Obligare emitere act administrativ. Sentința 35/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.35/CA
Ședința publică de la 25 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roșculeț Leocadia
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea în cauza de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta " " A, cu sediul în comuna, sat, județul I, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ (ANAF ), AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ( ), având ca obiect-obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile asupra excepțiilor invocate în cauză au avut loc în ședința publică de la 18 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare cât și pentru a se da posibilitate părților de a depune și concluzii scrise la dosar, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 25 februarie 2008 când,
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii față reține cele ce urmează.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță sub nr.730/45 din 29.10.2007, reclamanta -"" - a chemat în judecată pe Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând obligarea pârâtelor la întocmirea actului adițional pentru repunerea pe rol a Ordinului comun nr.99/269/20.06.2003-09.06.2003 al S( S) și În drept art. pct.10 din Legea nr.262/2007 de modificare și completare a Legii nr.554/2004.
Pârâții au formulat întâmpinare, în care s-au invocat excepțiile de necompetență materială și teritorială a Curții de APEL IAȘI, prematuritatea acțiunii și lipsa calității procesuale a F și a S, excepții pe care instanța le-a pus în discuția părților.
-2-
Având în vedere dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, potrivit cărora se impune ca instanța, în fața căreia s-au ridicat excepții, să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, și cele ale art.158 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța este obligată, atunci când se pune în discuție competența, să stabilească instanța competentă, urmează a se analiza cauza doar cu privire la excepția vizând competența materială.
Astfel, potrivit art.3 pct.1 Cod procedură civilă, curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Art.2 lit. c din Legea nr.554/2004 definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, fiind asimilate acestora și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice precum și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanței de contencios administrativ prin legi speciale.
Acțiunea de față vizează actul adițional al ordinului comun nr.99/20.06.2003-269/09.06.2003, act emis în baza disp.art.137/2002- privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, context în care, așa cum în mod corect se argumentează și în întâmpinarea formulată de S, sunt aplicabile dispozițiile art.40 alin.1 din Legea 137/2002, dispoziții potrivit cărora cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de această lege sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă în urgență și cu precădere.
Noțiunea de" ordin comun" este prevăzută de Legea nr.137/2002 iar actul adițional al Ordinului comun nr.99/20.06.2003-269/09.06.2003, ce face obiectul acțiunii de față, urmează același regim juridic și nu este un act administrativ în sensul dat acestei noțiuni de Legea contenciosului administrativ, astfel că soluționarea cauzei este cea prevăzută de art.40 alin.1 din Legea nr.137/2002 și nu cea prevăzută de art.3 pct.1 Cod procedură civilă.
Ca atare, constatând lipsa competenței materiale a instanței sesizate de a rezolva cererea reclamantei, Curtea, în temeiul art.158 alin.3 Cod procedură civilă, va admite excepția de necompetență materială și își va declina competența în favoarea Tribunalului Iași - Secția comercială, având în vedere și cererea de alegere a domiciliului procedural la sediul PIf ormulată de pârât Ministerul Economiei și Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
-3-
HOTARAȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale invocată de Autoritatea pentru Valorificare a Activelor Statului.
Declină competența de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași - Secția comercială.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
- - - - -
Grefier,
- -
red.L/07.03.2008
tehnored. gref.TN/2 exemplare/13.03.2008
Președinte:Roșculeț LeocadiaJudecători:Roșculeț Leocadia, Obreja Manolache Iustinian
