 30.03.2010
2ex/31.03.2010
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea
