Obligare emitere act administrativ. Decizia 199/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 199
Ședința publică din data de 6 februarie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu a - -
- - -
Grefier - Nora
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta- C-,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Râmnicu S, str. -,. 3H,. 4, județul B, împotriva sentinței nr. 1336 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtaPRIMĂRIA MUNICIPIULUI RÂMNICU-S,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Râmnicu-S, județul
Recursul este timbrat cu taxă de timbru în valoare de 2 lei cu chitanța nr. - din 2 februarie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă - C- prin avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 9 dosar, lipsă fiind intimata pârâtă Primăria Municipiului Râmnicu-
Procedura este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenta reclamantă - C-, depune la dosarul cauzei taxă de timbru în valoare de 2 lei cu chitanța nr. - din 2 februarie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea, luând act de împrejurarea că recurenta reclamantă, prin apărător, nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă - C-, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 1336 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, pentru următoarele considerente:
Precizează că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Învederează că sentința pronunțată de Tribunalul Buzău este nelegală, în primul rând pentru că instanța de fond a schimbat natura cauzei dedusă judecății. Astfel, se apreciază că deși prima instanță a fost învestită cu o cerere prin care se solicita obligarea pârâtei la eliberarea unei autorizații de construire pentru extinderea unui spațiu comercial, aceasta a constatat, în mod eronat, că este vorba despre anularea unui act administrativ.
Se mai arată că a fost încălcat principiul disponibilității.
De asemenea, se mai precizează că, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale, astfel că aceasta a apreciat, în mod eronat, că ar fi fost obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 1336 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, casarea cu trimitere spre rejudecare.
CURTEA:
Princerereaînregistrată la Tribunalul Buzău la nr. 1329/114/16.04.2008, reclamanta - C- a chemat în judecată pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RÂMNICU-S și a solicitat să fie obligată să elibereze reclamantei autorizație de construcție pentru extindere spațiu comercial, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Contractul de concesiune înregistrat la nr.2475/ 16 iulie 2007 i s-a concesionat de către pârâtă o suprafață de 25. teren,situată în municipiul Râmnicu-S, strada -,bloc 3 H,parter, județul B,cu destinația de "extindere spațiu comercial produse industriale". Durata concesiunii a fost de 49 de ani, cu mențiunea că aceasta poate fi prelungită pentru o perioadă de 24,5 ani. Acest teren se află chiar în imediata vecinătate a spațiului în care reclamanta își desfășoară activitatea. După concesiune s-a procedat la întabularea dreptului de concesiune prin Încheierea nr.85082/ 24 octombrie 2007.
Ulterior, au fost făcute demersuri pentru a folosi spațiul potrivit destinației menționate în contractul de concesiune. În acest scop, reclamanta a solicitat pârâtei eliberarea certificatului de urbanism și a fost eliberat Certificatul nr.584 din 7 noiembrie 2007. Reprezentanții Primăriei au învederat totodată reclamantei că pentru obținerea autorizației de construcție este obligatorie obținerea mai multor avize. Răspunzând acestor exigențe,reclamanta a obținut Avizul nr.285 din 4 decembrie 2007 al Agenției pentru Protecția Mediului B, Avizul favorabil al Direcției de Sănătate Publică B, din 9 ianuarie 2007, Acordul nr.3 din 15 ianuarie 2008 eliberat de Inspectoratul județean în construcții B, Acordul unic nr.276 din 15 ianuarie 2008, eliberat de - SA, Avizul favorabil emis de - SA Râmnicu-S, Avizul favorabil nr.531 din 9 ianuarie 2008 al - Sud SA, Acordul Asociației de proprietari nr.1-Centru Râmnicu- La data de 18 ianuarie 2008 achitat taxa pentru eliberarea autorizației de construire, la data de 15 ianuarie 2008 achitat către Inspectoratul județean în construcții taxa pentru începerea lucrării, iar la data de 28 martie 2008 achitat și impozitul pentru teren, aferent anului în curs.
La data de 9 aprilie 2008, pârâta a comunicat reclamantei că nu îi poate elibera autorizația de construire, întrucât este împiedicată de dispozițiile art.71 alin.(1) din OUG nr.114 din 17 octombrie 2007 privind modificarea și completarea OUG nr.195/2005 privind protecția mediului,care prevăd că "schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora".
S-a comunicat totodată că, prin construirea extinderii spațiului comercial se ocupă cota indiviză și spațiul adiacent acesteia,după cum este prevăzut în Planul de Urbanism General al municipiului Râmnicu-
Reclamanta a considerat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile menționate, întrucât, pe de o parte, terenul concesionat reclamantei nu a avut niciodată destinația de spațiu și nici nu ocupă un teren măcar învecinat cu spațiu, iar pe de altă parte s-a obținut de către reclamantă avizul de la Protecția Mediului încă de la data de 4 decembrie 2007, dată la care era în vigoare OUG nr. 114/2007, considerându-se astfel că nu există nici un impediment pentru a i se elibera acordul unic pentru realizarea construcției.
La data de 7 noiembrie 2007, când reclamanta a obținut Certificatul de urbanism, deși OUG nr.114/1007 intrase în vigoare, reprezentanții Primăriei municipiului Râmnicu-S nu au învederat reclamantei că legislația s-a modificat, existând astfel impedimentul de a realiza extinderea construcției. Pârâta a încasat și taxa pentru eliberarea autorizației de construcție, impozitul pe teren, aferent anului în curs, dar și redevența, terenul fiind concesionat tocmai cu destinația de extindere spațiu comercial pentru produse industriale.
Pârâta Primăria municipiului Râmnicu-S a formulatîntâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii,în condițiile în care reclamanta nu a îndeplinit prevederile art.7 din Legea contenciosului admninistrativ nr.554/2004, în sensul că nu a depus plângere prealabilă la Primăria municipiului Râmnicu-S în termen de 30 de zile de la data primirii răspunsului acestei instituții.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a precizat că, a eliberat Certificatul de urbanism nr.584 din 7 noiembrie 2007, la eliberarea acestuia fiind obligatorie obținerea mai multor avize, printre care și avizul privind protecția mediului. Acest aviz, care însoțește documentația de urbanism, nu a ținut cont de prevederile art.71 alin.(1) din OUG nr.114/2007 pentru modificarea și completarea OUG nr.195/2005 privind protecția mediului.
La data de 18 ianuarie 2008, reclamanta a depus cerere pentru eliberarea autorizației de construire pentru extindere spațiu comercial produse industriale. Cu Adresa nr.3627/2008 a comunicat însă acesteia că, potrivit prevederilor art.71 alin.(1) din OUG nr.195/2005, "(1). Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.(2). Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin.(1) sunt lovite de nulitate absolută".
În cauză, extinderea spațiului comercial ocupă spațiul adiacent acesteia, astfel cum este prevăzut în documentația de urbanism și amenajarea teritoriului (Planul Urbanistic General al municipiului Râmnicu-S).
Reclamanta a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii introductive pentru nerespectarea dispozițiilor art.8 alin.(1) din Legea nr.554/2004, invocată de pârâtă, întrucât procedura prealabilă instituită prin art.7 alin.(1) din Legea nr.554/2004 se referă la vătămarea produsă printr-un act administrativ unilateral prin acțiunea în contenciosul administrativ solicitându-se anularea actului administrativ. Persoana vătămată într-un drept al său de către o autoritate publică prin refuzul nejustificat de a răspunde cererii sale, se poate adresa direct instanței de contencios. În acest sens, art.7 alin.(5) din Legea nr.554/2004 a statuat caracterul facultativ al procedurii prealabile în cazul refuzului nejustificat de a soluționa o cerere, astfel cum acesta este definit prin art.2 alin.(1) lit.i) din Legea nr.554/2004.
Pârâta Primăria municipiului Râmnicu-S a precizat că răspunsul pe care l-a adresat reclamantei nu reprezintă un refuz nejustificat în rezolvarea cererii, ci doar o comunicare a prevederilor legii incidente în cauză.
Prin sentința nr.1336/14.11.2008 Tribunalul Buzăua admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Primăria municipiului Râmnicu-S și a respins acțiunea formulată de reclamanta.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, având în vedere dispozițiile art.137 alin.(1) din Codul d e procedură civilă, potrivit cu care instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii, asupra excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.7 alin.(1) din Legea nr.554/ 2004, constatat că aceasta este întemeiată,pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.(5) teza a III-a din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, procedura prealabilă nu este obligatorie în cazul acțiunilor întemeiate pe refuzul nejustificat al autorității administrative de a soluționa o cerere și, în aceste situații, persoana fizică sau juridică se poate adresa cu acțiune direct instanței de contencios administrativ.
În speță, însă, prin Contractul de concesiune nr.2475 din 16 iulie 2007 Primăria municipiului Râmnicu-S a concesionat reclamantei - Com 77 SRL suprafața de 25. teren, situată în municipiul Râmnicu-S, strada - bloc 3 H, parter, județul B, cu destinația de "extindere spațiu comercial produse industriale". Ca urmare a cererii reprezentantului legal al - C- Primăria municipiului Râmnicu-S a eliberat Certificatul de urbanism nr.584 din 7 noiembrie 2007. La data de 18 ianuarie 2008,reclamanta - C- a depus cerere pentru eliberarea autorizației de construire pentru extindere spațiu comercial produse industriale.
Cu Adresa nr.3627/2008, Primăria municipiului Râmnicu-S a răspuns acestei cereri, precizând că, potrivit dispozițiilor art.71 alin.(1) din OUG nr.195/2005 privind protecția mediului, schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism,reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin.(1) sunt lovite de nulitate absolută.
Tribunalul a apreciat că refuzul autorității publice competente,în speță Primăria municipiului Râmnicu-S, de a elibera reclamantei - Com 77 SRL autorizația de a construi pe terenul concesionat,nu constituie un refuz nejustificat în sensul art.2 alin.(1) lit.i) din Legea nr.554/2004, atât timp cât extinderea spațiului comercial ocupă spațiul adiacent acesteia, astfel cum el este prevăzut în documentația de urbanism și amenajarea teritoriului (Planul Urbanistic General al municipiului Râmnicu-S).
Rezolvarea nefavorabilă a unei cereri adresate unei autorități administrative nu echivalează cu un refuz nejustificat de rezolvare a cererii,î n sensul art.2 alin.(1) lit.i) din Legea nr.554/2004, în măsura în care această rezolvare a avut un temei legal, respectiv dispozițiile art.71 alin.(1) din OUG nr.195/2005.
Prin urmare, în cauză erau incidente dispozițiile art.7 alin.(1) din Legea nr.554/2004, astfel că,pentru ca instanța să poată obliga Primăria municipiului Râmnicu-S să elibereze autorizație de construire, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, reclamanta - Com 77 SRL avea obligația de a îndeplini procedura prealabilă și de a solicita,în termen de 30 de zile de la data comunicării Adresei nr.3627/2008, revocarea, în tot sau în parte, a acesteia.
Aceasta deoarece, în raport de conținutul său, adresa menționată nu reprezintă o simplă corespondență administrativă, ci un act administrativ în sensul art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004.
Impotriva acestei sentințe a formulatrecursreclamanta - C-, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că instanța fondului a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât a pășit la judecarea cauzei nerespectând dreptul la apărare al reclamantei în condițiile în care apărătorul acesteia a comunicat prin fax, la data de 14.11.2008, orele 8,17, o cerere de amânare a cauzei, justificată prin aceea că avea de susținut cauza și la o altă instanță, depunând și o dovadă în acest sens, însă din motive pe care nu le poate justifica, cererea nu a ajuns la dosarul cauzei, astfel încât s-a procedat în consecință la judecarea pe fond, privând-o astfel de dreptul la apărare, care constituie una din garanțiile procesuale ce guvernează judecata.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, susține că instanța de fond a admis în mod greșit această excepție, soluția de admitere fiind dată cu aplicarea greșită a legii, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art.7 alin.53din Legea nr.554/2004.
Susține recurenta că pe calea răspunsului la întâmpinarea depusă de Primăria Municipiului Râmnicu S, reclamanta a ridicat excepția de nelegalitate a actului administrativ atacat, însă instanța fondului nu analizat această excepție și nu s-a pronunțat asupra ei.
In ceea ce privește fondul cauzei, recurenta susține că s-a adresat cu cerere pentru eliberarea autorizației la data de 18 ianuarie 2008, iar răspunsul la această cerere a fost comunicat mult peste termenul legal de 30 de zile, respectiv tocmai la data de 9 aprilie 2008.
Sub acest aspect, având în vedere faptul că procedura prealabilă instituită prin art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 se referă la vătămarea produsă printr-un act administrativ unilateral, solicitându-se prin acțiunea în contencios administrativ anularea actului administrativ și nu la refuzul nejustificat, rezultă că persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim de către o autoritate publică prin refuzul nejustificat de a răspunde cererii sale, se poate adresa direct instanței de contencios administrativ.
Solicită recurenta admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii și admiterea pe fond a acesteia.
Deși legal citată, intimata-pârâtă nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a chemat în judecată pârâta și a solicitat să fie obligată să îi elibereze autorizație de construcție pentru extindere spațiu comercial, cu motivarea că printr-un Contractul de concesiune i s-a concesionat de către pârâtă o suprafață de teren, cu destinația de "extindere spațiu comercial produse industriale", iar ulterior, au fost făcute demersuri pentru a folosi spațiul potrivit destinației menționate în contractul de concesiune.
A fost eliberat Certificatul de urbanism, în baza căruia reclamanta a obținut avizele necesare, iar la 18 ianuarie 2008 formulat cerere pentru emiterea autorizației de construcție, a achitat taxa pentru eliberarea autorizației de construire, taxa pentru începerea lucrării și impozitul pentru teren.
La data de 9 aprilie 2008, pârâta a comunicat reclamantei că nu îi poate elibera autorizația de construire, întrucât este împiedicată de dispozițiile art.71 alin.(1) din OUG nr.114 din 17 octombrie 2007 privind modificarea și completarea OUG nr.195/2005 privind protecția mediului.
Curtea constată că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, și a efectuat o greșită aplicare a dispozițiilor legale.
Reclamanta a solicitat pârâtei emiterea autorizației de construcție, în vederea emiterii acesteia i s-a eliberat certificatul de urbanism nr.584 din 7 noiembrie 2007, iar după obținerea avizelor prevăzute de acesta, a solicitat, a data de 18 ianuarie 2008, emiterea autorizației de construcție și a achitat taxa.
Prin Adresa nr.3627/2008, Primăria municipiului Râmnicu-S a răspuns acestei cereri, a comunicat reclamantei că nu îi poate elibera autorizația de construire, întrucât este împiedicată de dispozițiile art.71 alin.(1) din OUG nr.114 din 17 octombrie 2007 privind modificarea și completarea OUG nr.195/2005 privind protecția mediului.
Tribunalul a constatat în mod greșit că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin.(1) din Legea nr.554/2004, iar reclamanta avea obligația de a îndeplini procedura prealabilă și de a solicita revocarea, în tot sau în parte, a Adresei nr.3627/2008,apreciind în mod nelegal că aceasta reprezintă un act administrativ în sensul art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004.
Potrivit art. 2 lit. c actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Or, dresa nr.3627/2008 nu este un act administrativ, în sensul art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004, constituie chiar răspunsul pârâtei la cererea formulată de reclamantă de emitere a autorizației de construcție.
Art.1 alin. 1 din Legea nr.554/2004 prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, iar art. 2 alin. 2 precizează că se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Reclamanta a apreciat că răspunsul pârâtei prin dresa nr.3627/2008 este nejustificat, și s-a adresat instanței de contencios administrativ, solicitând obligarea pârâtei la emiterea autorizației de construcție, iar instanța trebuia să se pronunțe asupra cererii formulate pe fondul acesteia și să constate dacă refuzul de emitere a autorizației este nejustificat, astfel cum solicită reclamanta, sau este justificat, așa cum susține pârâta.
Tribunalul a apreciat în mod nelegal că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin.(1) din Legea nr.554/2004.
Reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ urmare comunicării răspunsului la cererea formulată, apreciind că este nejustificat, astfel că,fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art.7 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, care prevăd că în cazurile prevăzute laart. 2alin.2 nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Pentru aceste motive, curtea constată că sentința recurată este nelegală, fiind incidentemotivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Cum instanța de fond a soluționat cauza prin admiterea excepției lipsei procedurii prealabile și a respins acțiunea ca inadmisibilă,fără a intra în cercetarea fondului,în conformitate cudispozițiile art. 312 alin. 1, 3 și 5 Cod procedură civilă și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza la instanța de fond pentru continuarea judecății.
Instanța de fond urmează a se pronunța și asupra susținerii reclamantei privind faptul căpe calea răspunsului la întâmpinare a ridicat excepția de nelegalitate a actului administrativ atacat însă instanța fondului nu analizat această excepție și nu s-a pronunțat asupra ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta- C-,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Râmnicu S, str. -,. 3H,. 4, județul B, împotriva sentinței nr. 1336 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtaPRIMĂRIA MUNICIPIULUI RÂMNICU-S,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Râmnicu-S, județul B și în consecință:
Casează sentința nr.1336 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și trimite cauza la Tribunalul Buzău pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu
- - - -a - - - -
Grefier,
Nora
Red.
3 ex/27.02.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu
