Obligare emitere act administrativ. Sentința 411/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 411/2009
Ședința publică din data de 21 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ titlu de plată.
Se constată că, mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 31 august 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 07 septembrie 2009, apoi pentru data de 14 septembrie 2009 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.05.2009, reclamanții, - și -, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, au solicitat obligarea acesteia la emiterea titlului de plată pe numele reclamanților, pentru suma de 500.000 lei, pentru cererea de opțiune înregistrată cu nr. 07446/30.10.2008; pentru suma de 500.000 lei, pentru cererea de opțiune înregistrată cu nr. 09754/12.02.2009 și pentru suma de 58.762 lei, pentru cererea de opțiune înregistrată cu nr. 09755/12.02.2009; la virarea în contul reclamanților a sumelor de 500.000 lei și, respectiv, a sumei de 58.762 lei; la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a sentinței și până la data emiterii titlurilor de plată; la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a sentinței și până la virarea sumelor de 500.000 lei, respectiv a sumei de 58.762 lei.
În motivare s-a arătat că au fost emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despagubirilor, deciziile nr. 2631/28.08.2008, nr. 3.441 și nr. 3.442, ambele din 10.11.2008, prin care s-au stabilit măsuri reparatorii pentru trei imobile ce au aparținut antecesorilor reclamanților.
Prin cererile de opțiune înregistrate de către reclamanți, o parte a sumei stabilite cu titlu de măsuri reparatorii a fost convertită în acțiuni la Fondul Proprietatea, pentru restul solicitându-se ca, in termen de 15 zile calendaristice de la data inregistrarii cererilor de optiune sau cel mai tarziu in termenul prevazut de art. 2 lit. h din Legea nr. 554/2004, urmare a emiterii titlurilor de plata, sa fie virate in conturile reclamanților, sumele ce fac obiectul prezentei acțiuni.
In conformitate cu prevederile art. 3 lit. h al Legii nr. 247/2005, titlul VII, modificat prin nr.OUG 81/2007, persoanele indreptatite a primi despagubiri din partea statului R pot opta pentru despagubiri in numerar pana la contravaloarea a maximum 500.000 RON, pentru fiecare dosar conexat de despagubire, iar sumele aferente despagubirilor de peste 500.000 RON vor fi automat convertite de catre in actiuni la Fondul Proprietatea, ce vor putea fi tranzactionate, dupa listarea acestora la Bursa de Valori Mobiliare, pentru suma ce depaseste plafonul de 500.000 RON.
Același articol mai sus menționat prevede faptul că despăgubirile in numerar, in cuantum de 250.000 RON, se vor acorda intr-o singura transa, iar cele care depasesc aceasta suma se vor acorda in doua transe, pe parcursul a doi ani calculati cu incepere de la data emiterii, de catre a titlului de plata, in a doua transa fiind platita suma ce depaseste 250.000 RON pana la concurenta sumei de 500.000 RON.
Totodata, in conformitate cu prevederile art. 18 indice 1-9 ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, modificat prin nr.OUG 81/2007, asa cum au fost acestea interpretate in comunicatul nr. -/24.09.2007, plata despagubirilor se va face in termen de 15 zile calendaristice de la momentul existentei disponibilitatilor financiare in contul, cu condiția depunerii cererii de optiune si a celorlalte documente necesare.
Soluționarea cererilor de acordare a despagubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie sa se faca intr-un termen rezonabil, in conditiile in care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen, iar faptul de a conditiona solutionarea cererilor de optiune cu privire la plata despagubirilor de elementul aleatoriu privind existența disponibilităților bănești nu constituie o justificare pertinenta care sa conduca la neemiterea, într-un termen rezonabil, a titlului de plata.
Conform prevederilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale de catre o instanta independenta si impartiala instituita de lege, care va hotarâ asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale statueaza ca orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. El a fost redactat in asa fel incat sa rezulte limitari minime ale puterii discretionare a statelor in domeniul reglementarii, recunoasterii si apararii dreptului de proprietate.
Cu privire la drepturile de creanta, Curtea a decis, cu valoare de principiu, ca acestea constituie un bun in sensul art. 1 din Protocolul 1 aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
In cauza, dreptul de creanta nascut in favoarea reclamanților prin emiterea deciziilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, neatacate printr-o procedura judiciara, reprezinta o valoare patrimoniala si are carecteristicile unui bun in sensul primei fraze a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
Prin nesolutionarea intr-un termen rezonabil si in intregime a cererii de optiune prin emiterea titlului de plata, autoritatea administrativa in cauza - încalcă dreptul la respectarea bunurilor reclamanților.
În egală măsură, termenele și condițiile impuse de prev. art. 3 lit. h din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sunt incompatibile cu acest deziderat.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, pentru următoarele considerente:
În temeiul prevederilor art. 182pct. 1 lit. a din nr.HG 128/2008 și art. 182lit. a Titlul al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările nr.OUG 81/2007 "emiterea unui titlu de plată și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoanele îndreptătite, se a dispune în termen de 15 zile de la existenta disponibilitătilor financiare în contul ", în ordinea depunerii cererilor de opțiune, în speță cererile de optiune ale reclamantilor fiind înregistrate cu nr. 07446/30.10.2008. 09755/12.02.2009 si 09756/12.02.2009, iar până în prezent despăgubirile în numerar achitându-se până la cererea de opțiune înregistrată cu nr. 03103/26.02.2008.
Pârâta a mai enționat că Legea nr. 247/2005 este o lege specială, ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar pentru emiterea titlului de plată, actul normativ stabilește termenul de 15 de zile de la data disponibilitătilor financiare, după ce în prealabil a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cu privire capătul 1 și 2 al cererii de chemare în judecată, privitoare la emiterea titlurilor de plată și plata despăgubirilor în numerar, pârâta le-a apreciat ca fiind neîntemeiate pentru aceleași considerente, legate de caracterul special al prevederilor cuprinse în textul Legii nr. 247/2005, care condiționează emiterea titlurilor de plată și plata efectivă de existența disponibilităților bănești.
În ceea ce privește solicitarea privind acordarea de daune cominatorii, pârâta a relevat că aceasta este incompatibilă cu specificul procedurii de acordare a măsurilor reparatorii și cu cea a contenciosului administrativ, întrucât nu a fost dovedită culpa instituției, reclamanții având la dispoziție procedura prev. de art. 580 indice 2 și 3.pr.civ.
Analizând cererea formulată, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține că aceasta este parțial fondată, urmând a fi admisă în consecință, pentru următoarele considerente:
În fapt, în temeiul deciziei nr. 157/27.04.2006 emisă de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care a fost soluționat dosarul întocmit în baza notificării nr. 1199/15.03.2001, văzând actele depuse la dosarul intern nr. 14452/CC/26.05.2006, precum și raportul de evaluare în dosarul intern nr. 14452/CC/26.05.2006, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în favoarea reclamanților decizia nr. 2631/28.08.2008, privind acordarea măsurilor reparatorii, defalcate după cum urmează: pentru reclamanta, suma de 511.506 lei; pentru reclamantul, suma de 170.502 lei; pentru reclamanta, suma de 170.502 lei iar pentru reclamanta, suma de 170.502 lei.
Având în vedere această decizie, opțiunea formulată si înregistrată de reclamanți la. sub nr. 07446/30.10.2008, în temeiul Titlului VII - Regimul stabilirii și plății despăgubiri lor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, actualizată și în baza dispozițiilor nr.HG 361/2005, privind înființarea, organizarea și funcționarea, au fost emise:
- titlul de conversie-decizia nr. 1842.1/03.11.2008, în cuantum de 261.506 lei, reprezentând un număr total de 261.506 acțiuni, la o valoare nominală de un leu, în favoarea reclamantei -;
- titlul de conversie-decizia nr. 1842.2/03.11.2008, în cuantum de 87.168,66 lei, reprezentând un număr total de 87.169 acțiuni la o valoare nominală de un leu, în favoarea reclamantului;
- titlul de conversie-decizia nr. 1843.3/03.11.2008, în cuantum de 87.168,66 lei, reprezentând un număr total de 87.169 acțiuni la o valoare nominală de un leu, în favoarea reclamantei;
- titlul de conversie-decizia nr. 1842.4/03.11.2008, în cuantum de 87.168,66 lei, reprezentând un număr total de 87.169 acțiuni la o valoare nominală de un leu, în favoarea reclamantei.
Față de această stare de fapt, obiect al prezentului dosar este solicitarea privind obligarea pârâtei la emiterea titlurilor de plată, în cuantum de 250.000 lei în favoarea reclamantei -; 83.333,34 lei în favoarea reclamantului -; 83.333,33 lei în favoarea reclamantei și 83.333,33 lei în favoarea reclamantei -, precum și plata efectivă a acestor sume.
Totodată, având în vedere dispoziția nr. 9657/25.10.2007 emisă de către Primăria Municipiului C-N, prin care a fost soluționat dosarul întocmit în baza notificării nr. 1199/2001 și actele depuse la dosarul intern nr. 41092/CC precum și raportul de evaluare întocmit în dosarul intern nr. 41092/CC, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia de despăgubire nr. 3442/1 0.11.2008 în favoarea reclamanților -, --, - și -, în cuantum de 58.762 lei, fără ca această sumă să fie defalcată.
Având în vedere acest act, reclamanții au depus opțiunea înregistrată la. sub nr. 09755/12.02.2008, în vederea achitării sumei de 58.762 lei, pârâta refuzând emiterea titlului de plată, în sensul condiționării eliberării lui de existența disponibilităților bănești în contul
Ca atare, obiect al prezentului litigiu îl constituie și emiterea titlului de plată corespunzător, precum și achitarea efectivă a sumei de 58.762 lei.
În fine, în temeiul deciziei nr. 332/21.11.2005, emise de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care a fost soluționat dosarul întocmit în baza notificării nr. 1.371/2001, a actelor depuse la dosarul intern nr. 5668/CC precum și a raportului de evaluare întocmit în dosarul intern nr. 5668/CC, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în favoarea reclamanților decizia de despăgubire nr. 3.441/10.11.2008, sumele acordate cu titlu de măsuri reparatorii fiind defalcate după cum urmează: în favoarea reclamantei -, suma de 658.122,52 lei, iar în favoarea fiecăruia dintre reclamanții --, - și -, suma de câte 219.374,16 lei.
Având în vedere această decizie, precum și opțiunea formulată si înregistrată de reclamanti la. sub nr. 09754/12.02.2008, au fost emise:
- titlul de conversie-decizia nr. 318.2/20.02.2009 în cuantum de 408.122,52 lei, reprezentând un număr total de 408.123 acțiuni, la o valoare nominală de un leu, în favoarea reclamantei -;
- titlul de conversie-decizia nr. 318.1/20.02.2009, în cuantum de 136.040,83 lei, reprezentând un număr total de 136.141 acțiuni la o valoare nominală de un leu, în favoarea reclamantului --;
- titlul de conversie-decizia nr. 318.3/20.02.2008, în cuantum de 136.040,83 lei, reprezentând un număr total de 136.041 acțiuni la o valoare nominală de un leu, în favoarea reclamantei;
- titlul de conversie-decizia nr. 318.4/20.02.2009, în cuantum de 136.040,83 lei, reprezentând un număr total de 136.041 acțiuni la o valoare nominală de un leu, în favoarea reclamantei - ( 72-80).
Prin prezenta cerere, reclamanții solicită obligarea pârâtei la emiterea titlurilor de plată aferente acestui dosar de despăgubire, respectiv, în cuantum de 250.000 lei, în favoarea reclamantei -; 83.333,33 lei, în favoarea reclamantului --; 83.333,33 lei, în favoarea reclamantei - și 83.333,34 lei, în favoarea reclamantei -, precum și la plata efectivă a acestor sume.
Pârâta s-a opus admiterii acțiunii, invocând și excepția prematurității introducerii acțiunii, iar pe fond relevând că măsurile reparatorii acordate reclamanților urmează a fi puse în executare numai în condițiile și limitele impuse de prev. art. 141și art. 182din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Analizând, cu prioritate, excepția prematurității, Curtea constată că aceasta este nefondată, motivat, în principal, pe caracterul vătămător asupra drepturilor patrimoniale ale reclamanților pe care o are această întârziere nejustificată a realizării efective a dreptului lor.
Pârâta nu poate opune cu succes reclamanților excepția de prematuritate pe considerentul că dreptul alegat de aceștia este prevăzut de o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor și că această lege prevede un termen de plată de 15 zile ce curge de la data disponibilităților financiare, cererile de opțiune soluționându-se nu numai în funcție de data înregistrării lor, ci fiind condiționate, în primul rând, de existența acestor disponibilități. Invocarea existenței acestui termen de plată nu poate paraliza dreptul reclamanților de a cere verificarea în concret a manierei în care legea este respectată de autoritatea publică și dacă nu cumva aceasta, pentru diferite rațiuni, invocă imposibilitatea efectuării plății.
În esență, se reține că petenții s-au adresat instanței pentru a obține protecția judiciară în sensul constatării refuzului nejustificat al pârâtei de a proceda la soluționarea cererilor lor și al amendării acestui refuz, prin soluția legală consacrată conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004, iar verificarea legalității conduitei administrației în tratarea cererii particularului nu poate fi paralizată de prematuritate, de vreme ce legea nu prescrie nici un obstacol legal și procedural în acest sens.
A da preeminență legii speciale, care prevede un termen de plată ce curge de la un moment greu cuantificabil (în principal, data disponibilităților financiare și, în secundar, data depunerii cererii de opțiune) înseamnă a recunoaște autorității publice o marjă exorbitantă de apreciere, de vreme ce legea nu prevede elemente concrete, certe și verificabile ale curgerii termenului de plată.
De aceea, conform art. 137 alin. 1.pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondată excepția prematurității acțiunii.
Pe fondul cauzei, se reține că, conform celor mai sus expuse, în favoarea reclamanților au fost emise deciziile nr. 2631/28.08.2008, nr. 3.441 și nr. 3.442, ambele din 10.11.2008, prin care s-au stabilit măsuri reparatorii pentru trei imobile ce au aparținut antecesorilor acestora.
Întrucât aceste acte nu au fost contestate, petenții au depus cererile de opțiune la care s-a făcut referire mai sus, onorate parțial, în sensul în care au fost emise titlurile de conversie corespunzătoare, fără ca autoritatea să procedeze și la eliberarea celor de plată.
nu a contestat faptul că titlul de plată pentru sumele totale de câte 500.000 lei, respectiv 58.762 lei nu au fost încă emise, însă a invocat faptul că nr.OUG 81/2007 nu prevede un termen în acest sens, iar cererile de opțiune sunt soluționate în ordinea cronologică a depunerii lor, cu mențiunea că, în cazul titlurilor de plată, se ține seama și de disponibilitățile financiare existente la momentul formulării cererilor de opțiune.
În același context, s-a învederat că, conform art. 141al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat și completat prin nr.OUG 81/2007, plata sumelor înscrise în titlurile de plată se face într-o singură tranșă, în cazul despăgubirilor în numerar de maxim 250.000 lei și în două tranșe, pe o perioadă de 2 ani, în cazul despăgubirilor de peste 250.000 lei. Termenul de 2 ani se calculează începând cu data emiterii titlului de plată.
De asemenea, art. 182lit. a din același act normativ prevede obligativitatea transferării despăgubirii în contul solicitantului în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare, care sunt asigurate din dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la Fondul Proprietatea, până la listarea acestuia.
În privința petitului având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de plată pentru sumele ce fac obiectul litigiului, Curtea consideră că reclamanții sunt pe deplin îndreptățiți a solicita acest lucru, neputând fi reținute apărările conform cărora legea nu prevede un termen în acest sens, urmând a se ține seama atât de data depunerii cererii de opțiune, cât și de existența disponibilităților financiare.
Interpretarea pârâtei dă naștere arbitrariului, în condițiile în care Curtea reține că dreptul de creanță născut în favoarea reclamanților prin emiterea deciziilor nr. 2631/28.08.2008, nr. 3.441 și nr. 3.442, ambele din 10.11.2008, neatacate printr-o procedură judiciară, reprezintă o valoare patrimonială și are, deci, caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art.1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al, care nu era revocabil și care dă dreptul acestuia de a se prevala de toate mijloacele legale prevăzute pentru exercițiul dreptului său de proprietate.
În acest sens, relevantă este și hotărârea dată în cauza Ramadhi și alți cinci împotriva, Curtea statuând în sensul în care "indiferent dacă hotărârea definitivă care trebuie executată a luat forma unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii a unei autorități administrative, aceasta trebuie pusă în aplicare, conform legilor interne și a Convenției."
Or, în condițiile în care prin aceste acte s-au acordat reclamanților măsuri reparatorii, iar aceștia au optat pentru plata în numerar a sumelor de 250.000 lei, în favoarea reclamantei și a sumei de câte 83.333,34 lei, în favoarea fiecăruia dintre reclamanții, și, aferente deciziei de despăgubire nr. 2631/28.08.2008; a sumelor de 250.000 lei, în favoarea reclamantei și a sumei de câte 83.333,34 lei, în favoarea fiecăruia dintre reclamanții, și, aferente deciziei de despăgubire nr. 3441/10.11.2008 și a sumei de 58.672 lei, aferente deciziei de despăgubire nr. 3442/10.11.2008, refuzul emiterii titlurilor de plată constituie o încălcare a prevederilor mai sus arătate.
O astfel de abordare este cu atât mai pertinentă cu cât legiuitorul a prevăzut că termenul de 2 ani pentru plata efectivă a sumei de 500.000 lei începe să curgă de la data emiterii titlului de plată, astfel încât, prin refuzul de a da curs cererii reclamanților, prelungește în mod nejustificat și arbitrar acest termen, situație care este inacceptabilă din perspectiva art. 6 parag. 1 din și a dreptului acestora de a se bucura de atributele dreptului de proprietate rezultând din deciziile mai sus arătate.
În consecință, pârâta va fi obligată la emiterea acestor acte, în baza cererilor de opțiune a reclamanților, înregistrate sub nr. 07446/30.10.2008, sub nr. 09754/12.02.2009 și, respectiv, sub nr. 09755/12.02.2009.
În privința petitului de obligare a aceleiași pârâte la virarea efectivă a sumelor mai sus arătate, instanța reține că dispozițiile interne aplicabile sunt cele ale art. 3 lit. h din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conform căruia "titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra Statului R, de a primi, în numerar o sumă de maxim 500.000 lei. Sumele aferente despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranșe, pe parcursul a doi ani, calculați cu începere de la data emiterii titlului de plată, până la concurența sumei de 500.000 lei, chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depășește această sumă. Sumele aferente despăgubirilor în numerar în cuantum de maxim 250.000 lei se vor plăti într-o singură tranșă. Despăgubirile în numerar mai mari de 250.000 lei, dar până în 500.000 lei, se vor plăti astfel: prima tranșă a despăgubirilor în numerar va fi în cuantum de 250.000 lei, cea de-a doua transă a despăgubirilor va fi reprezentată de diferența între cuantumul total al despăgubirilor în numerar și suma de 250.000 lei".
Reclamanții consideră că termenele și condițiile impuse prin acest text sunt incompatibile cu următoarele prevederi, solicitând aplicarea, cu prioritate, a acestora, prin obligarea pârâtei la plata sumelor ce fac obiectul cererilor de opțiune:
- art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, referitoare la dreptul la un proces echitabil, conform căruia "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa."
- art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției, referitor la protecția proprietății, care statuează următoarele: "1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
2. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor."
În esență, se relevă că aplicarea art. 3 lit. h din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 aduce atingere dreptului lor de a le fi soluționată cererea de acordarea a măsurilor reparatorii într-un termen rezonabil, precum și dreptului de proprietate asupra unui bun, respectiv cel recunoscut prin deciziile nr. 2631/28.08.2008, nr. 3.441 și nr. 3.442, ambele din 10.11.2008.
Conform art. 21 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între normele interne privitoare la protecția drepturilor omului și prevederile convenției, acestea din urmă au prioritate.
De altfel, în cauza Dumitru împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că un asemenea sistem "bazat pe prioritatea Convenției și a jurisprudenței sale asupra sistemelor naționale de drept are menirea de a asigura în mod direct buna funcționare a mecanismului de garantarea a apărării drepturilor omului instituit de Convenție și de protocoalele sale adiționale."
S-a mai precizat că, din moment ce Convenția face parte din ordinea juridică internă, acest lucru are drept consecință "obligația pentru judecătorul național de a asigura punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor sale, făcându-le astfel să treacă, la nevoie, înaintea oricăror dispoziții contrare din legislația națională, fără a aștepta abrogarea acestora de către legislator."
În privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudența Curții Europene a fost consacrat principiul conform căruia el se apreciază în funcție "de împrejurările cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența curții, privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și procesului pentru cei interesați" (cauza și împotriva României).
În privința duratei procedurii, s-a consacrat și principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată în cauză că a fost inițiată încă în cursul anului 2001, prin emiterea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001.
Luând în considerare intervalul de timp scurs de atunci, precum și faptul că, în baza legislației interne, reclamanții ar fi ținuți să mai aștepte încă 2 ani, fiind condiționați și de existența disponibilităților bănești, o durată totală a procedurii de 9-10 ani este considerată de către instanță ca nefiind rezonabilă.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că reclamanții au fost lipsiți în mod arbitrar de atributele dreptului lor de proprietate asupra imobilelor preluate în mod abuziv de către Statul Român încă din perioada comunistă, fiind necesară instituirea unei proceduri rapide și eficiente care să permită o reparație echitabilă.
De altfel, în cauza Belasin împotriva României, Curtea s-a pronunțat în sensul următor: "se reține că nr.OUG 81/2007, adoptată recent, vizează accelerarea procedurii de indemnizare pentru bunurile preluate abuziv de stat. Cu toate acestea, până în prezent, Fondul Proprietatea nu funcționează încă într-o manieră susceptibilă a îndeplini efectiv scopul acordării despăgubirilor."
Deși speța nu era identică, instanța apreciază că rațiunile pentru care Curtea a apreciat că se impune ca Statul Român să ia toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului suferit de cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, inclusiv prin obligația impusă de către instanțe autorităților competente de a respecta durata rezonabilă a procedurii, sunt prezente și în această cauză.
În privința încălcării dreptului de proprietate al reclamanților, instanța a reținut anterior faptul că deciziile reprezintă un bun, urmând a fi analizată doar compatibilitatea termenelor și condițiilor impuse de textul art. 3 lit. h din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu prev. art. 1 din Protocolul adițional nr. 1.
După cum s-a statuat în cauza Brumărescu împotriva României, lipsirea de proprietatea unui bun la care se referă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, orice ingerință în folosința proprietății trebuie să respecte criteriul de proporționalitate.
Pârâta a relevat instanței faptul că termenul de 2 ani este prevăzut de lege și el a fost instituit în considerarea unui interes public, date fiind numeroasele cereri de restituire formulate de foștii proprietari și lipsa disponibilităților financiare, astfel încât nu poate fi vorba despre o încălcare a dreptului de proprietate al reclamanților.
Deși instanța nu contestă faptul că acest termen este instituit prin lege, este discutabil în ce măsură considerentele de natură financiară pot fi opuse petenților, în condițiile în care Curtea Europeană s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica neaplicarea, într-un termen rezonabil, a unei hotărâri definitive, concept care cuprinde și existența unei decizii a unei autorități administrative, întrucât obligația de a pune în executare o astfel de hotărâre revine statului (cauza Ramadhi și alți cinci împotriva ).
În consecință, se apreciază că acest termen de maxim 2 ani, adăugat la durata procedurilor urmate până în prezent de către reclamanți, nu este compatibil cu existența unui remediu rapid și eficient, iar exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.
Pentru a dispune astfel, s-a considerat și că nu este îndeplinită nici cerința existenței unui just echilibru, reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și exorbitantă, care nu poate fi justificată prin rațiunile invocate de către pârâtă.
Este de subliniat, în acest context, și faptul că Legea nr. 247/2005 limitează la 500.000 lei cuantumul despăgubirilor ce pot fi încasate în numerar, iar cererile de opțiune depuse de către petenți au fost astfel formulate încât să se încadreze în aceste cerințe legale.
În plus, trebuie remarcată specificitatea cauzei, din perspectiva faptului că două dintre deciziile mai sus amintite au ținut cont de cotele succesorale ale reclamanților, stabilind despăgubirile în mod defalcat.
Or, conform art. 18 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005: "În cazul în care în titlul de despăgubire emis a fost stabilită contravaloarea despăgubirilor cuvenite fiecăreia dintre persoanele îndreptățite individualizate în cuprinsul acesteia, despăgubirile în numerar urmează a fi acordate fiecăreia dintre persoanele îndreptățite, în cotele indicate în titlul de despăgubire, raportate la suma prevăzută la art. 14^1 alin. (3)".
Rezultă că, atâta vreme cât dosarele de despăgubire nu au fost conexate și ele nu se referă la același imobil, fiecare titlu de despăgubire trebuie pus în practică în mod individual, în privința fiecăruia dintre reclamanți.
Totodată, chiar dacă nu ar fi agreată această modalitate de interpretare a legii, este de observat faptul că doar în privința reclamantei se pune problema depășirii cuantumului de 250.000 lei, astfel încât apărările pârâtei apar ca fiind cu atât mai nefondate.
Pentru toate aceste considerente, aplicând cu prioritate prevederile Convenției, urmează a fi admisă acțiunea reclamanților conform dispozitivului, pârâta fiind obligată și la plata efectivă a sumelor ce fac obiectul cererilor de opțiune mai sus arătate.
Capetele de cerere vizând plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune cominatorii pe zi de întârziere vor fi respinse ca inadmisibile. Curtea reține că procedura contenciosului administrativ vizând executarea titlurilor executorii constituite din hotărâri judecătorești nu prevede o atare sancțiune, procedura de executare fiind una aparte, derogatorie de la dreptul comun (art. 22 și urm. din Legea nr. 554/2004). Pe de altă parte, Curtea reține că și în dreptul comun posibilitatea de constrângere debitorului unei obligații de a face care nu se poate realiza decât cu concursul nemijlocit al acestuia și care nu se poate aduce la îndeplinire prin executare silită, nu se poate realiza decât prin aplicarea unei amenzi civile, care se plătește în contul statului și nu al creditorului, creditorul putând însă să fie despăgubit pentru daunele-interese echivalente prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației (art. 5803.pr.civ.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în C N,-,. 21, jud. C, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și în consecință:
Respinge excepția prematurității acțiunii, invocată de către pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR ().
Obligă pârâta să emită, pe numele reclamanților, titluri de plată, în baza cererii de opțiune înregistrate sub nr. 07446/30.10.2008, după cum urmează: pentru suma 250.000 lei, în favoarea reclamantei, iar pentru suma de câte 83.333,34 lei, în favoarea fiecăruia dintre reclamanții, și, aferente deciziei de despăgubire nr. 2631/28.08.2008.
Obligă pârâta să emită, pe numele reclamanților, titluri de plată, în baza cererii de opțiune înregistrate sub nr. 09754/12.02.2009, după cum urmează: pentru suma 250.000 lei, în favoarea reclamantei, iar pentru suma de câte 83.333,34 lei, în favoarea fiecăruia dintre reclamanții, și, aferente deciziei de despăgubire nr. 3441/10.11.2008.
Obligă pârâta să emită, pe numele reclamanților, titlu de plată pentru suma de 58.672 lei, în baza cererii de opțiune înregistrată sub nr. 09755/12.02.2009, aferente deciziei de despăgubire nr. 3442/10.11.2008.
Obligă pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR să vireze în conturile indicate de către reclamanți, sumele mai sus arătate, urmare a emiterii titlurilor de plată corespunzătoare.
Respinge petitele privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2009.
JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
Red. BM/6 ex./02.10.2009
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
