Obligare emitere act administrativ. Decizia 307/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 307/CA/2009
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței nr. 2951/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță apărătorul ales al recurentei reclamantă, avocat, mandatara intimatei pârâtă Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național, avocat și reprezentanta intimatului pârât Consiliul Județean H, consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: mandatarul recurentei reclamantă depune la dosar chitanța justificativă de plată a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 19 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și copia împuternicirii avocațiale.
Reprezentanta intimatului pârât Consiliul Județean H depune la dosar ordinul de deplasare (delegație) și întâmpinare, din care câte un exemplar se comunică reprezentanților celorlalte părți.
Mandatara intimatei pârâtă Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național de asemenea depune la dosar împuternicirea avocațială și întâmpinare, din care câte un exemplar se comunică reprezentanților celorlalte părți.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul ales al recurentei reclamantă învederează că instanța de fond a admis o excepție, aceea a inadmisibilității, fără însă aop une în discuția părților.
Ca atare solicită admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, cu trimitere spre rejudecare, pentru a se asigura contradictorialitatea.
Pentru aceste considerente, având în vedere practica judiciară și practica solicită trimiterea cauzei la o altă instanță din raza de competență a Curții de APEL ALBA IULIA, cu excepția Tribunalului Hunedoara. Instanța de fond a apreciat greșit că actul nu este act administrativ pe singurul considerent că are caracter patrimonial, actul îndeplinind condițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Mandatara intimatei pârâtă Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Susține că instanța de fond în mod temeinic s-a pronunțat, reținând că refuzul pârâtelor de a emite un act prin care să dispună plata sumei solicitate nu este un act administrativ. Precizează că acțiunea reclamantei a fost întemeiată în drept pe legea contenciosului administrativ, însă în fapt, aceasta este o veritabilă acțiune în pretenții, bazată pe răspunderea civilă delictuală.
Reprezentanta intimatului pârât Consiliul Județean H de asemenea solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Învederează instanței că reclamanta nu și-a motivat acțiunea, respectiv nu a motivat-o în fapt. Arată că aceasta nu deține un titlu executoriu și nicio lege în vigoare nu permite emiterea unui ordin de plată fără deținerea titlului executoriu.
Apreciază că, așa cum a reținut și instanța de fond, este de prisos cercetarea în fond a pricinii.
În replică, mandatarul recurentei reclamantă arată că nu este în discuție caracterul de act administrativ sau nu al refuzului pârâtelor ci împrejurarea că nu s-a pus în discuția contradictorie excepția de inadmisibilitate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată sub dosar nr- al Curții de APEL ALBA IULIA, reclamanta SRL Das olicitat în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN H obligarea acestuia la emiterea unui act prin care să se dispună plata sumei de 2.055.162,82 lei către reclamantă.
În motivarea acțiunii a invocat un refuz nejustificat al pârâtului de emitere a actului solicitat și a arătat că suma reprezintă un prejudiciu pe care l-a suferit urmare emiterii de către pârât a unui certificat de urbanism, în baza căruia reclamanta a demarat un proiect SAPARD, obținând o finanțare nerambursabilă și efectuând o serie de cheltuieli, dar ulterior i s-a comunicat că nu este posibilă continuarea lucrărilor decât după scoaterea din circuitul arheologic a terenului pentru care a obținut autorizația de construire.
În drept a invocat art.8 alin.1 teza II din Legea nr.554/2004.
Prin acțiunea înregistrată sub dosar nr-, aceeași reclamantă a chemat în judecată pe pârâta Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național H, față de care a formulat un obiect identic al pretențiilor sale cu cel din dosarul nr-.
La termenul din 10.03.2008, dosarul nr- a fost conexat la dosarul nr- și i s-a pus în vedere reclamantei să-și precizeze în scris temeiul în drept al acțiunii, cuantumul pretențiilor și față de care din pârâte se îndreaptă pentru obținerea sumelor de bani solicitate.
În 31.03.2008 reclamanta a depus o precizare de acțiune, prin care a arătat că solicită obligarea pârâtului H la emiterea unui act prin care să se dispună plata către reclamantă a sumei de 824.951 lei și obligarea pârâtei H la emiterea unui act de plată a sumei de 1.237.426,51 lei. A motivat că actele a căror emitere o solicită sunt acte administrative individuale în înțelesul art.1 din Legea nr.554/2004, iar refuzul de emitere al acestora este asimilat unui act administrativ atacabil pe calea acțiunii în contencios administrativ, în temeiul art.2 alin.2 din aceeași lege.
Pârâtul Consiliul Județean Had epus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței investite, precum și excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei plângerii prealabile.
Curtea de APEL ALBA IULIA prin Sentința nr.55/CA/2008 a admis excepția lipsei competenței materiale a curții de apel și a reținut că potrivit art.10 din Legea nr.554/2004 sunt de competența în fond a tribunalelor administrativ- fiscale litigiile privind acte administrative emise de autorități publice locale și județene. În acest articol se face distincție în ce privește cuantumul sumelor deduse judecății doar cu referire la taxe, impozite, contribuții și datorii vamale, în cazul cărora competența materială diferă în funcție de valoare. Însă, în ce privește actele administrative propriu-zise, competența de soluționare se reglementează exclusiv raportat la emitentul actului atacat, respectiv dacă acesta este o autoritate publică locală, ori o autoritate publică centrală.
În speță, pârâtele sunt autorități publice județene, iar față de întemeierea în drept a acțiunii reclamantei pe dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 care asimilează unui act administrativ refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri, Curtea a apreciat că revine Tribunalului Hunedoara - Secția de Contencios Administrativ competența materială de soluționare cauzei.
Tribunalul Hunedoara -Secția Comercială și de Contencios Administrativ prin Sentința nr.2951/CA/8 10 2008 respins acțiunea reclamantei împotriva celor două pârâte,reținând că actul pe care reclamanta pretinde pârâtelor să-l emită -prin care să se dispună plata unor sume de bani - nu este un act administrativ în sensul art.2 litera "c" din Legea 554/2004,astfel că nu poate fi vorba nici de un refuz nejustificat la emiterea actului administrativ. Instanța a reținut totodată că deși acțiunea reclamantei este întemeiată în drept pe prevederile art.8 din Legea 554/2004,obiectul acesteia este pur patrimonial fiind raportat la elementele răspunderii civile delictuale și de fapt ar fi aplicabile dispozițiile dreptului comun,însă cum reclamanta a insistat ca cererea sa să fie judecată în procedura contenciosului administrativ și respectând principiul disponibilității instanța de contencios administrativ a analizat acțiunea conform Legii 554/2004,respingând-
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta,recursul fiind înregistrat la Curtea de APEL ALBA IULIA sub dosar nr-.
Reclamanta recurentă solicită a se dispune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe sau la altă instanță de același grad, pentru că deși instanța a respins acțiunea ca nefondată,a apreciat-o ca inadmisibilă,însă excepția inadmisibilității nu a fost pusă în discuția părților încălcându-se principiul contradictorialității procesului,ceea ce atrage nulitatea hotărârii. În drept se invocă prevederile art.304 pct.5 și 105 alin.2 pr. civ.
În subsidiar se invocă și incidența prevederilor art.304 pct.7 și 9.pr. civ. în sensul că în mod greșit instanța a susținut că actul pretins a se emite nu este un act administrativ,argumentat doar de caracterul exclusiv patrimonial al obiectului actului,majoritatea actelor administrative având caracter patrimonial;în lipsa altor argumente hotărârea este și nemotivată.
Recursul reclamantei este legal timbrat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor reclamantei se constată recursul acesteia ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 din Legea 554/2004 " Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. Legea definește la art.2 alin.2 actele administrative asimilate care pot de asemenea face obiectul controlului instanței de contencios administrativ: " Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."În sensul legii este refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
Instanța de fond fiind sesizată cu o acțiune în contencios administrativ prin care reclamanta susținea că pârâtele refuză emiterea unui act administrativ prin care să i se plătească despăgubiri nu a făcut altceva decât să analizeze caracterul fondat sau nefondat al refuzului pârâtelor,apreciind că pârâtele nu pot emite un asemenea act în lipsa stabilirii pe cale judiciară a răspunderii lor delictuale pentru emiterea certificatului de urbanism care a stat la baza eliberării autorizației de construcție. Prin urmare acțiunea reclamantei nu a fost respinsă ca inadmisibilă,ci ca nefondată,instanța analizând caracterul justificat sau nejustificat al refuzului pârâtelor ca act asimilat actelor administrative,astfel că nu este cazul de a discuta dacă excepția inadmisibilității acțiunii a fost pusă în discuția contradictorie a părților. Este de remarcat că ambele pârâte au formulat prin întâmpinare ( fila 85 dosar -,filele 83-86 dosar -) apărări legate de aceste aspecte,motivând refuzul lor de a emite un act prin care să plătească reclamantei despăgubirile solicitate pe lipsa caracterului de act administrativ și pe lipsa condițiilor legale în care pârâtele ar putea fi puse în situația de a face o asemenea plată,respectiv existența unui titlu executor împotriva lor.Ambele pârâte au susținut că eventual reclamanta ar avea deschisă calea unei acțiuni în stabilirea răspunderii delictuale a autorității publice pentru emiterea unui act administrativ nelegal,invocând chiar că instanța de contencios administrativ nu este competentă a soluționa prezenta acțiune dacă s-ar proceda la o recalificare a temeiului juridic indicat de reclamantă. Aceste întâmpinări au fost comunicate reclamantei la termenul din18 02 2008 în dosarul -,respectiv la 10 03 2008 în dosarul -,iar reclamanta a și răspuns acestora în precizarea de acțiune depusă la 31 03 2008 (fila 119 ).
Tribunalul Hunedoara ca instanța de contencios administrativ a pus în discuție excepția competenței materiale a instanțelor de drept comun ridicată de pârâte ca urmare a apărărilor arătate mai sus,însă reclamanta a solicitat respingerea excepției insistând asupra temeiului de drept al acțiunii și potrivit principiului disponibilității a solicitat să fie soluționată acțiunea conform art.10 din Legea 554/2004,aspecte consemnate în încheierea Tribunalului Hunedoara din 17 09 2008 (fila 29).Prin urmare reclamanta nu poate susține că nu s-au pus în discuție și nu a avut cunoștință de excepțiile și apărările pârâtelor,respectiv că s-ar fi încălcat principiul contradictorialității procesului.
Concluzionând asupra celor de mai sus instanța de recurs apreciază că în cauză nu este incident motivul de recurs invocat de reclamantă potrivit art.304 pct.5 pr. civ.
Nici motivul prevăzut de art.304 pct. 7.pr.civ nu este fondat.Instanța de recurs apreciază că hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină soluția,respectiv de ce refuzul pârâtelor este justificat, instanța analizând obiectul acțiunii în limitele cadrului procesual cu care a fost sesizată, cu referire la prevederile art.1 și 2 din Legea 554/2004.
Hotărârea pronunțată de prima instanță este dată cu corecta interpretare a legii,astfel că nici motivul invocat de reclamantă conform art.304 pct. 9.pr. civ nu este fondat.Reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtelor la emiterea unui act administrativ prin care să dispună plata unor despăgubiri cauzate reclamantei prin emiterea unui act administrativ nelegal. Refuzul pârâtelor este justificat,autoritățile publice nu pot fi obligate să emită astfel de acte, este la latitudinea acestora și ține exclusiv de voința lor ca într-o procedură prealabilă unui litigiu să-și recunoască o culpă și să fie de acord cu plata unor despăgubiri pentru emiterea unui act al lor care a cauzat prejudicii altor persoane..Dacă autoritatea publică nu adoptă benevol o asemenea atitudine, instanța nu poate obliga la emiterea unui asemenea act,răspunderea sa delictuală trebuie să fie analizată într-un litigiu pe cale principală. C prejudiciat printr-un act nelegal are la îndemână o acțiune în constatarea nulității actului și în repararea pagubei cauzate,însă instanța de contencios administrativ nu a fost sesizată cu o atare acțiune,judecata raportându-se la obiectul acțiunii,conform art.129 alin.ultim pr. civ.
Cum în cauză nu sunt incidente motivele invocate conform art.304 pct.5,7 și 9.pr. civ,instanța va respinge recursul reclamantei ca nefondat potrivit art.312 alin.1.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr. 2951/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /2 ex./ 3.04.3009
Jud. fond
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Ștefan
