Obligare emitere act administrativ. Sentința 226/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 226
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 4 2008, privind acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 4 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra acțiunii de față.
Prin acțiunea înregistrată la această Curtea, reclamanta - "" SRL C a chemat în judecată pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor -Unitatea de Implementare a de Ajutor de Stat instituită prin HG nr. 1164/2007, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să emită Acordul de principiu pentru finanțarea Planului de investiții, ce are ca obiect achiziționarea unui teren în suprafață de 5.200 mp pentru construirea unui spațiu comercial dotat cu echipamente performante, ultramoderne și foarte fiabile pentru expunerea și vânzarea cărnii și a produselor din carne.
In motivarea acțiunii arată că la data de 29 octombrie 2007 a întocmit și înaintat pârâtei Cererea de acord de principiu pentru finanțare în vederea achiziționării unui teren în suprafață de 5.200 mp, investiție ce stă la baza unui plan de investiții în două etape, a doua fiind reprezentată de construirea unui spațiu comercial cu dotări ultramoderne, nepopulate pentru expunerea și vânzarea cărnii.
Că, urmare acestui demers, le-a fost transmisă Scrisoarea de respingere a cererii de acord de principiu nr. 19 din 13 decembrie 2007, prin care se aduce la cunoștință faptul că planul de investiții "reprezintă o simplă tranzacție imobiliară fără să fie avute în vedere și alte obiective ale investiției, astfel încât să aibă ca finalitate dezvoltarea sau modernizarea activității întreprinderii".
Precizează că împotriva acestui răspuns a formulat un punct de vedere detaliat, cu nr. 1 din 7 ianuarie 2008, în care a arătat că: sunt cheltuieli eligibile în accepțiunea textului HG nr. 1164/2007; obiectivul final al proiectului pentru care solicită finanțarea este tocmai dezvoltarea și modernizarea întreprinderii; strategia de investiții formei cuprinde două etape; realizarea primei faze strategiei de investiții depășește nivelul unei simple tranzacții imobiliare dacă se are în vedere planul de ansamblu de realizare unei investiții complexe; a apelat la serviciile unei firme de consultanță din C pentru elaborarea planului de investiții; a contractat servicii profesionale de elaborare a de fezabilitate pentru construirea spațiului comercial și a oferit justificare pentru dezvoltarea unui astfel de plan de investiții prin explozia proiectelor rezidențiale în zona, la care, prin adresa nr. - din 15 februarie 2008, pârâtul precizează că "își menține soluția precizată în Scrisoarea de respingere".
Consideră că soluția de respingere a cererii de acord de principiu este nelegală, venind în contradictoriu cu principiile și normele HG nr. 1164/2007, că punctul de vedere exprimat în scrisoarea de respingere este subiectiv și încalcă accesul întreprinderilor la ajutorul de minimis prevăzut pentru modernizarea și dezvoltarea acestora.
Face precizarea că scrisoarea de respingere și răspunsul ulterior nu sunt motivate în fapt și în drept astfel că cererea a fost respinsă pe motive subiective.
La dosar depus acte, expertiza.
Subscris DGFP D în numele și pentru MFP a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității atâta timp cât nu s-a formulat o acțiune în contencios administrativ pentru anularea vreunui act administrativ.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A depus la dosar adresa nr. 30399/2008, documentația de finanțare, alte acte.
La termenul din 03.07.2008,reclamanta si-a modificat actiunea si a solicitat instanței anularea Scrisorii de respingere nr.19/13.12.2007 și a adresei nr.-/15.02.2008 dar și obligarea pârâtei să emită acordul de principiu pentru finanțarea.
Pârâta a invocat excepția tardivității și a inadmisibilității modificării cererii de chemare in judecată intrucât modificarea cererii de chemare in judecată s-a făcut după prima zi de infațișare.
