Obligația de a face. Decizia 1127/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1127/CA/2009
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței nr. 749/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au înregistrat la dosar adresa nr.44755/18.09.2009 din partea Casei de Asigurări de Sănătate H, la care s-a anexat citația emisă H și întâmpinarea H și note de ședință din partea reclamantei recurente
Instanța față de actele de la dosar și de solicitarea pârâtei intimate H privind judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului în contencios de față:
Reclamanta a solicitat in contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ H și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE H în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara obligarea pârâtelor să acorde indemnizația pentru creșterea copilului pentru cel de-al doilea copil din sarcină de gemeni în sumă totală de 19.200 lei apreciind că pentru fiecare din cei doi gemeni are dreptul la câte o indemnizație de creștere în caz contrar s-ar produce o discriminare între cei doi copii aflați în situații identice.
Secția de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara prin sentința nr. 749/CA/01.04.2009 respins acțiunea reclamantei, reținând că în temeiul art. 6 alin. 1 și 3 din OUG 148/2005 indiferent câte nașteri au loc în intervalul de doi ani se acordă o singură indemnizație de creștere a copiilor, neexistând discriminare între cei doi copii care primesc alocații fiecare, indemnizația fiind un drept al părintelui.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii și a obligării paratei la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului pentru fiecare din cei doi gemeni.
În motivarea recursului reclamanta susține că potrivit dispozițiilor art. 1, 6 din OUG148/2004, indemnizația se cuvine a fi acordată pentru fiecare din cei doi copii, în același sens fiind și jurisprudența ÎCCJ exprimată în decizia prin care s-a admis în excepția de nelegalitate a art. 2 alin. 1, 2 și 3 din HG1825/2005, cât și prevederile CEDO.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, OUG148/2005.
Prin întâmpinare intimata pârâtele Direcția de Muncă și Protecție Socială H și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale H au solicitat respingerea recursului apreciind că instanța a interpretat și aplicat corect dispoziția legală prin care se stabilește că indemnizația se acordă o singură dată în cazul în care se suprapun două sau trei situații de natură a genera dreptul.
Analizând sentința atacată sub aspectul recursului declarat, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului pentru fiecare dintre copii săi gemeni și născuți la 26.02.2005. Prin decizia 2814/2006 i s-a acordat reclamantei dreptul la indemnizație de creștere a copilului în sumă de 800 lei începând cu 01.01.2006. Este de remarcat că nemulțumirea reclamantei în ce privește cuantumul indemnizației trebuia valorificată în cadrul unui litigiu care să aibă ca obiect modificarea deciziei de mai sus, acțiune care trebuia să se încadreze în termenele și condițiile de sesizare a instanței prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004, însă reclamanta a formulat o acțiune pentru obligarea pârâtei să plătească o indemnizație în sumă de 1600 lei lunar în loc de 800 lei, ce implică modificarea actului administrativ arătat. Această acțiune este inadmisibilă și ar fi trebuit respinsă ca atare în primă instanță nefiind urmat cadrul procesual prescris de art. 9 din OUG148/2005.
Dar chiar dacă s-ar trece peste acest temei de inadmisibilitate acțiunea reclamantei este nefondată așa cum corect a reținut instanța de fond.
<LLNK 52005 148182 33 0> OUG nr. 148 din 3 noiembrie 2005 stabilește cadru legislativ privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului. Ordonanța prevede ca începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor <LLNK 12003 571 10 201 0 18>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârsta de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 800 lei (art.1). Durata de acordare a concediului prevăzut la art. 1 se prelungește corespunzător, în cazul suprapunerii a doua sau trei situații de natura a genera acest drept, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) (art.6 al. 3). În cazurile prevăzute la alin. (3) se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanța de urgenta (art. 6 al. 4).
<LLNK 52005 0112 31 0> Normele Metodologice aprobate prin HG.1025/2006 de aplicare a prevederilor <LLNK 12005 148180 301 0 47>Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, stabilesc că <LLindemnizația pentru creșterea copilului sau, după caz, stimulentul se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri. În înțelesul dispozițiilor legii prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii. Chiar dacă ICCJ a constatat pe calea excepției de nelegalitate că aceste dispoziții nu sunt în acord cu textul ordonanței și chiar dacă s-ar interpreta că în urma unei sarcini multiple nașterea a doi copii gemeni vii constituie de fapt două nașteri, prevederile art. 6 alin. 3 și 4 din OUG148/2005 limitează dreptul patrimonial acordat părintelui la o singură indemnizație indiferent câte nașteri au loc în termenul de 2 ani. Acest text de lege nu a fost declarat neconstituțional, dimpotrivă așa cum a reținut instanța de fond prin Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor <LLNK 12005 148180 302 6 67>art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului, respinsă în cele din urmă, Curtea Constituțională a stabilit că dreptul la concediu, prevăzut de ordonanța, este un drept complex format din doua componente indisolubil legate, cea nepatrimoniala ce se constituie din perioada de 2, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptățită o dedica exclusiv creșterii copilului, și cea patrimonială, reprezentată de indemnizația lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade. Apare ca fireasca acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
Din analiza dispozițiilor legale se desprinde concluzia că în cauză nu există discriminare între persoanele care în urma unei nașteri au un singur copil și cele care au doi sau mai mulți copii, deoarece concediul este acordat în considerarea persoanei părintelui care dorește să rămână acasă și să se preocupe de creșterea și îngrijirea copilului, sens în care statul intervine și acordă această indemnizație pentru a sprijini părintele, fiind o formă mixtă de asigurare și asistență socială.
Potrivit art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Potrivit art. 1 din nr.OG137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
In acest sens se constată că nu există o discriminare în sensul art. 14 din, Protocolul 12 la, art. 6 din.
În consecință, se va respinge recursul reclamantei in temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedura civilă nefiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 și 3041.civ.Cod Penal, cu consecința păstrării sentinței atacate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.749/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 ex./26.10.2009
Jud.fond -
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Mariana
