Obligare emitere act administrativ. Decizia 1724/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1724/2008
Ședința publică din 08 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul promovat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 787 din 09.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, cauza privind și intimatul BAROUL CLUJ, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat recurentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 24.06.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei o cerere din partea recurentului, prin care a solicitat eliberarea unui certificat de grefă, cerere care a fost soluționată favorabil în data de 30.06.2008.
La solicitarea instanței, recurentul a arătat că, nu i s-a comunicat decizia privind finalizarea cercetării disciplinare pornite asupra sa și că nu știe dacă, are vreo soluție, până la această dată, de asemenea, a arătat că nu are de invocat excepții sau de formulat cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul recurentului pentru susținerea recursului.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, obligarea intimatului BAROUL CLUJ la emiterea unei decizie prin care, să constate începând cu data de 20.09.2007 suspendarea din BAROUL CLUJ, arătând că, a făcut dovada efectuării procedurii prealabile, că este vorba de o suspendare de drept, iar BAROUL CLUJ trebuie doar să constate suspendare. Susține că, este vorba de un prejudiciu cauzat de lipsa deciziei de suspendare și că înțelege să renunțe la petitele secundare ale cererii de chemare în judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 787 din 9 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis excepția invocată de pârâtul BAROUL CLUJ.
S-a respins acțiunea reclamantul în contradictoriu cu pârâtul BAROUL CLUJ având ca obiect obligația de emitere act administrativ, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art.8 pct.1 din Legea nr.554/2004 "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de art.7 alin.4, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în totalitate sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale; de asemenea se poate adresa aceleiași instanțe și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii".
Reclamantul în speță în lipsa unui răspuns din partea Baroului C cu privire la cererea de suspendare avea obligația în contextul prevederilor legale menționate de a formula o plângere prealabilă față de nesoluționarea în termenul legal al cererii sale și avea ulterior după expirarea acestui termen, avea posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.
Deoarece procedura prealabilă este o condiție specială de exercițiu al dreptului la acțiune, iar sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea acesteia, coroborat și cu dispozițiile art.109 alin.2 pr.civ. care nu au un caracter general, ci imperativ întrucât neîndeplinirea acesteia constituie un fine de neprimire, iar în speță reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri, tribunalul a admis excepția invocată și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul - solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate cu admiterea capetelor de cerere din cererea introductivă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul recurent arată următoarele:
Ca dovadă că excepția plângerii prealabile este inadmisibilă este și faptul că după punerea ei în discuție, instanța a dat cuvântul pe fond, ceea ce se poate observa din primul alineat din pagina 2. avut loc o dezbatere, care dacă era incidentă excepția invocată de intimată, nu își mai avea rostul.
Art.8 din Legea nr. 554/2004 intitulat "Obiectul acțiunii judiciare" prevede 2 ipoteze principale, ambele având același tratament juridic. Prima se referă la persoanele vătămate printr-un act administrativ unilateral, iar a doua la persoanele vătămate prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. În primul caz sesizarea instanței este condiționată de o plângere prealabilă, cum rezultă din textul primei fraze. În cel de-al doilea caz nu mai este prevăzută o asemenea cerință.
Această reglementare este pe deplin justificată, întrucât plângerea prealabilă este introdusă în lege pentru ca petentul să se adreseze o singură dată autorității în pricină, în unei soluționări pe cale amiabilă a problemei. Ori ar fi cu totul inechitabil ca unei categorii de subiecte de drept (cei din prima ipoteză) să îi fie necesară o singură abordare a autorității împricinuite și anume plângerea prealabilă, iar altei categorii (cei din a doua ipoteză) să îi fie necesare două abordări și anume cererea + plângerea prealabilă.
Art.27 lit d din Legea nr. 51/1995 prevede că este suspendată calitatea de avocat la cererea scrisă a avocatului. Din interpretarea gramaticală a acestui articol rezultă clar și fără echivoc că baroul nu are altceva de făcut decât să constate suspendarea. Nu are dreptul de a se pronunța asupra oportunității sale.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamantul prin acțiunea promovată a solicitat obligarea autorității administrative, BAROUL CLUJ la emiterea actului administrativ, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale constând în majorările de întârziere pe care le va avea de plătit la CAS C și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale constând în cheltuielile de judecată prilejuite de contestația la executare formulată împotriva DGFP C și dobânda legală din momentul efectuării cheltuielilor respective.
Motivarea acțiunii a realizat-o prin invocarea împrejurării că, la data de 19 septembrie 2007 formulat cerere de suspendare din profesie și până la acest moment nu a primit un răspuns deși trebuia să primească un răspuns în termen de 30 zile de la înregistrarea cererii.
Pârâtul BAROUL CLUJa solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată întrucât în raport de dispozițiile art. 8 coroborat cu dispozițiile art. 109 alin (2) Cod procedură civilă pârâtul avea obligația ca anterior formulării cererii de chemare în judecată să îndeplinească procedura prealabilă obligatorie prevăzută de Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a formulat cerere adresată Consiliului Baroului C înregistrată sub nr. 1429/19 septembrie 2007 solicitând aprobarea suspendării calității de avocat începând cu data de 20 septembrie 2007 în temeiul art. 27 lit d din Legea nr. 51/1995 iar subsecvent s-a înregistrat sub nr. 1881/29 noiembrie 2007 solicitarea de comunicare a răspunsului în privința cererii promovate anterior.
Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 statuează persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de art. 7 alin (4) poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale și de asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său recunoscut de lege prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorității publice emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului revocarea în tot sau în parte a acestuia iar plângerea prealabilă astfel formulată potrivit dispozițiilor art. 7 alin (4) se soluționează în termenul prevăzut la art. 2 alin (1) lit g din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin (1) lit g din Legea nr. 554/2004 nesoluționarea în termenul legal al unei cereri este faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii dacă prin lege nu se prevede un alt termen.
Interpretarea dată în primă instanță înscrisurilor prezentate în probațiune nu poate fi de natură a circumscrie litigiul sferei dispozițiilor art. 109 alin (2) prin raportare la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Textul invocat de pârât în apărarea sa și apreciat în primă instanță ca fiind incident reglementează încă din prima sa teză două ipoteze: cea a persoanei vătămate într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral care a primit un răspuns din partea autorității urmare a plângerii prealabile adresate acesteia precum și ipoteza persoanei vătămate într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin (4).
Anterior promovării acțiunii în contencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral trebuie să se adreseze autorității cu plângere prealabilă.
Recursul administrativ presupune așadar existența prealabilă a unui act administrativ sau a unui fapt administrativ asimilat actului administrativ în ipoteza refuzului emiterii unui răspuns de către autoritate atitudinea administrației dă naștere unei contestații care poate forma obiectul unui recurs administrativ ceea ce, în speță s-a realizat așa cum rezultă din probatoriul administrat.
Plângerea prealabilă constituie un mijloc de protecție a autorității publice emitente sau care tace și nu poate fi utilizată ca apărare de chiar autoritatea care refuză în mod tacit soluționarea cererii.
Recursul promovat apare așadar ca fiind întemeiat prima instanță interpretând în mod greșit dispozițiile art. 8 coroborat cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 în raportare la prevederile art. 109 Cod procedură civilă și întrucât prima instanță a soluționat procesul fără cercetarea în fond a cauzei potrivit dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă coroborat cu prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 se impune casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 787/09.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
3 ex./1.10.2008
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