Analizând actele aflate la dosar, instanța reține:
Prin acțiunea promovată, reclamanta a solicitat emiterea Acordului de principiu pentru finanțarea Planului de investiții, ce are ca obiect achiziționarea unui teren în suprafață de 5200 mp pentru construirea unui spațiu comercial dotat cu echipamente ultramoderne și foarte fiabile, pentru expunerea și vânzarea cărnii și a produselor din carne.
La termenul din 03.07.208, reclamanta și-a modificat acțiunea și a solicitat instanței anularea scrisorii de respingere nr.19/13.12.2007 și a adresei nr.-/15.02.2008 și obligarea pârâtei să emită acordul de principiu pentru finanțare.
Pârâta s-a opus cererii de modificare a acțiunii formulată după prima zi de înfățișare, invocând excepția tardivității și a inadmisibilității modificării cererii de chemare în judecată.
La prima zi de înfățișare, legea permite efectuarea unor acte de procedură menite a întregi cadrul inițial al procesului și de a suplini anumite lipsuri semnalate până la această dată, iar neefectuarea acestor acte la prima zi de înfățișare atrage, de regulă, sancțiunea decăderii din dreptul de a le mai putea îndeplini.
Cum reclamanta și-a modificat acțiunea după prima zi de înfățișare, iar pârâta s-a opus cererii de modificare, instanța având în vedere dispozițiile art.132 și art.103 alin.1 Cod pr.civilă, va constata decăderea reclamantului din dreptul de a modifica cererea.
În raport de aceasta, instanța apreciază ca neîntemeiate excepțiile tardivității și inadmisibilității formulate de pârâtă privind modificarea cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește obiectul acțiunii promovate de către reclamantă, respectiv obligarea pârâtului F să emită Acordul de principiu pentru finanțarea Planului de investiții, instanța îl apreciază inadmisibil.
Potrivit art.1 coroborat cu art.8 din Legea nr.554/2004, care definește obiectul acțiunii în contencios administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri,se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Se reține astfel că instanța de contencios administrativ poate fi sesizată numai dacă vătămarea dreptului sau interesului legitim s-a produs prin emiterea, de către o autoritate publică, a unui act administrativ sau prin nesoluționarea, în termenul legal, a unei cereri.
Aceeași concluzie se desprinde și din interpretarea coroborată dispozițiilor art.8 din Legea nr.554/2004 care reglementează obiectul acțiunii în contencios administrativ, cu dispozițiile at.18 din același act normativ, care prevede soluții ce se pot pronunța în soluționarea acestor acțiuni.
Din analiza acestor texte legale se reține că acțiunea promovată de reclamantă nu se circumscrie obiectului acțiunilor formulate în temeiul legii contenciosului administrativ, întrucât nu se atacă un act administrativ în formă tipică sau asimilată.
Din modul de redactare a textelor legale enunțate anterior, se reține faptul că instanța de contencios administrativ nu poate obliga o autoritate publică să emită un act administrativ, mai ales în condițiile în care o astfel de autoritate și-a exprimat opinia cu privire la cele solicitate de reclamantă printr-un act cu un conținut contrar celui solicitat de reclamantă, care putea uza de dispozițiile Legii nr.554/2004 pentru a se adresa instanței de contencios administrativ în condițiile în care aprecia că actul administrativ prin care s-a respins solicitarea sa este un refuz nejustificat, întrucât numai instanța de judecată, poate aprecia dacă refuzul de a soluționa favorabil cererea reclamantului a fost, în mod real, un refuz nejustificat.
Obligarea pârâtei să emită Acordul de Principiu pentru finanțarea Planului de investiții excede obiectului acțiunii judiciare în contenciosul administrativ, cât și soluțiilor pe care le poate da instanța, conform art.8 și 18 din Legea nr.554/2004, întrucât așa cum s-a precizat anterior pârâta a răspuns cererii reclamantei.
Având în vedere considerentele expuse, se va respinge acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în C, Str.-, -.4,.1,.3, împotriva pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/4 ex/24.10.2008
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti
