Obligare emitere act administrativ. Decizia 542/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 542
Ședința publică din data de 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în P,- județul D, împotriva sentinței nr. 93 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului P-prin primar, cu sediul în- județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă, asistată de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind intimata-pârâtă Primăria orasului P-prin primar.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinarea transmisă prin fax, într-un singur exemplar, de intimata-pârâtă Primăria orașului P,prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 proc. civ.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, precizează că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea, luând act că recurenta-reclamantă nu are cereri de formulat, iar intimata-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, critică sentința atacată cu prezentul recurs pentru nelegalitate, deoarece in mod greșit i-a fost respinsă acțiunea.
Prima instanță a soluționat cauza fără nicio cercetare a fondului pricinii și
fără să-i dea posibilitatea recurentei să-și formuleze apărarea, în sensul amânării pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
La solicitarea instanței, apărătorul recurentei învederează că la primul termen de judecată reclamanta a formulat o cerere pentru lipsă de apărare care a fost admisă de instanță, dar termenul acordat s-a suprapus cu un termen la care avocatul nu s-a putut prezenta, din motive obiective, iar instanța a rămas în pronunțare, fără însă a se
amâna pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise. La instanța de fond, avocatul reclamantei nu avea depusă împuternicirea avocațială.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința nr. 93 din 17 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovița -Secția comercială și de contencios administrativ respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului P, reținând că pârâta s-a conformat obligației de a comunica răspunsul la petiția formulată de reclamantă. Și cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 20 000 lei a fost respinsă ca nefondată, pârâta conformându-se obligației de comunicare a răspunsului la plângere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta care a arătat că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea; că prima instanță a soluționat cauza fără nicio cercetare a fondului pricinii și fără să-i dea posibilitatea să-și formuleze apărarea, în sensul amânării pronunțării pentru a depune concluzii scrise și, chiar dacă pârâta răspuns cererii sale, răspunsul comunicat de această instituție nu soluționat problemele sale, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
eclamanta a formulat plângere împotriva refuzului pârâtei de a-i soluționa petiția înregistrată sub nr.18448/27 10 2008 și prin care își exprima nemulțumirea față de modul în care i-a fost soluționată prima reclamație.
Cum pârâta s-a conformat obligației de a comunica răspunsul la petiția formulată de reclamantă, așa cum rezultă din adresa de la fila 14 dosar de fond, în mod corect instanța a respins cererea reclamantei.
Susținerea recurentei în sensul că soluționarea cauzei s-a făcut fără a i se da posibilitatea să-și formuleze apărarea, prin amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. 1 proc. civ. instanța poate amâna pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise, numai la cererea părții și, cum la data pronunțării sentinței atacate prin prezentul recurs, reclamanta nu a fost prezentă în instanță pentru a solicita amânarea pronunțării, instanța nu era obligată să amâne, din oficiu, pronunțarea asupra cauzei, ceea ce nu înseamnă că aceasta a soluționat pricina fără să-i dea reclamantei posibilitatea de a se apăra.
Mai mult, așa cum este consemnat și în practicaua prezentei hotărâri, în ședința publică din 2.04.2009(data soluționării recursului)la solicitarea instanței, apărătorul recurentei a învederat că reclamanta a formulat la primul termen de judecată în fața instanței de fond, o cerere pentru lipsă de apărare, cerere care a fost admisă de
instanță, însă termenul acordat s-a suprapus cu un termen la care acest avocat nu s-a putut prezenta, iar la dosar nu era depusă împuternicirea avocațială.
.//.
Ca atare, recursul reclamantei se va respinge ca nefondat, iar sentința recurată va fi menținută ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, domiciliată în P,- județul D, împotriva sentinței nr. 93 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului P-prin primar, cu sediul în- județul D, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red VN
dact MC
2 ex/22. 04.2009
f- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață
