Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 54/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.54
Ședința publică din data de 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare executare acte administrative formulată de reclamantaprin reprezentant fiscal SC COM SRL,cu sediul în com., Județul B, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G-DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALEcu sediul în B, DN 2, KM 2.-2. Județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin intermediul Serviciului Registratură, s-a depus la dosar o cerere din partea pârâtei prin care solicită comunicarea unei copii de pe acțiune, precum și de pe înscrisurile depuse la dosar.
Apărătorul reclamantei învederează că, din dovada îndeplinirii procedurii de citare cu pârâta, rezultă faptul că acesteia i s-a comunicat un exemplar de pe acțiune. Totodată, depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei, potrivit chitanței nr. - din 17.03.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei, de asemenea, depune la dosar dovada achitării cauțiunii în cuantum de 4,690 lei, potrivit ordinului de plată nr.6 din 16.03.2009, ordinul de plată nr. 4 din 25.02.2009 privind achitarea sumei de 602.699 lei, înștiințare de plată nr. 1873 din 03.03.2009, decizia nr. 3 din 2.03.2009 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale. certificat de înregistrare fiscală, decizia nr. 19014 din 01.04.2008 emisă de DGFP B, confirmare de primire, contestație împotriva deciziei nr.6/16.02.2009 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G -Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B și a procesului verbal de control nr.1452/16.02.2009, toate în dublu exemplar.
Precizează apărătorul reclamantei că a făcut dovada achitării cauțiunii în cuantum de 5% din suma contestată - 88.301 lei, sumă care reprezintă majorări de întârziere, pentru care a solicitat suspendarea, totodată, arată că a achitat contravaloarea TVA, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar.
De asemenea, solicită să ia act că înțelege să își completeze, verbal, cererea de chemare în judecată, solicitând suspendarea și a deciziei nr. 3 din 2.03.2009 și arată că, în cauză, cauțiunea achitată acoperă și această sumă contestată.
Curtea, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, completarea cererii și necesitatea luării la cunoștință a acestora de către pârâtă, apreciază că se impune acordarea unui nou termen de judecată.
Avocat pentru reclamantă, revine asupra solicitării sale, învederând instanței că va ataca pe cale separată decizia nr. 3 din 2.03.2009, își menține cererea astfel cum a fost formulată, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea cererii de suspendare executare. În ceea ce privește înscrisurile depuse la dosar, arată că acestea sunt cunoscute de pârâtă și nu se mai impune comunicarea lor.
Curtea ia act de faptul că reclamanta, prin apărătorul său, nu înțelege să mai solicite și suspendarea deciziei nr. 3 din 2.03.2009, în ceea ce privește cererea formulată de pârâtă, în sensul comunicării acțiunii, o respinge, întrucât, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, rezultă că aceasta a fost citată cu copie de pe acțiune, astfel că apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare a deciziei nr. 6 din 16.02.2009 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale G - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, să se constate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, sunt întrunite atât condițiile cazului bine justificat, cât și prevenirea pagubei iminente. În continuare, solicită să se rețină buna-credință a societății, având în vedere că a achitat suma reprezentând TVA și că, deși aceasta a achitat TVA, nu însemnă că își recunoaște obligațiile.
În ceea ce privește cazul bine justificat, executarea deciziei și a procesului verbal de control este de natură a determina, în mod vădit, diminuarea activității societății reclamante, ceea ce ar putea duce la falimentul acesteia.
Concluzionează apărătorul reclamantei, că a achitat cauțiunea pentru suma contestată, respectiv pentru suma de 88.301 lei, sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare și solicită admiterea acesteia. Pe fondul cauzei, arată că dispozițiile art. 142 alin.1 lit.i din Codul fiscal conferă reclamantei dreptul la a beneficia de scutire de la obligația de plată a TVA. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cereri:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.174/42/03.03.2009, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B, suspendarea executării unor acte administrativ-fiscale, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și art. 215 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Astfel, reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.6/16.02.2009 a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale G - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B, din cadrul Autorității Naționale a Vămilor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și a procesului-verbal de control nr.1452/16.02.2009 întocmit de inspectorii vamali din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale G - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B din cadrul Autorității Naționale a Vămilor - Agenția Națională de Administrare Fiscală până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești de către instanța de fond.
