Obligare emitere act administrativ. Sentința 99/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR.99/2009
Ședința publică din 5 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâtele COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ titlu de despăgubire.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 19 februarie 2009, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 8 octombrie 2008, reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, a solicitat instanței pronunțare unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire pentru. nr. 3 și terenul aferent situat în C-N,- și respectiv pentru. 2 și 6 și terenul aferent situate în str. C-N, str. -, nr. 28 - 30, cu obligarea pârâtei la plata de 1.000 lei cu titlu de penalități pe zi de întârziere a executării sentinței. De la data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă a sentinței pentru imobilele menționate anterior, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că este titularul a două decizii de restituire pentru acele imobile, respectiv decizia nr. 2.047 din 14 iunie 2006 și decizia nr. 651 din 9 ianuarie 2007 emise de către Primarul municipiului C-N, iar pârâta întârzie în mod nejustificat emiterea titlului de despăgubire.
Pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că a urmat procedura prev. de lege în vederea soluționării cererilor având ca obiect emiterea titlurilor de despăgubire ( 28).
Reclamantul și-a extins acțiunea și față de AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând admiterea acțiunii și în contradictoriu cu această pârâtă ( 45).
Pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, deși legal citată nu a depus întâmpinare.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția de restituire și de propunere de acordare de despăgubiri nr. 2.047 din 14 iunie 2006 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în favoarea reclamantului pentru. nr. 3 situat în C-N,-, ( 7), iar prin dispoziția de restituire în natură, de propunere privind acordarea de despăgubiri și de modificare a dispoziției nr. 3.595 din 28 octombrie 2003 nr. 651 din 9 ianuarie 2007 emisă de către Primarul municipiului C-N, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru apartamentele nr. 2 și 6 și terenul aferent din imobilul situat în C-N,- - 30 ( 9).
În privința dispoziției nr. 651 din 9 ianuarie 2007 pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a format dosarul de despăgubire nr. 32.502/CC, iar în privința deciziei nr. 2.047 din 14 iunie 2006, pârâta a format dosarul de despăgubire nr. 27.532/CC.
În privința dosarului de despăgubire nr. 27.532/CC, Curtea reține următoarele:
În condițiile reglementate de Titlul nr. VII al Legii nr. 247/2005, dispoziția primarului a fost transmisă Comisiei Centrale în data de 4 octombrie 2006 ( 53).
În data de 24 octombrie 2006, pârâta selectează dosarul reclamantului în vederea numirii unui evaluator ( 55).
În data de 27 noiembrie 2006, dosarul reclamantului este trimis evaluatorului desemnat ( 56), iar sub nr. 523 din 10.02.2008, evaluatorii predau mandatarului reclamantului un exemplar din raportul de evaluare.
În noiembrie 2008, conform actelor depuse ( 58 și 59), reclamantul formulează contestație la raportul de evaluare.
În privința dosarului de despăgubire nr. 32.502/CC, Curtea constată conform cu cele arătate în notele scrise de către pârâtă Comisia Centrală, că nu a fost desemnat încă un evaluator în cauză.
Referitor la fondul pretențiilor deduse judecății,prin care, în esență se reclamă a prelungire nejustificată a unei proceduri legale, Curtea constată următoarele:
Conform art. 21 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între normele interne privitoare la protecția drepturilor omului și prevederile convenției, acestea din urmă au prioritate.
Astfel:
- art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, referitoare la dreptul la un proces echitabil, conform căruia "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa."
- art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției, referitor la protecția proprietății, care statuează următoarele: "1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
2. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor." reprezintă dispoziții legale cu deplină aplicabilitate în prezenta cauză.
În cauza Dumitru împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că un asemenea sistem "bazat pe prioritatea Convenției și a jurisprudenței sale asupra sistemelor naționale de drept are menirea de a asigura în mod direct buna funcționare a mecanismului de garantarea a apărării drepturilor omului instituit de Convenție și de protocoalele sale adiționale."
S-a mai precizat că, din moment ce Convenția face parte din ordinea juridică internă, acest lucru are drept consecință "obligația pentru judecătorul național de a asigura punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor sale, făcându-le astfel să treacă, la nevoie, înaintea oricăror dispoziții contrare din legislația națională, fără a aștepta abrogarea acestora de către legislator."
În privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudența Curții Europene a fost consacrat principiul conform căruia el se apreciază în funcție "de împrejurările cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența curții, privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și procesului pentru cei interesați" (cauza și împotriva României).
În privința duratei procedurii, s-a consacrat și principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată în cauză că a fost inițiată încă în cursul anului 2001, prin emiterea notificării în temeiul legii nr. 10/2001.
Prelungirea nejustificată a procedurii este reținută de către instanță însă doar în privința imobilelor ce fac obiectul dos. 32.502/C/ (str. - -, nr. 28 - 30), dosar care se află în nelucrare la pârâtă de prea mult timp, fără a se prezenta un argument rezonabil al acestei stări de fapt.
Dimpotrivă, pentru imobilele ce fac obiectul dos. 27.532/CC, pârâta a arătat că acesta se află în faza de finalizare, dovedind, cu probe, ca în privința acestui dosar a desfășurat o parte importantă din procedura prescrisă de lege.
Nu se poate reține deci o întârziere în soluționarea acestui dosar, atât timp cât în mod evident pentru desfășurarea procedurii este nevoie de un timp fizic, rezonabil.
Față de cele arătate, în temeiul art. 1 al. 1 din Legea nr. 554/2004, precum și în baza textelor legale menționate anterior, se va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant iar pârâtele vor fi obligate să emită titlu de despăgubire pentru reclamant, pentru imobilele ce fac obiectul dosarului nr. 32.502/C/
În temeiul art. 276 pr.civ. deoarece pretențiile reclamantului au fost încuviințate numai în parte, pârâtele vor fi obligă să achite reclamantului 500 lei, cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul av. situat în C-N, Cl., nr. 7,. 7, jud. C, în contradictoriu cu pârâtele COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, ambele cu sediul în B, sector 1, Cl., nr. 202.
Obligă pârâtele să emită titlu de despăgubire pentru reclamant, pentru imobilele ce fac obiectul dosarului nr. 32.502/C/
Respinge restul capetelor de cerere.
Obligă pârâtele să achite reclamantului 500 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./6 ex.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac
