Obligare emitere act administrativ. Sentința 1396/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1396
Ședința publică din data de 1 aprilie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 1 aprilie 2009, având nevoie de timp pentru a delibera.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2008, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, obligarea acestuia din urmă să emită un ordin prin care să îi acorde sporul de 75% aplicat la salariul de bază, conform art. 3 alin. 1 din HG nr. 170/2005, începând cu data de 22.10.2007 și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale constând în acest spor începând cu data de 22.10.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a învederat instanței că, începând cu data de 22.10.2007 a fost transferat la cerere la Oficiul de Plăți și Contractare PHARE din cadrul ministerului pârât, pe o funcție echivalentă de manager public asistent, treapta profesională II, la scurt timp fiind avansat în gradul profesional de manager public special, fiindu-i întocmită fișa postului nr. 5340/2007, în cuprinsul căruia se menționează "atribuțiile gestionării asistenței financiare nerambursabile acordate României de către UE reprezintă 100% din totalul atribuțiilor de serviciu". Cu toate că toți colegii reclamantului fie că sunt fie că nu sunt manageri publici, din cadrul, beneficiau (cu o singură excepție) de majorările salariale legale prevăzute de HG nr. 170/2005, Legea nr. 490/2004, reclamantul nu a avut acest drept, fiind subiectul unei discriminări pe criterii subiective.
După ce a formulat plângere prealabilă, prin care a solicitat acordarea acestui spor, a luat cunoștință de oad oua fișă a postului nr. 5340/28.07.2008, prin care primea atribuții de serviciu suplimentare, dar în care se menționa în final "atribuțiile gestionării asistenței financiare nerambursabile acordate României de către UE reprezintă 80% din totalul atribuțiilor de serviciu".
Abia în data de 25.08.2008 pârâta a înaintat cererea de avizare nr. -/25.08.2008 în sensul acordării sporului de 75% din salariul de bază lunar.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la termenul din data de 28 ianuarie 2009, pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a invocat, în principal, excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, arătând că reclamantul nu a făcut dovada vătămării într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, respectiv nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004. Pe perioada pentru care reclamantul solicită a fi emis actul administrativ de recunoașterea a pretențiilor sale, nu există nicio dovadă cu privire la faptul că activitatea desfășurată de acesta se încadrează în cea definită la art. 1 lit. a din HG nr. 170/2005, una din condițiile imperios necesare pentru a putea beneficia de drepturile salariale solicitate.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului, învederând instanței că acesta a fost încadrat la Serviciul Post Aderare, Biroul Facilitatea, având atribuții cu privire la gestionarea fondurilor Facilitatea, precum și a fondurilor PHARE. Or, pentru Facilitatea Legea nr. 490/2004 nu este aplicabilă. Ulterior, fișa postului reclamantului a fost actualizată și, după semnarea acesteia de către titular, au fost reluate demersurile și obținută avizarea favorabilă, astfel că din data de 16.10.2008 a operat majorarea salariului reclamantului cu 75%.
Examinând cererea reclamantului prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. Examinând mai întâi excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea o va respinge, apreciind că aspectele invocate în fundamentarea acesteia nu țin de admisibilitatea acțiunii, ci constituie apărări pe fondul cauzei, cu privire la îndrituirea sau nu a reclamantului de a beneficia, de la data numirii pe post, de majorarea salarială solicitată.
2. Potrivit art. 2 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, " de bază corespunzătoare funcțiilor în care este încadrat personalul prevăzut la art. 1 pot fi majorate cu minimum 50% față de cele prevăzute de lege, dar nu mai mult de 100%", art. 1 alin. 1 al legii făcând referire la " personalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României prin instrumentele de preaderare PHARE și, prin fondurile, secțiunea Garantare, și prin fondurile structurale și de coeziune".
3. În aceeași ordine de idei, art. 3 alin. 1 din HG nr. 170/2005 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare statuează că "În conformitate cu prevederile art. 2 și 3 din Legea nr. 490/2004, salariile de bază ale personalului prevăzut la art. 2 se majorează cu 75% față de cele prevăzute de lege, potrivit bugetului aprobat al fiecărei instituții publice".
Art. 2 al hotărârii de guvern menționate circumscrie astfel sfera personalului beneficiar al majorării:
"a) personalul de conducere și personalul de specialitate, constituit din funcționari publici sau personal încadrat cu contract individual de muncă pe durată determinată sau nedeterminată, având atribuții în procesul de gestionare a asistenței financiare nerambursabile comunitare sau care desfășoară activități adiacente, de natură financiar-contabilă sau juridică, încadrat în următoarele structuri:
- direcțiile de specialitate din subordinea coordonatorului național al asistenței (), având responsabilități în coordonarea asistenței comunitare;
- direcțiile de specialitate din subordinea coordonatorului național al Programului (), având responsabilități în coordonarea asistenței comunitare;
- Fondul Național de;
- agențiile de implementare pentru programele PHARE și;
- Oficiul de Plăți și Contractare PHARE;
- unitățile de implementare pentru programele din cadrul autorităților de implementare PHARE și;
- autoritățile de management, desemnate prin hotărâre a Guvernului;
- organismele intermediare, desemnate prin hotărâre a Guvernului;
- autoritățile de plată, desemnate prin hotărâre a Guvernului;
b) alte categorii de personal încadrat în structurile de control al gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare din cadrul instituțiilor publice, având atribuții în procesul de control al fondurilor comunitare".
4. În continuare, art. 3 alin. 2 al HG nr. 170/2005 prevede că "Majorarea salariului de bază se realizează în bazaavizului prealabil al Ministerului Finanțelor Publice, în calitatea sa de instituție coordonatoare națională a asistenței și coordonatoare națională a Programului ".
5. Începând cu data de 22.10.2007, reclamantul - așa cum reiese din copia ordinului nr. 1782/24.10.2007 ( 24) și copia cărții de muncă ( 9) - a fost "mutat în cadrul altei direcții conform art. 87 (2) lit. d și art. 91 (1) (2) din Legea nr. 188/1999", mai exact din cadrul Direcției de Investiții, Publice și Servicii Interne a MFP la Oficiul de Plăți și Contractare PHARE, ca manager public.
Cu acest prilej, i-a fost întocmită fișa postului nr. 5340/2007 ( 18), în finalul căreia apare menționat că "atribuțiile gestionării asistenței financiare nerambursabile acordate României de către UE reprezintă 100% din totalul atribuțiilor de serviciu".
În considerarea acestui fapt, reclamantul a solicitat pârâtului acordarea majorării salariale prevăzută de lege, recte de 75%.
Oficiul de Plăți și Contractare PHARE a inițiat, la data de 30.11.2007, demersurile în vederea avizării favorabile a majorării salariale a reclamantului, în considerarea disp. art. 3 alin. 2 din HG nr. 170/2005, înaintând ca documente ordinul de numire pe post și fișa postului reclamantului.
La această solicitare a, în data de 14.01.2008 Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale a informat că solicitarea nu era însoțită de un nou Regulament de Organizare și Funcționare, întrucât acesta se afla în procedură de aprobare la nivelului MFP, fiind totodată încunoștiințați că instrumentul financiar Facilitatea nu intră sub incidența legii nr. 490/2004.
Ulterior, la data de 03.03.2008, reclamantul a primit noi atribuții, în cadrul Serviciului Control Calitate și, astfel că fișa postului său a fost actualizată și adusă la cunoștință reclamantului, acesta semnând de luare la cunoștință abia la data de 28.07.2008, susține pârâtul.
În consecință, au fost reluate demersurile pentru obținerea avizului favorabil în vederea aplicării majorării salariale, care i-a fost aplicată în procent de 75% prin ordinul nr. 3067/16.10.2008. urmare a avizului nr. 94796/17.09.2008.
6. Curtea observă că principala apărare a pârâtului, în raport de pretențiile reclamantului, vizează faptul că avizarea favorabilă având loc abia în data de 17.09.2008, majorarea salarială s-a aplicat abia din luna octombrie 2008.
Cu privire la acest aspect, instanța reține că, într-adevăr, textul art. 3 alin. 2 al HG nr. 170/2005 prevede că majorarea salariului de bază se realizează în baza avizuluiprealabilal Ministerului Finanțelor Publice, însă textul trebuie interpretat în sensul că plata efectivă a majorării este condiționată de existența avizului, iar nicidecum că ea este datorată doar pentru perioada ulterioară avizării.
O atare interpretare se impune în raport atât de faptul generator al dreptului la majorarea salarială, care este îndeplinirea atribuțiilor constând în gestionarea fondurilor comunitare vizate de lege, potrivit fișei postului, cât și de verificarea care se face în procedura avizării, care nu presupune un drept de apreciere discreționar al MFP, ci doar o verificare dacă, în raport de atribuțiile din fișa postului, persoana în discuție se încadrează în ipoteza normei legale.
Or, atribuțiile cuprinse în fișa postului se îndeplinesc de către persoana care ocupă postul respectiv din momentul numirii/mutării pe acel post și nu doar din momentul avizării majorării salariale.
O interpretare în sensul invocat de pârât ar nega tocmai finalitatea urmărită de legiuitor prin acordarea acestei majorări, cu atât mai mult cu cât este posibil - iar în cazul de față tocmai asta s-a întâmplat - ca, din motive independente de voința angajatului, procedura de avizare să dureze foarte mult, în speță aproape un an, interval în care angajatul să îndeplinească efectiv atribuții care să îi confere dreptul la această majorare, drept conferit de lege.
În speță, întârzierea a fost generată de lipsa noului regulament de organizare și funcționare a instituției publice, după cum reiese din adresa nr. -/14.01.2008 ( 45), precum și pentru că nu era indicat în fișa postului reclamantului procentul destinat instrumentului financiar Facilitatea, care nu intră sub incidența Legii nr. 490/2004.
În această ordine de idei, instanța observă că atâta timp cât potrivit primei fișe a postului a reclamantului, "atribuțiile gestionării asistenței financiare nerambursabile acordate României de către UE reprezintă 100% din totalul atribuțiilor de serviciu", cu atât mai mult i se cuvine majorarea salarială de la momentul mutării pe noul post, cât timp aceasta i-a fost acordată ulterior, urmare a avizării favorabile, în condițiile în care, potrivit noii fișe a postului, ""atribuțiile gestionării asistenței financiare nerambursabile acordate României de către UE reprezintă 80% din totalul atribuțiilor de serviciu".
6. Pârâtul mai susține că, în perioada de referință, reclamantul a avut atribuții cu privire la gestionarea fondurilor facilitatea, precum și a fondurilor PHARE, or instrumentul financiar facilitatea nu intră sub incidența Legii nr. 490/2004.
Acest din urmă aspect nu este contestat în cauză, în raport de definirea, în art. 1 lit. a din HG nr. 170/2005, a gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare, ca "totalitatea activităților de programare, implementare, monitorizare, raportare, evaluare, contractare, audit, control tehnic și financiar, efectuare a plăților, precum și activități specifice de coordonare, cu privire la instrumentele de preaderare PHARE și, fondurile secțiunea Garantare, fondurile structurale și fondul de coeziune".
Împrejurarea că reclamantul a îndeplinit și atribuții privind gestionarea fondurilor facilitatea, pe lângă cele privind gestionarea fondurilor PHARE, nu prezintă însă relevanță în cauză, cât timp a îndeplinit și atribuții care cad sub incidența Legii nr. 490/2004.
Privind comparativ cele două fișe ale postului reclamantului ( 13-16 comparativ cu 18-21), instanța observă că atribuțiile sunt în mare măsură aceleași, în cea de-a doua fiind introduse câteva atribuții în plus, astfel că diferența ponderii atribuțiilor gestionării asistenței financiare nerambursabile acordate României de către UE de la 100% inițial la 80% ulterior reprezintă, în opinia instanței, tocmai procentul destinat instrumentului financiar Facilitatea.
În lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea apreciază acțiunea reclamantului ca întemeiată, astfel că - în temeiul art. 2 din Legea nr. 490/2004 și art. 3 alin. 1 din HG nr. 170/2005 - va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul să emită un ordin prin care să acorde reclamantului sporul de 75% aplicat la salariul de bază, conform art. 3 alin. 1 din HG nr. 170/2005, începând cu data de 22.10.2007 și să îi achite drepturile salariale constând în acest spor de 75% începând cu data de 22.10.2007.
Măsura respingerii acțiunii reclamantului este dată de respingerea pretențiilor privind plata cheltuielilor de judecată, în condițiile nedovedirii acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul ,. în mun. B,-,. 205,. 6, jud. B, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. B,-, sector 5, și, în consecință:
Obligă pârâtul să emită un ordin prin care să acorde reclamantului sporul de 75% aplicat la salariul de bază, conform art. 3 alin. 1 din HG nr. 170/2005, începând cu data de 22.10.2007.
Obligă pârâtul să achite reclamantului drepturile salariale constând în acest spor de 75% începând cu data de 22.10.2007.
Respinge ca nefondate pretențiile reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 aprilie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 4 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