În motivarea cererii, aceasta învederează că are sediul în Italia și deține autorizație unică de perfecționare pasivă nr. IT 39/2007 care prevede că reimportul produselor compensatoare se efectuează în România prin reprezentantul său SC Com SRL, care este și reprezentant fiscal al societății italiene, expediază materii prime pentru prelucrare în Ucraina, iar importul produselor compensatoare rezultate este efectuat în România prin reprezentantul respectiv.
Ulterior, SC Com SRL prestează servicii, constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale, asupra produselor corespunzătoare în România, după care expediază produsele finite - cizme - în Italia la proprietar, iar materiile prime expediate în Ucraina aparțin societății reclamante, care primește facturi de la prestatorul ucrainian pentru manoperă.
Mai arată reclamanta că reimportul produselor compensatoare din Ucraina, efectuat de aceasta, beneficiază de scutire de obligații fiscale (TVA) în temeiul dispozițiilor art. 142 alin.1 lit.i) din Codul fiscal al României și această activitate se desfășoară și înainte de întocmirea procesului-verbal de control nr.1452/16.02.2009 în aceleași condiții, la controalele efectuate anterior de către organele fiscale, nestabilindu-se în sarcina subscrisei obligația de plată a vreunei cote de TVA.
La controlul efectuat de către inspectorii vamali pentru anul 2008, aceștia au apreciat că datorează suma de 602.699 lei cu titlu de TVA și suma de 83.301 lei cu titlu de majorări de întârziere, reținându-se că la reimportul în România a produselor compensatoare obținute în Ucraina din mărfuri exportate din Italia în regim de perfecționare pasivă de către, nu se pot aplica prevederile art. 142 alin.1 lit.i și ale punctului 43 alin.1 din Norme, deoarece exportul s-a făcut în Italia și nu în România, iar importatorul nu este aceeași persoană cu cea care l-a exportat.
De asemenea, s-a stipulat că în urma reverificării declarațiilor vamale depuse de SC Com SRL, se impunea recalcularea bazei de impozitare pentru TVA, în sensul că trebuie inclusă în valoarea materiilor prime exportate din Italia și plata TVA se face luând ca bază de calcul valoarea produselor compensatoare.
Precizează reclamanta că a formulat contestație împotriva deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, iar pârâta le-a trimis înștiințarea de plată nr.1430/16.02.2009.
Referitor la temeinicia cererii de suspendare, reclamanta învederează că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 și anume existența cazului bine justificat și prevenirea unor pagube iminente.
Astfel, având în vedere mărimea sumei stabilite cu titlu de obligații fiscale suplimentare, specificul activității desfășurate, netemeinica constatărilor organului fiscal, există posibilitatea unui blocaj economic, până la sistarea activității și intrarea sa în stare de insolvabilitate, arată reclamanta.
De asemenea, marfa rezultată în urma operațiunilor comerciale a fost vândută, fiind în imposibilitate de recupera TVA -ul, iar potrivit dispozițiilor art. 142 alin.1 lit.i) din Codul fiscal, "sunt scutite de taxă: reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara Comunității pentru a fi supuse unor reparații, transformări, adaptări, asamblări sau altor lucrări asupra bunurilor mobile corporale, cu condiția ca această scutire să fie limitată la valoarea bunurilor în momentul exportului acestora în afara Comunității".
Reclamanta precizează că, aceste dispoziții conferă dreptul său de a beneficia de scutire de la obligația de plată a TVA, operațiunea comercială analizată încadrându-se în sfera reglementată de textul de lege enunțat, iar dispozițiile amintite au fost interpretate de către organul fiscal prin prisma prevederilor punctului 43 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin HG nr.44/2004, prevederi potrivit cărora, scutirea parțială reglementată de dispozițiile art. 142 alin.1 lit.i din Codul fiscal, se acordă în următoarele condiții: bunurile trebuie să fi fost exportate din România în afara Comunității, după plasarea acestora în regim de perfecționare pasivă, bunurile trebuie să fi fost supuse regimului normal de taxă în România, exportul și reimportul bunurilor trebuie efectuat de aceeași persoană.
Această concluzie a organului fiscal adaugă la lege, în condițiile în care prevederile art. 142 alin.1 lit.i) din Codul fiscal nu creează în niciun mod premisa pentru a se aprecia că, ar putea fi vorba doar despre bunuri care să fie exportate din România în afara Comunității și nu despre bunuri exportate din acest stat comunitar în afara Comunității, iar dispozițiile de mai sus sunt reflectarea prevederilor cuprinse în Directiva nr.2006/112/CE a Consiliului din 28.11.2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.
