Obligare emitere act administrativ. Decizia 146/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.146/CA.
Ședința publică din data de 25 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de către recurenta reclamantă - - SRL - cu sediul în, str. - -, jud. C, împotriva sentinței civile nr.663/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI - cu sediul în,-, jud. C, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta reclamantă avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/25.01.2010 depusă la dosar și pentru intimatul pârât răspunde avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/22.10.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei conform chitanței seria - - nr.-/22.10.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Apărătorul recurentei reclamante apreciază procedura nelegal îndeplinită cu Comuna Prin Primar, întrucât consideră că în cauză trebuie citate toate părțile indicate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, chiar dacă potrivit încheierii de ședință din data de 23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța (aflată la filele 46 în dosarul de fond) a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive față de aceasta și a fost admisă excepția.
Apărătorul intimatului pârât, apreciază că nu se impune citarea Comunei Prin Primar, având în vedere că față de aceasta a fost admisă invocată excepția lipsei calității procesuale pasive. În condițiile în care curtea apreciază necesară citarea acesteia, învederează că va depune la dosar împuternicire avocațială și pentru această parte. Totodată depune la dosar note de ședință prin care invocă excepția lipsei de interes a recurentei reclamante în promovarea acțiunii.
Curtea, apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, având în vedere că, Comuna prin Primar nu figurează ca parte, nu a fost contestată.
Totodată acordă cuvântul părților asupra excepției inadmisibilității acțiunii, a lipsei de interes atât în promovarea acțiunii cât și a recursului și asupra fondului.
Având cuvântul avocat pentru intimatul pârât cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pune concluzii de admitere, cu consecința respingerii recursului ca inadmisibil. Din cuprinsul sentinței rezultă că a fost soluționată potrivit art. 11 alin. 3 din OUG nr.27/2003 potrivit cu care hotărârile se redactează în termen de 10 zile de la pronunțare și sunt irevocabile. Din răspunsul recurentei reclamante la excepție în sensul că și-a întemeiat acțiunea pe disp. Legii nr.554/2004, susținerile acesteia sunt nereale. Chiar în formularea motivelor de recurs aceasta precizează că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr.27/2003, neputând fi întemeiate și pe dispozițiile OUG nr.27/2003 și pe dispozițiile Legii nr.554/2004. Și cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea atât a acțiunii cât și a recursului, solicită admiterea excepției, având în vedere că obiectul prezentei cauze îl constituie modalitatea de soluționare către pârâtă a cererilor recurentei de eliberare a avizului de funcționare necesar prelungirii anuale a autorizației de colectare a deșeurilor, respectiv a vizei pentru autorizație de funcționare, ambele cererii fiind formulate pentru anul 2009.
Pe fondul cauzei pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la capătul 1 de cerere consideră că în mod corect instanța de fond a reținut că adresa comunicată de intimat reprezintă o notificare în înțelesul art. 6 alin. 4 din OUG nr.27/2003. Având în vedere că recurenta reclamantă nu s-a conformat solicitărilor autorității comunicate prin notificarea menționată, în mod legal s-a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile aprobării tacite. Chiar dacă s-ar aprecia că în procedura aprobării tacite instanța este investită a examina și legalitatea și temeinicia răspunsului, solicită a se constata că actul emis este conform dispozițiilor legale. Având în vedere desfășurarea activității de colectare a deșeurilor activităților din domeniul agricol, în această construcție produce disconfort și pericol de îmbolnăvire a vecinilor. Totodată depune la dosar concluzii scrise și învederează instanței că solicită obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru recurenta reclamantă cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pune concluzii de respingere a excepției raportat la data introducerii acțiunii și având în vedere temeiul de drept invocat de reclamantă respectiv Legea nr.554/2004. Chiar în cel de al doilea capăt de cerere în acțiunea de la fond prin care se solicită obligarea pârâtei la vizarea autorizației de funcționare este întemeiat pe dispozițiile Legii nr.554/2004. Cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii de asemenea pune concluzii de respingere a excepției. Pe fond solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, cu consecința admiterii acțiunii, în sensul obligării pârâtului la emiterea avizului de funcționare necesar vizării anuale a autorizației de colectare a deșeurilor reciclabile și vizarea autorizației de funcționare nr.4/26.01.2005 pentru anul 2009, pentru motivele arătate pe larg în motivele de recurs. Față de primul capăt de cerere precizează apărătorul recurentei reclamante că art. 7 din OUG 16/2001 prevede în mod expres categoria de acte care stă la baza solicitării. De asemenea adresa nr.228/30.01.2009 nu constituie o notificare în înțelesul disp. art. 6 alin. 4 din OUG nr.27/2003, ci este în fapt un abuz, o constituie împrejurarea că toate aceste documente solicitate de pârât prin adresa menționată se aflau deja în posesia acestuia. Față de al doilea capăt de cerere apreciază că, greșit instanța de fond a reținut faptul că nu poate obliga autoritatea să vizeze autorizația de funcționare întrucât s-ar substitui autorității. Obligarea autorității la vizarea autorității de funcționare nu echivalează cu o substituire a autorității de către instanță, întrucât instanța nu emite ea însăși actul administrativ sau nu execută direct operațiunea administrativă de competența autorității, ci în mod legal îndreaptă o neregularitate și obligă autoritatea să își exercite atribuțiile în mod corect.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, a excepției lipsei de interes în promovarea recursului și asupra fondului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta - 79 SRL a solicitat obligarea Comunei prin Primar la emiterea avizului de funcționare necesar vizării anuale a autorizațiilor de colectare a deșeurilor reciclabile, obligarea pârâtei la vizarea autorizației de funcționare nr.4/2005 pentru anul 2009.
Prin sent.civ.nr.663/18.06.2009 Tribunalul Constanța, Secția Comercială, Contencios Administrativ și Financiar a respins cererile reclamantei privind obligarea pârâtului la emiterea avizului de funcționare și a celei privind vizarea autorizației de funcționare nr.4/26.01.2005 pentru anul 2009, obligând totodată reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului administrat în cauză, a reținut următoarele, primul capăt de cerere îl reprezintă obligarea Primarului Comunei la emiterea avizului de funcționare.
Conform art.7 alin.1 din nr.OUG16/2001 reclamanta își poate desfășura activitatea de colectare a deșeurilor industriale reciclabile în baza autorizației de colectare emisă de prefectura județului cu avizul primăriei comunei, unde își desfășoară activitatea, respectiv în baza dovezii că deține spațiul și dotările corespunzătoare necesar pentru depozitarea deșeurilor colectate și pe baza autorizației de mediu.
În fapt, reclamanta a formulat cererea nr.228/07.01.2009 către Primăria prin care a solicitat aprobarea avizului de funcționare prevăzută de art.7 alin.1 din nr.OUG16/2001.
La 30.01.2009 pârâtul i-a comunicat că nu poate aproba eliberarea avizului deoarece situația societății este neclară, în sensul că, în prezent prestează activitate de recuperare a deșeurilor într-o locație neadecvată. Pentru o bună informare a solicitat reclamantei să depună: PUZ, certificat de urbanism, autorizație de construire, proces verbal de recepție finală.
Prin cererea nr.2417/17.02.2009 reclamanta a arătat că documentele obligatorii prevăzute de Normele de aplicare a nr.OUG16/2001 necesare obținerii autorizației de colectare sunt certificat de înregistrare a agentului economic, certificatul constatator cu sediul secundar, copie act constitutiv, avizul primarului, copii de pe actele de proprietate, concesiune, închiriere, autorizație de mediu, acte pe care reclamanta le-a depus.
Reclamanta nu a făcut dovada că a depus documentele solicitate de pârât prin adresa nr.228/2009.
Instanța a reținut că reclamanta își desfășoară activitatea de colectare a deșeurilor într-un spațiu deținut în baza contractului de închiriere nr.1/20.02.2006 înregistrat la organul fiscal sub nr.-/03.03.2009.
Obiectul contractului îl reprezintă transmiterea dreptului de folosință de la la reclamantă asupra a 20002situați în comuna din care 6002- platformă betonată, 4002- spații închise, 140 spațiu birouri.
Conform autorizației de construire nr.83/2.10.2008 obținută de, lucrările de construcție autorizate au avut în vedere construcția specială și anexă.
Faptul că pârâtul a solicitat reclamantei înscrisuri (proces verbal de recepție finală, autorizație de construire, certificat de urbanism) pentru a clarifica faptul că reclamanta deține spațiul și că dotările corespund pentru desfășurarea activității de colectare nu reprezintă un abuz.
Art.5 alin.4 din nr.OUG27/2003 arată că, în cazul în care autoritatea constată o neregularitate a documentației depuse, va notifica acest fapt solicitantului autorizat.
Instanța a apreciat că adresa nr.228/30.01.2009 emisă de pârât reprezintă o notificare în înțelesul art.5 alin.4 din nr.OUG27/2003.
În condițiile în care solicitantul nu a răspuns notificării, acesta nu se poate prevala de procedura aprobării tacite întrucât nu suntem în prezența unui refuz nejustificat al autorității de a emite avizul solicitat.
Pentru aceste considerente instanța conform art.11 alin.1 din nr.OUG27/2003 s-a respins cererea privind obligarea pârâtului la emiterea avizului necesar obținerii autorizației de colectare reglementată de art.7 alin.1 din nr.OUG16/2001.
Al doilea capăt de cerere reprezintă obligarea pârâtului la vizarea autorizației de funcționare nr.4/2005 pentru anul 2009.
Reclamanta a solicitat pârâtului prin adresa nr.2538/2009 aprobarea vizării anuale pentru autorizația de funcționare pentru anul 2009.
Întrucât pârâtul nu a emis nici un răspuns, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtului la vizarea autorizației de funcționare.
Instanța de contencios administrativ nu poate obliga autoritatea să vizeze autorizația de funcționare întrucât s-ar substitui autorității.
Conform art.18 din Legea nr.554/2004 instanța poate obliga autoritatea să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Pentru acest capăt de cerere reclamanta arătat că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă Legea nr.554/2004 și nu nr.OUG27/2003.
Pârâtul a justificat refuzul motivat de faptul că reclamanta nu face dovada deținerii spațiului și a dotărilor corespunzătoare, necesare pentru depozitarea deșeurilor colectate și că această cerere a fost considerată ca fiind o cerere prin care se încearcă eludarea refuzului obținut solicitând autorizare de aprobare a avizului de funcționare.
Având în vedere că reclamanta nu solicită instanței de contencios administrativ obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns pentru cererea înregistrată sub nr.2528/2009, ci obligarea pârâtului la aprobarea vizării anuale a autorizației de funcționare și raportat la situația de fapt arătată în virtutea respingerii primului capăt de cerere dar și a disp. art.18 din Legea nr.554/2004 instanța va respinge și această cerere.
În conformitate cu art.274 Cod proc. civilă instanța a obligat reclamanta către pârât la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta - 78 SRL criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând modificarea ei în tot în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Pentru primul capăt de cerere, instanța a reținut în mod greșit faptul că adresa nr.228/30.01.2009 emisă de pârât ar constitui o notificare în înțelesul art.6 alin.4 din OUG 27/2003. Această adresă nu este altceva decât un abuz din partea pârâtului, o încercare de a tergiversa, de a găsi motive pentru respingerea solicitării.
Se are în vedere faptul că documentele solicitate nu erau de natură a clarifica așa-zisele "neclarități" de care se prevalează pârâta ( certificat de urbanism, plan urbanistic zonal, autorizație de construire, proces-verbal de recepție finală ) și anume desfășurarea activităților de recuperare a diverselor deșeuri într-o locație neadecvată.
Solicitarea acestor documente apare ca excesivă întrucât recurenta nu are cunoștință de vreun act normativ care să prevadă necesitatea depunerii acestor documente, depășind chiar și dispozițiile Ordinului nr.265/503/20.08.2001 privitor la procedura de acordare, prelungire, suspendare sau anulare a autorizației de colectare a deșeurilor.
În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a reținut greșit faptul că nu poate obliga autoritatea să vizeze autorizația de funcționare întrucât s-ar substitui autorității. Astfel instanța nu emite ea însăși actul administrativ sau nu execută direct operațiunea administrativă de competența autorității, ci, în mod legal îndreaptă o neregularitate și obligă autoritatea să își exercite atribuțiile în mod corect.
Intimatul pârât Primarul com. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Ulterior acesta a invocat excepția inadmisibilității recursului promovat solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, precum și excepția lipsei de interes.
În ordinea invocării lor, precum și a importanței acestora, Curtea va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității prezentei căi de atac.
S-a reținut astfel de către instanța de fond faptul că prezenta cerere de chemare în judecată are două capete de cerere întemeiate pe două dispoziții legale diferite.
Astfel primul capăt de cerere, care este de altfel și principal, are ca obiect obligarea pârâtului Primarul com. la emiterea avizului de funcționare, capăt de cerere ce se întemeiază pe dispozițiile art.11 din OUG 27/2003 privind procedura aprobării tacite, iar cel de-al doilea are ca obiect obligarea pârâtului la vizarea autorizației de funcționare nr.4/26.01.2005 pentru anul 2009, ce se întemeiază pe dispozițiile Legii 554/2004.
Sediul materiei pentru primul capăt de cerere este reprezentat de dispozițiile art.6 și urm din OUG 23/2003 astfel, autorizația se consideră acordată sau, după caz, reînnoită dacă autoritatea administrației publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea sau reînnoirea respectivei autorizații.
Dacă legea nu prevede un termen pentru soluționarea cererii de autorizare, autoritățile administrației publice sunt obligate să soluționeze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia.
Solicitantul autorizației depune, o dată cu cererea, documentația completă, întocmită potrivit prevederilor legale care reglementează procedura de autorizare respectivă și potrivit informațiilor furnizate de autoritatea administrației publice în condițiile art.4 alin. (1).
În cazul în care constată o neregularitate a documentației depuse, autoritatea administrației publice va notifica acest fapt solicitantului autorizației cu cel puțin 10 zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizații, dacă acest termen este mai mare de 15 zile, sau cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea autorizației, dacă acest termen este mai mic de 15 zile. Autoritatea administrației publice va preciza totodată și modul de remediere a neregularității constatate.
Pentru situațiile prevăzute la alin. (4), termenul de emitere sau, după caz, de reînnoire a autorizației se prelungește în mod corespunzător cu 10 zile, respectiv cu 5 zile.
Instanța de fond a reținut corect faptul că reclamanta s-a adresat pârâtului cu cererea nr.228/07.01.2009 prin care a solicitat aprobarea avizului de funcționare prevăzut de art.7 alin.1 din OUG 16/2001.
Potrivit acestui ultim text de lege, genții economici care realizează activități de colectare a deșeurilor industriale reciclabile de la persoane fizice își pot desfășura activitatea numai în baza autorizației de colectare emise de prefectura județului, cu avizul primăriei comunei, orașului sau municipiului în care își desfășoară activitatea agentul economic respectiv, pe baza dovezii că deține spațiul și dotările corespunzătoare necesare pentru depozitarea deșeurilor colectate și pe baza autorizației de mediu emise de autoritatea teritorială pentru protecția mediului, conform reglementărilor în vigoare.
Pentru ca intimatul pârât să poată elibera acest aviz de funcționare dispoziția legală prezentată mai sus îl obligă să facă verificări în ce privește deținerea spațiului și dotările corespunzătoare activității desfășurate.
Întrucât reclamanta nu a depus aceste dovezi, în mod corect intimatul pârât prin adresa nr.228/30.01.2009, deci după 23 de zile de la depunerea cererii, i-a adus la cunoștință faptul de a prezenta următoarele documente: PUZ aprobat de CL, certificat de urbanism, autorizație de construire, proces-verbal de recepție finală, acte care se circumscriu dispoziției legale privind dovada deținerii spațiului.
Întrucât aceste dovezi sunt necesare și se cer a fi verificate curtea consideră că răspunsul nu poate constitui un refuz nejustificat de a soluționa o cerere astfel cum este ea definită de art.2 alin.1 lit.i din Legea 554/2004.
Mai mult, lipsa dovezilor prezentate mai sus în mod corect a fost calificată de intimatul pârât ca neregularitate a documentației depuse, terminologie folosită de OUG 27/2003, astfel că adresa 228/30.01.2009 nu este altceva decât notificarea acestui fapt prevăzută de art.6 alin.4 din acest act normativ.
În aceste condiții instanța de fond verificând existența notificării în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art.11 alin.1 în sensul respingerii cererii.
Alineatul 3 al aceluiași articol stabilește în mod expres faptul că hotărârile astfel pronunțate sunt irevocabile.
În aceste condiții art.299 pr.civ enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs astfel, cele date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
Cum sentința atacată este irevocabilă de la momentul pronunțării ei, ea nu se încadrează în categoria celor prezentate mai sus, astfel că în mod corect intimatul pârât a invocat excepția inadmisibilității prezentei căi de atac.
În condițiile inadmisibilității prezentului recurs precum și a faptului că pretenția ce formează capătul doi de cerere este accesorie primei, Curtea nu va mai proceda la analiza motivelor de recurs ce privesc acest capăt.
Urmare a admiterii prezentei excepții, Curtea va proceda la respingerea recursului ca inadmisibil.
În temeiul dispozițiilor art.274 pr.civ, recurenta reclamantă fiind cea care a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimatul pârât cu plata apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge recursul formulat de către recurenta reclamantă - - SRL - cu sediul în, str. - -, jud. C, împotriva sentinței civile nr.663/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI - cu sediul în,-, jud. C, ca inadmisibil.
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 357 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.
Pt.PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Semnează cf.art.261 al.2 Cpc
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
- -
Red.jud.hot.
Red.jud.dec.
19.04.2010
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu
