Obligare emitere act administrativ. Decizia 3778/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3778
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier:
*********
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul declarat de reclamanții, și intervenienții și, împotriva sentinței nr. 481 din data de 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații intervenienți, și G și intimatul pârât Consiliul Local Tg
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 24 septembrie 2009, încheiere care face parte din prezenta decizie civilă.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.481 din 10.02.2009, Tribunalul Gorja respins acțiunea reclamanților, și a intervenienților și, și G, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Tg J, Primăria Municipiului Tg J și Primatul Municipiului Tg
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții împreună cu intervenienții au cumpărat câte o suprafață de teren fiecare în parte, terenuri situate în intravilanul Municipiului Tg-J, cu intenția de a-și construi fiecare în parte o locuință proprietate personală, fără să cunoască la data cumpărării faptul că în această zonă nu există un plan urbanistic zonal.
Din certificatele de urbanism eliberate de Primăria Municipiului Tg-J atât reclamanților cât și intervenienților rezultă că terenurile sunt situate în intravilanul Municipiului Tg-J, că destinația acestor terenuri conform planului urbanistic general -. este zonă de locuințe, că regimul fiscal al acestor terenuri este cel pentru localități urbane și că folosința actuală este a unui teren arabil.
S-a apreciat că afirmația Primarului Municipiului Tg-J și a Primăriei Municipiului Tg-J, în sensul că terenurile deținute conform actelor de proprietate au destinație de terenuri agricole, este raportat la certificatele de urbanism menționate mai sus și eliberate conform dispozițiilor Legii nr. 50/1991 în care se menționează și regimul tehnic al acestora în sensul că în zona respectivă nu există rețele tehnico-edilitare și în conformitate cu disp. art. 25 al. 1 din HG 525/1996 nu se poate autoriza executarea construcțiilor la care nu există posibilități de acces.
Din adresele emise de serviciul urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul Primăriei Municipiului Tg-J a rezultat că accesul, respectiv străzile la terenurile reclamanților și intervenienților se poate realiza cu acordul tuturor proprietarilor de teren ce ar fi afectat, iar din adresa nr. 15265 din 12 mai 2006, Primăria Municipiului Tg-J a făcut cunoscut cetățeanului faptul că în zona la care acesta a făcut referire se va întocmi un plan urbanistic zonal și cererea acestuia va rămâne în evidențele primăriei.
Raportat la dispozițiile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului s-a constatat că atât Consiliul local Tg-J cât și Primăria Municipiului Tg-J, și nu în ultimul rând Primarul Municipiului Tg-J au o serie de atribuții privind elaborarea planurilor urbanistice generale, planurile urbanistice zonale, planurile urbanistice de detaliu, precum și a proiectelor pentru autorizarea executării lucrărilor de construcție care se întocmesc numai după aprobarea documentației de urbanism, astfel că nu s-au reținut excepțiile invocate de către aceștia în sensul că nu au calitate procesuală pasivă.
Astfel, conform art.21 consiliul județean coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism la nivel județean, în art.22 se arată că acesta stabilește orientările generale privind amenajarea teritoriului și organizarea și dezvoltarea urbanistica a localităților, pe baza planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism. In acest scop coordonează activitatea consiliilor locale și le acorda asistenta tehnica de specialitate, că asigura preluarea prevederilor cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului național, regional și zonal în cadrul documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism pentru teritoriile administrative ale localităților din județ, asigura elaborarea Planului de amenajare a teritoriului județean, a planurilor zonale de amenajare a teritoriului care sunt de interes județean și le aproba conform prevederilor legii și în activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism consiliile județene sunt sprijinite de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, precum și de alte ministere și organe ale administrației publice centrale.
În art. 50 se arată că inițiativa elaborării documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism aparține colectivităților locale, prin autoritățile deliberative și executive, Guvernului, precum și persoanelor fizice sau juridice interesate în amenajarea teritoriului și în dezvoltarea localităților.
Activitățile de amenajare a teritoriului și de urbanism se finanțează din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, din bugetul de stat și din venituri proprii constituite la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, în baza <LLNK 11995 10 10 202 40 29>art. 40 din Legea nr. 10/1995privind calitatea în construcții, cu modificările ulterioare, precum si, după caz, de persoane juridice și fizice interesate în dezvoltarea unei localități sau a unei zone din cadrul acesteia.
Raportat la dispozițiile art.54 aliniat l rezultă că planurile urbanistice zonale și planurile urbanistice de detaliu privind realizarea unor obiective de interes public, precum și pentru zone protejate se finanțează din bugetul de stat ori din bugetele locale, iar în aliniatul 2 se menționează că alte planuri urbanistice zonale sau de detaliu, în afară de cele precizate la alin. (1), se finanțează de persoanele juridice sau fizice interesate, cu sprijinul, după caz, al autorităților administrației publice locale.
În absența Planului de amenajare a teritoriului județean și a Planului urbanistic general aprobate, pe teritoriile aferente se pot realiza investiții în construcții, lucrări tehnico-edilitare, precum și orice alte investiții urbane numai pe baza unui plan urbanistic zonal aprobat potrivit legii și cu respectarea Regulamentului general de urbanism.
Planul urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată. Planul urbanistic zonal asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul urbanistic general.
<LLNK 12008 2Planul urbanistic zonal cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la: organizarea rețelei stradale; organizarea arhitectural-urbanistica în funcție de caracteristicile structurii urbane; modul de utilizare a terenurilor; dezvoltarea infrastructurii edilitare; statutul juridic și circulația terenurilor; protejarea monumentelor istorice și servituți în zonele de protecție ale acestora.
Elaborarea Planului urbanistic zonal este obligatorie în cazul: zonelor centrale ale localităților; zonelor protejate și de protecție a monumentelor, a complexelor de odihna și agrement, a parcurilor industriale, a parcelarilor; altor zone stabilite de autoritățile publice locale din localități, potrivit legii.
Stabilirea zonelor pentru care se întocmesc planuri urbanistice zonale obligatorii se face de regula în Planul urbanistic general. urbanistice zonale pentru zone protejate nu pot fi modificate prin alte planuri urbanistice zonale care tratează părți din acestea. Sunt admise numai modificări care pot fi stabilite prin Planul urbanistic de detaliu și care nu modifică caracterul general al zonei.
De asemenea se interzice promovarea planurilor urbanistice zonale cu scop declarat de promovare a unui anumit proiect de investiții. urbanistice zonale reglementează condițiile de amplasare a investițiilor, indiferent de natura lor sau de beneficiar.
Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică, prin care se asigură condițiile de amplasare, dimensionare, conformare și servire edilitară a unuia sau mai multor obiective, pe una sau mai multe parcele adiacente, în corelare cu vecinătățile imediate.
Planul urbanistic de detaliu cuprinde reglementări cu privire la: asigurarea accesibilității și racordarea la rețelele edilitare; permisivități și constrângeri urbanistice privind volumele construite și amenajările; relațiile funcționale și estetice cu vecinătatea; compatibilitatea funcțiunilor și conformarea construcțiilor, amenajărilor și plantațiilor, regimul juridic și circulația terenurilor și construcțiilor.
Planul urbanistic de detaliu se elaborează numai pentru reglementarea amănunțită a prevederilor stabilite prin Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal sau pentru stabilirea condițiilor de construire.
Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice și economice care sta la baza elaborării planurilor de urbanism, precum și a regulamentelor locale de urbanism.
Regulamentul local de urbanism pentru întreaga unitate administrativ-teritorială, aferent Planului urbanistic general, sau pentru o parte a acesteia, aferent Planului urbanistic zonal, cuprinde și detaliază prevederile Planului urbanistic general și ale Planului urbanistic zonal referitoare la modul concret de utilizare a terenurilor, precum și de amplasare, dimensionare și realizare a volumelor construite, amenajărilor și plantațiilor.
După aprobare Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal și Planul urbanistic de detaliu împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiție.
de urbanism se referă la localitățile urbane și rurale și reglementează utilizarea terenurilor și condițiile de ocupare a acestora cu construcții, se transpun la nivelul localităților urbane și rurale propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului național, zonal și județean și au caracter de reglementare specifica și stabilesc reguli ce se aplica direct asupra localităților și părților din acestea pana la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism.
de urbanism sunt următoarele: planul urbanistic general și regulamentul local aferent acestuia;planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia și planul urbanistic de detaliu.
Conform art.46 planul urbanistic general are atât caracter director, cât și de reglementare și reprezintă principalul instrument de planificare operațională, constituind baza legală pentru realizarea programelor și acțiunilor de dezvoltare. Fiecare unitate administrativ-teritorială are obligația să își întocmească și să își aprobe Planul urbanistic general, care se actualizează periodic la cel mult 10 ani.
Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt, la nivelul întregii unități administrativ-teritoriale de baza, cu privire la: stabilirea și delimitarea teritoriului intravilan în relație cu teritoriul administrativ al localității; stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan; zonificarea funcțională în corelație cu organizarea rețelei de circulație; delimitarea zonelor afectate de servituți publice; modernizarea și dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare; stabilirea zonelor protejate și de protecție a monumentelor istorice și a siturilor arheologice reperate; <LLNK 12006 28 zonele care au instituite un regim special de protecție prevăzut în legislația în vigoare; <LLNK 12008 27130 302 formele de proprietate și circulația juridică a terenurilor; precizarea condițiilor de amplasare și conformare a volumelor construite, amenajate și plantate, zonele de risc delimitate și declarate astfel, conform legii, precum și la măsurile specifice privind prevenirea și atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor și realizarea construcțiilor în aceste zone,<LLNK 12006 zone de risc datorate unor depozitări istorice de deșeuri.
Planul urbanistic general cuprinde prevederi pe termen mediu și cu privire la: evoluția în perspectiva a localității; direcțiile de dezvoltare funcțională în teritoriu; traseele coridoarelor de circulație și de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului național, zonal și județean și zonele de risc delimitate și declarate astfel, conform legii, precum și la măsurile specifice privind prevenirea și atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor și realizarea construcțiilor în aceste zone.
Conform disp. art 54 al.2 din Legea nr. 350/2001 elaborarea planului urbanistic zonal cu privire la zona menționată de reclamant și intervenienți se poate realiza de către aceștia întrucât terenurile sunt situate în intravilanul Municipiului Tg-J, sunt cuprinse în planul urbanistic general și au destinația de zonă de locuințe.
Aceste planuri urbanistice zonale sau de detaliu se finanțează de persoanele juridice sau fizice interesate, în cazul de față reclamanții și intervenienții raportat și la disp. art. 28 din Ordinul nr. 1430/2005 privind Normele, metodologice de aplicare a Legii nr. 50/2001 care prevăd că pentru eliberarea unei autorizații de construire primăria poate cere solicitantului întocmirea planului urbanistic zonal, în funcție de condițiile specifice de amplasament, de importanța și complexitatea obiectivului de investiții și dacă prevederile documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului aprobate, nu furnizează suficiente elemente necesare autorizării, ori dacă se solicită o derogare de la prevederile documentațiilor de urbanism sau de amenajare a teritoriului aprobate, reclamanții și intervenienții pot cere suplimentar prin
certificatul de urbanism elaborarea unui plan urbanistic zonal ori de detaliu după caz, urmând ca după aprobare prevederile acestuia să fie preluate în cadrul planului urbanistic general.
În cazul de față, nu s-a pus în discuție disp. art. 31/1 al. 2 din Legea nr. 350/2001 privind schimbarea regimului juridic al terenului întrucât acest regim juridic este dreptul de proprietate privată al reclamanților și interveniuenților și nici schimbarea regimului economic întrucât destinația terenurilor conform planului urbanistic general al orașului Tg- este zonă de locuințe, ci doar schimbarea regimului tehnic al acestor terenuri cu referire la căile de acces, dotărilor publice și echipamentelor tehnice necesare funcționării coerente a zonei.
Conform disp. art. 47 din Legea nr. 350/2001 planul urbanistic zonal este obligatoriu să fie elaborat de către primărie în zonele centrale ale localităților, în zonele protejate și de protecție și a altor zone stabilite de autoritățile publice locale.
Faptul că zona "" nu este cuprinsă în planul urbanistic general ca și zonă de dezvoltare, nu înseamnă în mod obligatoriu respingerea inițiativei cetățenilor de a elabora planuri urbanistice zonale sau de detaliu ci susținerea acestora cu consultanță în domeniu din partea Serviciului de urbanism și amenajarea teritoriului, cu referire în mod special a procedurii de parcurgere a tuturor etapelor ce urmează sau ce preced elaborarea unui astfel de plan, respectiv îndrumarea spre un proiectant atestat în acest domeniu și eliberarea unor certificate de urbanism prin care să fie aprobate elaborarea unui plan urbanistic zonal sau de detaliu la cererea reclamanților sau intervenienților și întocmirea referatelor necesare ce urmează să fie supuse aprobării consiliului local.
În concluzie, tribunalul nu a putut dispune obligarea pârâților la întocmirea planului urbanistic zonal pentru zona "" din intravilanul Municipiului Tg-J întrucât aceste planuri trebuie să fie finanțate de persoanele fizice interesate, cu atât mai mult cu cât în zona respectivă nu există un regim tehnic în concordanță cu disp. art. 25 din HG nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism cu referire în mod special la căile de acces care urmează să fie stabilite de fiecare proprietar în parte, în special în cazul planului urbanistic de detaliu sau împreună de către toți proprietarii din zonă în general în cazul planului urbanistic de zonă, cu respectarea normelor prevăzute în Anexa 4 din această hotărâre, așa cum de altfel s-a menționat și în raportul de expertiză administrat în cauză cu propunerile făcute de acesta precum și de către părți și delimitate prin cele trei culori roșu, galben și în anexa raportului de expertiză la fila nr. 70 din dosar.
S-a concluzionat că inițierea elaborării planului urbanistic zonal și de detaliu poate aparține atât persoanelor fizice cât și persoanelor juridice interesate în realizarea unor obiective pe teritoriul zonei respective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și intervenienții și, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că în mod nejustificat instanța de fond a respins cererea de întocmire a planului urbanistic zonal pentru terenurile situate în zona din intravilanul Mun.Tg J, Județul G, deoarece este incontestabil că aceste terenuri se află în zona de locuințe și ca atare pârâții au obligația de a finanța costurile PUZ.
Au precizat că scopul pentru care au fost achiziționate terenurile a fost acela de a edifica case de locuit și este evident că în această situație întocmirea PUZ-ului cade în sarcina intimaților pârâți, aspect ce rezultă și din adresele nr.5459/2008, 24926/2006, 5453/2008 și 5456/2008.
Mai mult, prin adresa nr.15265/2006, intimatele pârâte recunosc că vor întocmi planul urbanistic zonal, iar prin eliberarea certificatelor de urbanism nu le-a fost impusă obligația de întocmire a acestuia prin persoane autorizate, astfel că în mod greșit instanța de fond a reținut că ar avea obligația legală de plăti costurile sale.
Au mai arătat că tot în mod greșit se reține că aceste planuri trebuie să fie finanțate de persoane fizice interesate, fără a se avea în vedere prevederile Anexei 2 din Legea 350/2001, în care se arată că terenul intravilan reprezintă totalitatea suprafețelor construite și amenajate ale localităților ce compun unitatea administrativ teritorială de bază, delimitate prin planul urbanistic general aprobat și în cadrul cărora se poate autoriza execuția de construcții și amenajări.
În acest sens trebuiau avute în vedere și prevederile art.43 alin.2 din Legea 350/2001,care impun localităților cu statut de municipiu sau de oraș obligația de a deține începând cu data de 01.01.2011 planul de amenajare a teritoriului zonal periurban ca documentație de fundamentare a și din moment ce sunt cetățeni ai mun.Tg J și plătesc impozitele aferente acestor terenuri este de datoria intimaților să asigure utilitățile necesare folosirii imobilelor, potrivit destinației date de - zonă de locuințe.
Au invocat recurenții și raportul de expertiză topografică întocmit în cauză, pin care s-a constatat că terenurile sunt intravilane, au destinația de zonă de locuințe și că există posibilitatea de acces la calea publică, iar proprietarii sunt de acord cu cedarea unei bucăți din terenul lor pentru a se crea calea de acces.
În subsidiar, recurenții au apreciat că instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei, în condițiile în care face referire la înscrisuri care nu au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv Regulamentul general de urbanism, Planul urbanistic general și HCL nr.159/1998, prin care a fost aprobat -ul.
Consiliul Local al Municipiului Tg Jad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat, invocând lipsa calității procesuale pasive, în raport de dispozițiile art.4 din Legea 50/1991R.
Pe fond, a arătat că pentru eliberarea autorizației de construire este necesar ca reclamanții și ceilalți cetățeni din zonă să fie de acord să cedeze porțiuni din terenurile lor pentru a se crea căi de acces, aspect care în cauză nu a fost dovedit, iar elaborarea planului urbanistic zonal este obligatorie numai în cazurile prevăzute de art.47 din Legea 350/2001.
De asemenea au depus întâmpinare și pârâții Primăria și Primarul Mun.Tg J, prima invocând lipsa calității procesuale pasive în emiterea autorizațiilor de construire, iar pe fond ambele solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că, deși i s-a dat destinația de zonă de locuințe, terenurile reclamanților astfel cum se observă și în titlurile de proprietate și în certificatele de urbanism emise au folosință arabilă, parcelarea făcându-se pentru acest gen de terenuri.
Astfel, la stabilirea destinației de zonă de locuințe s-a avut în vedere întreaga zonă, și nu fiecare parcelă în parte, aceste zonă putând să cuprindă și alte zone cu altă folosință în afară de curți construcții, cum ar arabil, fânețe sau vii.
Examinând sentința sub aspectul criticilor invocate, precum și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepțiile invocate de intimații pârâți, se apreciază că ele sunt nefondate, deoarece acțiunea reclamanților vizează refuzul acestora de a întocmi planul urbanistic zonal pentru zona din intravilanul Municipiului Tg J și în raport de acest obiect toate autoritățile chemate în judecată au calitate procesuală pasivă, având în vedere că potrivit dispozițiilor Legii nr.350/2001 au atribuții în elaborarea planurilor urbanistice generale, zonale și de detaliu.
Susținerea Primăria Tg J, că în conformitate cu art.4 din Legea 50/1991 nu are atribuția de emitere a autorizațiilor de construire nu poate fi primită, deoarece, așa cum s-a arătat obiectul acțiunii nu reprezintă refuzul emiterii autorizațiilor de construire, ci refuzul emiterii PUZ-ului.
Din actele depuse la dosar, rezultă că reclamanților le-au fost emise certificate de urbanism pentru terenurile din zona a Municipiului Tg J, însă în aceste certificate, deși se arată că destinația terenului, conform -ului este aceea de zonă de locuințe, se face și mențiunea că nu poate fi autorizată executarea construcțiilor, deoarece nu exisă posibilități de acces.
Dispozițiile art.25 din HG 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, prevăd în mod expres că autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă există posibilități de acces la drumurile publice, respectiv accese carosabile pentru locatari, accese carosabile pentru colectarea deșeurilor menajere și pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor, alei carosabile în interiorul zonelor parcelate care trebuie să aibă anumite dimensiuni.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, elaborarea planului urbanistic zonal pentru zona în care reclamanții dețin terenuri implică două etape, prima referindu-se la reglementarea de căi de acces pentru desfășurarea circulației rutiere și pietonale, precum și propuneri de organizare a rețelei stradale la nivelul zonei, în funcție de prevederile planului urbanistic general al municipiului.
Susținerea recurenților reclamanți referitoare la acordul de a ceda porțiuni din terenurile lor pentru crearea căilor de acces este nerelevantă, deoarece nu numai aceștia dețin terenuri în zona respectivă, ci și alte persoane și ca atare nu există un acord al tuturor locuitorilor din zonă pentru efectuarea unor astfel de lucrări.
Chiar și din tabelul nominal depus de reclamanți la dosar rezultă că nu toți cei implicați au consimțit să cedeze porțiuni din terenurile deținute (fila 20 dosar fond).
Dispozițiile art.47 din Legea 350/2001, privind amenajarea teritoriului și urbanismului, cu modificările și completările ulterioare, reglementează obligativitatea elaborării planului urbanistic zonal în 3 situații, respectiv pentru zonele centrale ale localităților, pentru zonele protejate și de protecție a monumentelor, a complexelor de odihnă și agrement, a parcurilor industriale, a parcelărilor și pentru zonele stabilite de autoritățile publice locale, potrivit legii.
În raport de aceste dispoziții se constată că zona în care recurenții reclamanți dețin terenuri nu se încadrează în niciuna din situațiile arătate.
Mai mult, același act normativ prevede la art.54 al.1 că numai planurile urbanistice zonale și planurile urbanistice de detaliu privind realizarea unor obiective de interes public și pentru zone protejate se finanțează din bugetul de stat ori din bugetele locale.
Legea prevede expres la art.54 alin.2 că celelalte planuri urbanistice zonale sau de detaliu, în afară de cele precizate la alin.1 se finanțează de persoanele juridice sau fizice interesate.
Prin urmare, chiar dacă zona în care se află terenurile reclamanților are destinația de zonă de locuințe, legea nu prevede obligativitatea finanțării din bugetul de stat sau din bugetul local pentru întocmirea unui plan urbanistic zonal.
Motivul invocat de recurenți referitor la aplicabilitatea în cauză a prevederilor Anexei 2 din Legea 350/2001, în care se arată că pentru terenul intravilan compus din totalitatea suprafețelor construite și amenajate ale localităților, delimitate prin planul urbanistic general se poate autoriza execuția de construcții și amenajări, se apreciază că este nefondat, deoarece aceste dispoziții nu au caracter imperativ, ci supletiv, în sensul că lasă la aprecierea autorității publice posibilitatea de a autoriza autorizarea executării de construcții.
De asemenea, este nefondată și motivația referitoare la obligativitatea localităților cu statut de municipiu sau oraș, de a deține planul de amenajare a teritoriului zonal periurban, ca documentație de fundamentare la întocmirea -ului, conform prevederilor art.43 alin.2 din Legea 350/2001, deoarece această obligație este impusă pentru viitor, abia începând cu data de 01.01.2011 și ca atare în prezent aceste dispoziții nu produc efecte juridice.
Chiar dacă recurenții reclamanți sunt cetățeni al Municipiului Tg J și plătesc impozite pentru terenurile deținute, pârâții- față de dispozițiile mai sus arătate- nu au obligativitatea întocmirii PUZ-ului.
Nu poate fi primită nici afirmația că instanța în considerentele sentinței a făcut referire la acte care nu există la dosarul cauzei, deoarece regulamentul general de urbanism este un act normativ, care se prezumă că este cunoscut de către reclamanți, iar interpretările făcute în legătură cu planul urbanistic general rezultă din dispozițiile art.46 din Legea 350/2001.
În ceea ce privește Hotărârea Consiliului Local nr.159/1998, prin care s-a aprobat -ul Municipiului Tg J, invocată prin întâmpinare de intimatul pârât Consiliul Local Tg J, se constată că acest act nu fost avut în vedere de tribunal la soluționarea cauzei.
În consecință, Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, astfel că, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, se va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și intervenienții și, împotriva sentinței nr. 481 din data de 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații intervenienți, și G și intimatul pârât Consiliul Local Tg
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/ 28.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