Ca atare, s-a avut în vedere de către organul fiscal un act cu forță juridică inferioară legii, mai mult, anterior controlului, activitatea comercială se desfășura în aceleași condiții, iar la controalele efectuate de către organele fiscale nu a fost stabilită în sarcina reclamantei obligația de plată a TVA la care se referă actele contestate. De asemenea, reclamanta învederează că prin interpretarea dispozițiilor legale se derogă de la aplicarea regulilor perfecționării pasive, rolul autorizației devine inexistent, iar scutirea de TVA prevăzută de Codul fiscal nu se mai acordă.
În susținerea cererii, s-au depus la dosar înscrisurile de la filele 9-44.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul-verbal de control încheiat la data de 16.02.2009 de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G, s-a constatat că pentru, la reimportul în România a produselor compensatoare deținute în Ucraina din mărfuri exportate din Italia în regim de perfecționare pasivă de către, nu se pot aplica prevederile art. 142 alin.1 lit.i și ale punctului 43 alin.1 din Norme, deoarece exportul s-a făcut în Italia și nu în România, chiar dacă este îndeplinită o condiție și anume, importatorul este aceeași persoană cu cea care le-a exportat.
S-a concluzionat că se impune reverificarea declarațiilor vamale depuse de, recalcularea bazei de impozitare pentru TVA, în sensul că trebuie inclusă și valoarea materiilor prime exportate din Italia.
Ca atare, plata TVA se face luând ca bază de calcul valoarea produselor compensatoare, reținându-se că s-au încălcat dispozițiile Legii nr.571/2003 Cod fiscal cu toate modificările și completările ulterioare (art.142 alin.1 lit.i) coroborate cu punctul 43 alin.2 din HG nr.44/2004, art.199 din Regulamentul (CEE) nr.2454/1993. Având în vedere constatările din acest proces-verbal, s-a emis Decizia nr.6/16.02.2009 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, stabilindu-se în sarcina contribuabilului plata sumei de 602.699 lei reprezentând TVA și suma de 88.301 lei reprezentând obligații fiscale accesorii (majorări de întârziere).
Împotriva Deciziei nr. 6/16.02.2009 a Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G și a procesului-verbal de control nr. 1452/16.02.2009, s-a formulat contestație și prezenta cerere de suspendare a executării celor două acte, conform art. 1 alin.2 raportat la art. 2 alin.1 lit.a) și c), art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 14 (1) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În cazul de față reclamanta, însă, a achitat suma de 602.699 lei cu titlu de TVA, conform ordinului de plată nr.4/25.02.2009, având de achitat numai suma de 88.301 lei, reprezentând majorările de întârziere și pentru care s-a solicitat suspendarea executării celor două acte administrative.
Interpretarea diferită pe care o dau părțile din proces articolului 142 alin.1 lit.i) din Codul fiscal și ale prevederilor punctului 43 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, în sensul aplicării acestora, sunt strict de competența instanței de contencios administrativ investită cu soluționarea contestației.
Problemele procedurale care se pun acum se referă la existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente și implicit existența unei îndoieli serioase în privința legalității actului administrativ.
În cazul de față, reclamanta a precizat că suma de față este considerabilă, există posibilitatea unui blocaj economic până la sistarea activității și intrarea în insolvabilitate. Cu toate acestea, reclamanta a înțeles să achite TVA-ul în sumă de 602.699 lei rămânând în fapt numai majorările de întârziere în sumă de 88.301 lei care sunt accesorii ale TVA-ului și care urmează în fapt calea principalului.
Ca atare, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cât timp însăși reclamanta înțeles să achite TVA-ul în discuție, urmând ca pe calea dreptului comun, să se decidă asupra aplicării dispozițiilor legale în vigoare, cu privire la aplicarea sau nu a TVA-ului pentru marfa în discuție.
Așa fiind, Curtea văzând și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge cererea de suspendare a executării, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare executare acte administrative formulată de reclamantaprin reprezentant fiscal SC COM SRL,cu sediul în com., Județul B, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G-DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în B, DN 2, KM 2.-2. Județul B, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
4 ex./2.04.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica
