Obligare emitere act administrativ. Decizia 483/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.483
Ședința publică din data de 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - --
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, Județ P împotriva sentinței nr.448 din data de 4.11.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtăPRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în comuna, sat, Județ
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei,
potrivit chitanței nr. - și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 martie 2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din aceea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 23 martie 2009, când s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- și ulterior precizată, reclamantul Gas olicitat obligarea Primarului com. să dispună eliberarea certificatului de urbanism și a autorizației de construire solicitate anterior.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului situat în com. nr.453 și, întrucât se impunea o extindere a spațiului, a solicitat eliberarea unei autorizații de construire, astfel că i s-a eliberat autorizația nr.6/1999, care este, însă, generică și susceptibilă de interpretare.
S-a mai arătat că, după edificarea construcției, ca urmare a controalelor efectuate, s-a stabilit că este necesară o nouă autorizație de construire sau o modificare a celei existente, astfel că reclamantul a obținut avizele necesare, întâmpinând dificultăți din partea Primăriei com. și eliberându-i-se certificatul de urbanism nr.33/2007 - care nu era valabil, întrucât nu a fost stampilat, iar, după ce a adresat mai multe cereri primăriei, aceasta i-a comunicat faptul că certificatul de urbanism nr.33/2007 și-a pierdut valabilitatea, sens în care, cele mai multe avize au devenit inutile.
Reclamantul a mai arătat că, prin cererea nr.15619/2.10.2007, a cerut eliberarea unui nou certificat de urbanism, pentru aceeași supraetajare a imobilului precizat anterior și, deși P avizase favorabil extinderea, primăria a refuzat eliberarea certificatului, trecând mai mult de trei luni de la data depunerii cererii.
Ulterior, numiții G și - au formulat cerere de intervenție in interes propriu, învederând faptul că reclamantul a efectuat lucrări, fără autorizație, pe proprietatea lor, cu care se învecinează, că organele administrative au constatat abateri de la legislația în construcții și i-au aplicat numeroase amenzi contravenționale, iar, in final, instanțele judecătorești au dispus demolarea imobilului, precum și că reclamantul a obținut, în mod fraudulos, cadastrul și intabularea pe o porțiune din terenul intervenienților.
La termenul de judecată din data de 29.01.2008, tribunalul a pus in discuția părților cererea de intervenție în interes propriu, pe care a respins-o, ca inadmisibilă, apreciind că în cauză, față de obiectul acțiunii - eliberarea unei autorizații de construire - și față de caracterul exclusiv și personal al acestui act administrativ, rezultă că nu este admisibilă cererea de intervenție in interes propriu, intervenienții neputând invoca în favoarea lor, fie și in parte, dreptul subiectiv pus în discuție, în prezenta cauză.
Prin sentința nr. 448/4.11.2008, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamantul este proprietarul imobilului (teren si construcție) din - jud. P, calitate în care a solicitat eliberarea unei autorizații de construire, în vederea extinderii construcției, astfel că i s-a eliberat autorizația de construire nr.6/2/15.04.1999 - pentru extindere locuință și reconstrucție parțială, cu modificarea formei acoperișului construcției existente.
Ulterior, reclamantul a edificat supraetajarea clădirii, fără însă a respecta
prevederile autorizației menționate ( pe care a considerat-o ca fiind generică și susceptibila de interpretare), aspecte care au fost constatate cu ocazia mai multor controale ale primăriei și Inspectoratului Județean în Construcții P, astfel că s-a impus intrarea în legalitate a reclamantului.
Tribunalul a mai reținut că reclamantul a solicitat pârâtului eliberarea unei completări la autorizația de construire inițială sau emiterea unei noi autorizații de construire, depunând în acest sens mai multe cereri la Primăria com., însă până la data introducerii prezentei acțiuni autorizația solicitată nu i-a fost eliberată.
S-a mai reținut că Primăria l-a acționat pe reclamant in judecată pentru demolarea clădirii edificate fără autorizație de construire, iar prin sentința nr.434/2007 a Judecătoriei Câmpina, rămasă definitivă prin decizia nr.323/2007 a Tribunalului Prahova, s-a dispus desființarea construcției edificate nelegal.
A concluzionat instanța de fond, că reclamantul nu a făcut dovada că a depus pârâtului, alături de documentația aferentă cererii de eliberarea a unei noi autorizații de construire, și un raport de expertiză în sensul menționat anterior și nici nu a făcut dovada existenței acestuia. De altfel, nici în rapoartele de expertiză efectuate în cauză nu se face absolut nicio referire la aspectele menționate anterior, iar sarcina probei pretențiilor formulate în fața instanței revine reclamantului, care a fost și asistat de apărător pe parcursul procesului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G, susținând că instanța de fond, în mod greșit, a respins acțiunea, motivând refuzul pe prevederile art. 56 alin.3 din Ordinul nr.1430/27.08.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 50/1991.
Astfel, pârâtul Primarul comunei nu a solicitat niciodată un referat de expertiză tehnică, fapt care rezultă din înscrisurile depuse la dosar; de asemenea, examinarea textului de lege invocat nu duce la concluzia că obligația revine reclamantului, ci pârâtului, care, în calitate de autoritate a administrației publice locale competente este obligată să procedeze la emiterea unei autorizații de construire, în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică.
A mai susținut recurentul că hotărârea instanței de fond este nulă, întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci unele străine, în cauză subzistând motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct.7 pr.civilă, astfel, se motivează pornind de la o situație care nu are legătură cu prezenta cauză, instanța referindu-se la hotărâri judecătorești care, pe lângă faptul că nu sunt producătoare de efecte juridice, dosarele fiind suspendare sau în curs de soluționare, nu au nicio legătură cu speța de față.
La data de 28.01.2009, recurentul a depus la dosar precizări la motivele de recurs, susținând că, în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond a respins acțiunea, admițând apărarea pârâtului, conform căreia nu ar exista raport de expertiză de evaluare a rezistenței clădirii, potrivit art. 56 alin.3 din Ordinul nr. 1430/2005, întrucât, din luna septembrie 2007 Primarul comunei avea raportul de expertiză tehnică întocmită de expert, despre aceasta făcând referire chiar expertul, care a stabilit că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de toate pentru autorizarea construcției.
Prin întâmpinarea formulată la 28.01.2009, pârâtul a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, întrucât prevederile art. 56 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr.1430/26.08.2005 privind aprobarea Nomelor Metodologice de aplicare a Legii 50/1991 au incidență în cauză, reglementând regimul juridic al emiterii certificatului de urbanism și pe cel al eliberării autorizației de construire.
În dovedirea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a depus un raport de expertiză tehnică întocmit de către SC Proiect P, precum și schița de plan aferentă acestei lucrări de specialitate.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7 pr.civilă, pârâtul arată că instanța de fond a motivat soluția pe situația de fapt existentă între părți, respectând principiul aflării adevărului, concluzionând că Primarul comunei, în mod justificat, a refuzat emiterea autorizației de construire și a certificatului de urbanism.
Examinând recursul de față, prin prisma criticilor formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, dar și la textele de lege incidente, Curtea reține următoarele:
Reclamantul G este proprietarul unui imobil situat în, nr. 453, județul P, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.3614 din 2.09.1998 și a autorizației de construcție inițială, ulterior solicitând intimatei Primăria eliberarea unui certificat de urbanism și a unei noi autorizații de construcție, prin cererea înregistrată sub nr. 11019/17.07.2007, în evidențele acesteia din urmă. Întrucât autoritatea administrativă menționată a refuzat eliberarea acestor acte, titularul cererii s-a adresat instanței cu cererea ce face obiectul prezentului dosar, solicitând obligarea primăriei la emiterea respectivelor acte. Până la această sesizare a instanței, reclamantul a purtat o întreagă corespondență cu intimata, în sensul solicitării expuse anterior, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la filele 6, 15 din dosarul de fond.
Atât în cursul acestei corespondențe, cât și prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond, ca și în dosarul de recurs, intimata s-a apărat prin aceea că reclamantul ar utiliza spațiul construit în alte scopuri decât cele pentru care este autorizat din punct de vedere legal și că, în repetate rânduri, ar fi fost sancționat contravențional în baza Legii nr.50/1991, privind autorizarea în construcții. De asemenea, a mai susținut intimata și faptul că sus-numitul nu ar fi făcut demersurile necesare pentru întocmirea unui raport de expertiză tehnică, pentru eliberarea actelor respective, fapt pe care instanța de fond l-a reținut în motivarea sentinței recurate.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse în dosarul de recurs, încă din luna septembrie 2007, intimata se afla în posesia în posesia raportului de expertiză tehnică de specialitate întocmit de expertul autorizat M, care a evaluat calitativ și cantitativ lucrarea, a stabilit și faptul că din punct de vedere al rezistenței riscului calculat, construcția se încadrează în legislația în vigoare, fiind corespunzătoare disp. Legii 50/1991 și Ordinului nr. 1430 din 27.08.2005, iar studiul geotehnic întocmit la solicitarea recurentului arată că fundația construcției nu trebuie consolidată, deoarece corespunde standardelor legale și face posibilă eliberarea autorizației de construcție.
Pe de altă parte, în concluziile raportului de expertiză de specialitate, expert, proba administrată în fața instanței de fond și pe care aceasta a înlăturat-o în mod nejustificat, se arată, în mod clar, faptul că imobilul în cauză este edificat pe baza documentației întocmită de către experți de specialitate la solicitarea recurentului, însoțită de toate avizele menționate în certificatul de urbanism și că această construcție se extinde prin supraetajare, conform planșelor prezentate la dosar, supraetajare ce a respectat limitele acestor schițe, exact pe construcția existentă, fără evazări. Ceea ce este, însă, semnificativ, este faptul că expertiza judiciară concluzionează că sunt îndeplinite condițiile de eliberare a autorizației de construire pentru extindere locuințe, construire copertină, luminator, alei carosabile și pietonale, parcare și utilități, specificând, încă o dată, faptul că există toarte avizele cerute în certificatul de urbanism, iar supraetajarea nu depășește suprafața construită la parter, în baza autorizației nr. 6/2/15.04.1999 și nu afectează proprietatea vecinilor și respectiv.
În legătură cu aceștia din urmă și cu litigiul existent între ei și reclamantul-recurent, fapt reținut de către instanța de fond ca un argument în susținerea soluției pronunțate, această apreciere, în sensul caracterului neîntemeiat al cererii recurentului, este eronată, cu atât mai mult cu cât, imobilul în cauză nu este construit pe hotar, astfel încât să impieteze asupra eventualei grănițuire ce va fi dispusă între terenurile părților, iar pentru parterul clădirii, așa cum am arătat anterior, există o autorizație de construcție respectată întocmai de către constructor, iar extinderea cu privire la care nu există această autorizație s-a realizat pe verticală, nedepășind suprafața construită la parter, așa cum a reținut expertul, în condițiile arătate anterior.
În condițiile arătate, Curtea apreciază faptul că soluția instanței de fond se întemeiază pe o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 7 alin.12 din Legea 50/1991, în sensul art. 304 pct.9 pr.civilă, iar atitudinea intimatei, în neeliberarea actelor solicitate de către recurent, reprezintă un refuz nejustificat de soluționare, în termen legal, a cererii, în sensul art. 1 alin.1 din Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ; în consecință, în considerarea acestor argumente, în baza art. 312 alin.1 și 3 pr.civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, iar pe fond va admite acțiunea precizată și va obliga pe intimatul pârât să elibereze recurentului-reclamant certificat de urbanism și autorizație de construcție privind imobilul în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul P, împotriva sentinței nr.448 din data de 4.11.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârâtPRIMARUL ORAȘULUI,cu sediul în comuna, sat, județul
Modifică în tot sentința recurată, iar pe fond admite acțiunea precizată și obligă pe intimatul pârât să elibereze recurentului reclamant certificat de urbanism și autorizație de construcție privind imobilul din,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
red.ART
Tehnored.DL./MA
2ex./ 01. 04.2009
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
