Obligația de a face. Decizia 1132/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1132
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.4107 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant lipsind intimatul pârât IPJ D- BIROUL,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant arată că prima instanța respins greșit acțiunea ca tardiv formulată, solicitând admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 740 din 8 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr. 1357/2006, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul D -,.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere art. 47 alin. 1 lit. c din legea nr. 295/ 2004.
În termen legal, a declarat apel reclamantul, criticând sentința ca nelegală și netemeinică, aratând că sentința recurată este în primul rând afectată de nulitatea prevăzută de art. 261, pct. 5, fiind nemotivată, în sensul că în considerente, instanța nu a expus motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței; în locul motivării instanța de fond a enunțat doar temeiul de drept în baza căruia se poate revoca dreptul de port și folosire a armelor letale.
Astfel, instanța de fond nu s-a pronunțat pe această cerere a sa, care de fapt constituie obiectul acțiunii, reținând doar că pârâtul IPJ D, ca purtător al autorității, poate aprecia, dacă persoana prezintă pericol pentru ordine publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor pe care le deține, în condițiile în care instanța de fond nu era învestită să stabilească în ce condiții pârâtul poate să aplice această măsură, ci să verifice legalitatea menținerii acestei măsuri luate de pârât împotriva recurentului.
De asemenea, instanța de fond nu a verificat dacă după scoaterea recurentului de sub urmărire penală de către parchet, se mai justifică menținerea măsurii luate către pârât.
La 8.03.2007, intimatul IPJ D, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Filiași, potrivit Legii 295/2004.
Prin decizia nr. 96 din 08.03.2007, Tribunalul Dolja admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 740 din -, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr. 1357/2006, în contradictoriu cu intimatul pârât IPJ D - BIROUL, având ca obiect obligație de a face, a anulat sentința civilă arătată și trimis cauza spre judecare în primă instanță Tribunalului Dolj - Secția de Contencios Administrativ.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că reclamantul a învestit instanța de fond cu o cerere de a fi obligat pârâtul IPJ D, să revină asupra măsurii de retragere a dreptului de a purta și folosi arma de vânătoare.
Disp. art. 47 alin. 5 din Legea 295/2004, prevăd în mod expres că măsura revocării sau anulării dreptului de port și folosire a armelor letale este supusă controlului judecătoresc potrivit Legii Contenciosului administrativ.
Coroborând dispozițiile enunțate cu art. 10 Legea 554/2004, competența de a soluționa în primă instanță litigiile în materia contenciosului administrativ, aparține administrativ fiscale, respectiv Secția de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Dolj.
Astfel, instanța de fond - Judecătoria Filiași - în mod greșit s-a considerat competentă să soluționeze cauza, motiv pentru care, potrivit art. 297 (2) pr.civ. apelul va fi admis, sentința anulată iar cauza va fi trimisă spre judecare în primă instanță Tribunalului Dolj -Secția contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secții sub nr- și s-a acordat termen de judecată pentru când s-a dispus citarea părților.
La 14 mai 2007 pârâtul Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii invocând excepția tardivității acțiunii, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 11 alin. 1 din 554/2004.
Prin sentința nr.4107 din 6 noiembrie 2007, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul D - BIROUL,
Tribunalul a reținut că prin Ordonanța nr. 13/P/2003, emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași la data de 18.04.2003, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de reclamantul pentru infracțiunea de braconaj prev. De art. 35 alin. 1 litera a) din Legea 103/1996, fapta fiind săvârșită la data de 09.01.2003, și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Totodată, prin adresa comunicată reclamantului s-a arătat că nu s-a dispus confiscarea armei de vânătoare al cărei posesor este reclamantul.
Cu adresa nr. 35067/24.02.2003, IPJ Dac omunicat reclamantului că s-a dispus retragerea dreptului de a purta și folosi arme de vânătoare în conformitate cu dispozițiile art. 25 litera b) și art. 15 litera c) din Legea 17/1996.
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod pr. Civ. se vor analiza cu precădere excepțiile ce fac de prisos cercetarea in fond a cauzei.
Art. 11 din Legea 554/2004 privind Legea contenciosului administrativ menționează că termenul de introducere a acțiunii se formulează în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă formulată împotriva actului administrativ atacat, iar alin. 2 al aceluiași articol arată că,pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. 1, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului -".
A reținut tribunalul că reclamantul a formulat acțiune de chemare în judecată împotriva pârâtului la data de 25.09.2006, așa cum rezultă din rezoluția judecătorului delegat, deși primise comunicarea actului de retragere a dreptului de a purta și folosi arme de vânătoare la data de 27.02.2003, așa cum rezultă din chiar însemnările olografe ale reclamantului, aflate pe verso comunicării retragerii permisului, aflat la fila 5 din dosarul nr-, reclamantul nedovedind existența vreunui motiv temeinic datorită căruia a formulat cu întârziere acțiune.
S-a constatat astfel că reclamantul a formulat acțiune în instanță cu mult peste termenul legal, astfel încât, instanța constată că excepția invocată este întemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul arată că în mod greșit instanța de fond a soluționat cererea pe excepția tardivității, reținând ca obiect o cerere pe care n-a formulat-o, aceea de anulare a unui act administrativ, când în realitate a fost investită cu o obligație de a face, mai exact restituirea armei de vânătoare.
Se arată astfel că instanța de fond s-a pronunțat pe o cerere cu care n-a fost investită, în schimb nu s-a pronunțat pe obiectul investirii.
Se mai precizează că și dacă ar fi fost vorba de anulare act administrativ, excepția tardivității nu putea fi admisă, deoarece după soluționarea dosarului de urmărire penală, pârâtul trebuia să restituie permisul și arma sau, în condițiile în care ar fi avut o sesizare nouă, trebuia să emită un act administrativ motivat, prin care dispunea măsura reținerii permisului și a armei de vânătoare, act pe care să-l comunice reclamantului.
Recurentul precizează că în cauză nu s-a emis un astfel de act, astfel că dacă nu s-a emis nici nu s-a comunicat și ca urmare el nu a depășit nici un termen prevăzut de Legea 554/2004.
Deși citată cu mențiunea de a depune întâmpinare, intimata nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Curtea îl apreciază neîntemeiat.
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să revină asupra măsurii de retragere a dreptului de a purta și folosi arma de vânătoare, măsură comunicată prin adresa nr.35067/24.02.2003, măsură menținută și reconfirmată prin adresa nr.1324/12.07.2006, precum și restituirea permisului de port-armă și a adresei de eliberare a acesteia.
Susținerea reclamantului că instanța de fond s-a pronunțat pe o cerere cu care n-a fost investită, în sensul că obiectul acțiunii îl reprezintă obligația de a face, și nu anularea unui act administrativ, nu este reală.
Solicitarea reclamantului ca pârâta să revină asupra măsurii de retragere a dreptului de a purta și folosi arma de vânătoare echivalează cu solicitarea acestuia ca pârâta să-și revoce actul administrativ prin care a dispus luarea acestei măsuri.
Conform dispozițiilor art.37 alin.1 din Legea 295/2004, dreptul de a purta și folosi armele de vânătoare se acordă în condițiile legii, vânătorilor care sunt membrii ai unor asociații de vânători sportivi, legal constituite, ce își desfășoară activitatea legii fondului cinegetic și al protecției vânatului nr.103/1996, cu modificările ulterioare care au susținut examene pentru obținerea calității de vânător și dețin permis de vânătoare cu viză valabilă.
Prin adresa nr.35067/2008, comunicată reclamantului, s-a dispus retragerea dreptului acestuia de a purta și folosi arma de vânătoare cu, ca urmare a faptului că a fost prins în timp ce făcea acte de braconaj pe un teren agricol.
Deci recurentul nu mai putea fi autorizat să dețină armă, întrucât potrivit art.30 alin.1 lit.d din Legea 295/2004, dreptul de a deține armă se pierde dacă titularul a săvârșit o infracțiune la regimul armelor și munițiilor.
Instanța de fond în mod corect a reținut ca fiind tardiv formulată acțiunea reclamantului.
Actul administrativ prin care s-a dispus retragerea dreptului de a purta și folosi arme de vânătoare a fost comunicat la 27.02.2003, reclamantul semnând de primirea acestuia, iar acțiunea a fost promovată la 25.09.2006.
Cum instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, privind termenele de introducere a acțiunii, în raport de care a și determinat tardivitatea cererii de față, termenul de 1 an de la data emiterii actului contestat neputând fi depășit, Curtea în temeiul art.312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.4107 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/24.06.2008
Jud.fond: Cl.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
