Obligare emitere act administrativ. Sentința 538/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 538/CA
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
Pe rol judecarea acțiunii formulată de reclamantul, din Republica M, raionul, sat, cu domiciliul ales în, str. - din 2. județ C, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sect.5 și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B, cu sediul în B,-, sect.6, având ca obiect - obligare emitere act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 11.11.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 13.11.2009, pentru când:
CURTEA,
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 970/36/15.07.2009 la Curtea de APEL CONSTANȚA, reclamantul -, în contradictoriu cu pârâții - Ministerul Justiției Și Libertăților șiInspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților să emită un ordin de recunoaștere a calității reclamantului de cetățean de jure al României,
- obligarea pârâtului Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, să îl înregistreze în evidențele sale de specialitate prev. de OG nr. 97/2005, drept cetățean român.
În fapt, reclamantul a arătat că așa cum rezultă din actele anexate, autorii săi au fost cetățeni români, dobândind în felul acesta cetățenia română, conform principiuluijus sangvinisconsacrat de Legea nr. 21/1991, întrucât potrivit art. 5 lit.b din Legea nr. 21/1991 este cetățean român acela care a avut cel puțin un părinte cetățean român, iar potrivit art. 5 alin.2 din Constituție cetățenia română nu poate fi retrasă.
Mai mult, prin Legea nr. 171/2009 privind aprobarea OUG nr. 147/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 21/1991 s-a impus soluționarea cu celeritate de către Comisia pentru acordarea cetățeniei din cadrul Ministerului Justiției și libertăților cetățenești depuse de către acei cetățeni care de jure, prin naștere, nu și-au pierdut niciodată cetățenia română iar autorii lor nu au renunțat expres la aceasta. În condițiile în care conform art. 10 cetățenia română se acordă persoanelor care au pierdut-o precum și descendenților până la gradul III inclusiv acestuia pot depune cererile atât la Ministerul Justiției cât și la prefecturi iar termenul de rezolvare este de maxim cinci luni.
Reclamantul se consideră îndreptățit să solicite pronunțarea unei hotărâri care să impună pârâtelor soluționarea cererii conform normelor în vigoare, întrucât se încadrează în situația prevăzută de Legea nr. 21/1991,completată și modificată, precum reiese din actele anexate acțiunii introductive. Nu există reglementări interne și internaționale care să infirme dreptul legal al basarabenilor de a fi cetățeni români, ci dimpotrivă, din interpretarea teleologică și sistematică a prevederilor Decretului nr. 33/1952 și ale Legii nr. 21/1991 reiese că autorii săi și-au păstrat cetățenia română.
Conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, litigiile legate de refuzul autoritățile de a recunoaște un drept preexistent, concretizat prin trecerea serviciului public, sunt supuse de plin drept cenzurii instanței de contencios administrativ. Întrucât refuzul pârâtelor de a-i recunoaște calitatea de cetățean de jure al statului român constituie cazul prev. de art. 2 lit.i nu este necesară efectuarea procedurii prealabile fiind aplicabile prev. art. 7 alin.5 și art. 2 alin.2 din Legea nr. 554/2004.
Interesul de a promova acțiunea introductivă este unul legitim și juridic, personal și direct, născut și actual, în sensul art. 3 alin.(2) din Decretul nr. 31/1954.
Consideră reclamantul că nu pot fi ignorate prevederile Legii nr. 21/1991 care trebuie însă complinite cu reglementările Legii nr. 554/2004 și coroborate cu cele ale art. 40 din Directiva CE nr. 200/38.
Potrivit Legii nr. 21/1991, una dintre modalitățile de dobândire a cetățeniei române este prin naștere (art. 4 lit.a), dispozițiile art. 5 din același act normativ stabilesc cazurile în care o persoană poate fi considerată, de jure, cetățean român, prin naștere. Astfel, regula o constituie situația în care persoană s-a născut pe teritoriul României indiferent dacă ambii părinți sau numai unul este cetățean român. În schimb, dacă o persoană este născută în străinătate, dobândește cetățenia româna cu condiția ca unul sau ambii părinți să fie cetățeni români.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 33/1952, act normativ în vigoare la data nașterii părinților, sunt cetățeni ai persoanele care au dobândit în mod legal și nu au pierdut cetățenia română, iar prin Titlul III al Constituției din 1948, capitolul 7al Constituției din 1952, Titlul II al Constituției din 1968 cât și în cuprinsul actelor normative din acea vreme nu a fost retrasă cetățenia română basarabenilor din teritoriile ce au făcut obiectul tratatului -.
Arată reclamantul că s-a născut pe teritoriul M însă autorii săi și-au păstrat cetățenia română în temeiul art. 5 alin.1 din Legea nr. 21/1991 și art. 1 din Decretul nr. 33/1952, așa încât dobândeau, de jure, cetățenia română, chiar dacă ulterior, datorită modificărilor politico-teritoriale, localitățile unde s-au născut și au avut domiciliul, au ajuns să fie încorporate în teritoriul rusesc, iar după 1991 în cel al Republici Aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit art. 5 alin.2 din Constituție, cetățenia dobândită prin naștere nu poate fi retrasă.
În aceste condiții, solicită reclamantul să se rețină că se circumscrie dispozițiilor art. 5 alin.2 lit.b din Legea nr. 21/1991, în sensul că este considerat cetățean român cel născut în străinătate, dacă cel puțin unul dintre părinți are la rândul său cetățenia română.
Mai arată reclamantul că părinții s-au născut pe teritoriul României având descendență română, a locuit continuu și statornic la adresa indicată drept domiciliu procesual în cererea introductivă (iar în prezent nu mai este necesar ca persoana care solicită redobândirea cetățeniei române să locuiască efectiv în România),așa încât legăturile sale cu societatea românească sunt mult mai strânse decât în cazul unei persoane născute în străinătate. A dovedit prin comportament și atitudine, loialitate față de statul și poporul român, a împlinit vârsta de 18 ani, are asigurate mijloacele legale de existență, fiind cunoscută cu o bună comportare și nefiind condamnată penal în țară sau străinătate.
În dreptau fost invocate dispozițiile Legii nr. 21/1991, art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În dovedire reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența Persanelor, legal citat a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, făcând trimitere la dispozițiile art. 11 alin.(1) și alin.(2) din OG nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că "Inspectoratul este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, ce funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, înființat prin reorganizarea Direcției de Evidență a Populației din cadrul Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, și care exercită atribuțiile ce îi sunt date în competență prin lege, cu privire la organizarea și coordonarea activității de evidență a persoanelor".
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, legal citat a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de Legea nr. 554/2004.
În motivarea excepției s-a arătat că reclamantul nu s-a adresat Ministerului Justiției și Libertăților - Direcția cetățenie cu o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, iar acest pârât nu a emis reclamantului și nu a încheiat nici un act administrativ în sensul prezentei legi. Acest aspect reiese și din adresa nr. 12805/DC/24.08.2009 a Comisiei pentru cetățenie, potrivit căreia reclamantul nu figurează în evidențele Direcției cetățenie cu o cerere de redobândire a cetățeniei române.
Prin urmare, întrucât în cauză nu a fost urmată procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, consideră că acțiunea formulată este inadmisibilă.
La data de 07.09.2009, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității ca neîntemeiată pentru motivele arătate.
Tot la aceeași dată reclamantul a depus la dosar precizări privind temeiul juridic de drept material al acțiunii și cu privire la domiciliu. A solicitat obligarea pârâților să îi recunoască calitatea de cetățean de drept al României și, implicit să se constate că a dobândit prin naștere cetățenia română, conform prevederilor art. 5 din Constituția României și a normelor legale subsecvente acesteia.
A indicat ca temei juridic al acțiunii dispozițiile art. 1073, 1077 Cod civil, art. 111 Cod procedură civilă, art. 148 din Constituția României, art. 1576 din Codul civil al
Față de această precizare a temeiului juridic al acțiunii, reclamantul a solicitatdeclinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Reclamantul a depus la dosar practică judiciară și contractul de închiriere din 05.07.2009.
S-a dispus de instanță comunicarea precizărilor la acțiune formulate de reclamant.
La data de 10.11.2009, pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare la cererea de precizare formulată de reclamant, solicitând respingerea excepției de necompetență materială a Curții de APEL CONSTANȚA invocată de reclamant.
A apreciat pârâtul că sub aspect procedural, în cauză este aplicabilă legea română, iar competența de soluționare a cauzei aparține curții de apel. Sub aspect material, solicită să se rețină că este aplicabilă legea română, neavând incidență dispozițiile din legile
De asemenea, solicită pârâtul să se aibă în vedere și Minuta întâlnirii membrii Comisiei " practicii judiciare" cu președintele Secției civile și de proprietate intelectuală de la Înalta Curte de Casație și Justiție și președinții de secții civile, conflicte de muncă și asigurări sociale ale curților de apel pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară încheiată la 24 iunie 2009 și în care se precizează că "instanțele judecătorești române nu sunt abilitate să constate calitatea de cetățean român a unei persoane astfel încât, în baza art. 159 Cod procedură civilă urmează să fie admisă excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, apreciindu-se că investirea instanței cu soluționarea unei astfel de cereri pentru a cărei soluționare s-a stabilit prin lege competența în favoarea unei autorități administrative ce nu desfășoară activitate jurisdicțională constituie un fine de neprimire al acțiunii astfel formulate, cererea urmând a fi respinsă ca inadmisibilă".
În acest sens pârâtul a depus la dosar minuta din 24.06.2009.
La data de 10.11.2009, pârâtul Inspectoratul național pentru Evidența Persoanelor a depus întâmpinare prin care răspunde la excepția necompetenței materiale a instanței învestită cu judecarea cauzei, arătând că, procedura de soluționare a cererii de acordare a cetățeniei române se desfășoară în fața unor autorități administrative, respectiv în fața comisiei pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților și este lipsită de caracter jurisdicțional.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. 1.pr.civ, excepția necompetentei materiale invocata in cauza, Curtea constata ca este întemeiată.
Conform art. 3 punctul 1.pr.civ. Curțile de Apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Întrucât reclamantul și-a modificat temeiul juridic al acțiunii în termen procedural, Curtea de Apel nu mai este competentă să soluționeze prezenta cauză, față de noul temei de drept fiind aplicabile prevederile art. 1 punctul 1.pr.civ. care stabilește competența judecătoriilor în primă instanță.
Instanțele române sunt competente sa soluționeze cauza potrivit art. 148 și 149 punctul 1 din Legea 105/1992, instanța putând fi stabilită, aceasta fiind cea de la domiciliul pârâtului, avându-se în vedere și prevederile art. 5 și 9 pr.civ.
Pentru aceste considerente, excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CONSTANȚA va fi admisa iar cauza declinatăJudecătoriei Sectorului 5, de la domiciliul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a instanței.
Declină competența soluționării cauzeiformulată de reclamantul -, din Republica M, raionul, sat, cu domiciliul ales în, str. - din 2. județ C, în contradictoriu cu pârâții - Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sect.5, si Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B, cu sediul în B,-, sect.6, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5
Definitivă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
tehnoredactat hot. jud. -
2 ex./ 28.12.2009
17 2009
Dosar nr-
Data _________________
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CĂTRE
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5
Prin prezenta, vă înaintăm alăturat dosarul cu nr. mai sus menționat întrucât prinSentința civilă nr. 558/CA/13.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAs -a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a dispus declinarea cauzei spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5.
Dosarul conține ____ file.
Președinte,
- - - Grefier,
- -
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban
