Obligația de a face. Decizia 1138/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1138
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în G,-, -FR,.1, împotriva sentinței nr. 878 din 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul, și intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați reclamantul a solicitat obligarea Inspectoratului de Poliție al Județului G, să-i elibereze copia certificată de pe Ordinul nr.400/2004, privitor la cercetarea disciplinară a personalului acestei instituții, cu anexele și modificările la zi; obligarea pârâtului la plata daunelor morale de 10.000 lei prin refuzul nejustificat de a-i comunica ordinul solicitat precum și constatarea faptului că cercetarea sa disciplinară s-a făcut înainte de intrarea în vigoare a Ordinului nr.400/2004 și nr.600/2005 și suspendarea executării dispoziției de sancționare.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr.878/22 aprilie 2008 respins acțiunea reclamantului, reținând în motivare că privitor la comunicarea Ordinului nr.400/2004 acesta i- fost comunicat în timpul cercetării judecătorești, fapt consemnat în Încheierea de ședință din 22 aprilie 2008, pârâtul depunând și ordinele ulterioare care l-au completat, respectiv nr.1479/2006, 809/2005 și 407/2005, semnate pentru conformitate.
Așa fiind, constatând că cererea privitoare la depunerea Ordinului solicitat i-a fost satisfăcută, sub acest aspect acțiunea a fost respinsă.
A apreciat prima instanță că nici obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei nu se justifică, reținând că prin necomunicarea ordinului, reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu.
În fine, privitor la cererea de suspendarea executării dispoziției nr.105/2007, în ședința din 22 aprilie 2008, instanța de fond a luat act de renunțarea la judecata acestei cereri.
În cauză, reclamantul a depus o cerere modificatoare a acțiunii principale în sensul suspendării și anulării dispoziției șefului G nr.18/25.02.2008, depunând înscrisuri în acest sens.
În ședința din 22.04.2008, aceste ultime două capete de cerere au fost disjunse, în temeiul art.165 Cod proc.civilă, dispunând formarea unui nou dosar.
Împotriva sentinței instanței de fond a formulat recurs, criticând-o pentru motive de nelegalitate, întrucât, printr-o insuficientă analiză a probelor cauzei, a fost interpretată și aplicată greșit legea.
Se mai precizează că recursul este exercitat și împotriva Încheierii de ședință din 27 martie 2008.
Se susține că între considerentele și dispozitivul sentinței există contradicție, prin aceea că, referindu-se la disjungerea capetelor de cerere din acțiunea completatoare, instanța nu a mai făcut mențiune despre această măsură dispusă și în dispozitiv.
În același sens, nelegală este și Încheierea de ședință din 27 martie 2008, prin care s-a dispus odată cu disjungerea și trimiterea cauzei pentru soluționarea celor două capete de cerere, Curții de APEL GALAȚI, fără a se dispune și distribuirea aleatorie a dosarului, în conformitate cu art.11 din Legea nr.304/2004.
Critica sentinței se referă și la faptul că instanța de fond încălcat prevederile art.273 și următoarele, din cod proc.civilă prin aceea că, actele solicitate de reclamant, au fost depuse de G, în timpul judecății, ceea ce trebuia să conducă la o altă soluție și nu aceea de respingere a acțiunii, faptul depunerii actelor echivalând cu o recunoaștere a pretențiilor sale de către pârât.
Ulterior, recurentul a depus precizări prin care solicită să se constate că Ordinul nr.400/2004 nu-și putea produce efectele câtă vreme, nu a fost publicat în Monitorul Oficial, fapt semnalat și de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", care s-a adresat, cerând prezentarea unor puncte de vedere la problemele cu care se confruntă polițiștii printre care, se regăsește și aceea a constatării inaplicabilității ordinelor interne date în concretizarea legii în baza cărora au fost emise, până nu sunt publicate în Monitorul Oficial.
S-a mai invocat de asemenea nelegala reprezentare a de către consilier juridic, numită ilegal prin dispoziția șefului
La termenul din 10 septembrie 2009, recurentul a depus la dosar cerere prin care a precizat că înțelege să renunțe la motivele de recurs formulate, urmând a fi soluționate doar excepțiile pe care înțelege să le susțină în scris și asupra cărora instanța de recurs urmează a se pronunța, astfel:
- consemnarea în cuprinsul deciziei ce se va pronunța că la dosar a fost depus un extras dintr-un înscris cu denumirea "Ordin nr.400/2004 dar care nu este semnat de emitent, respectiv Ministrul Administrației și Internelor în funcție la data emiterii;
- aplicarea de sancțiuni G pentru că avut în vedere un act nesemnat de emitent;
- consemnarea că au fost depuse înscrisuri ce urmează a fi încuviințate ca probe.
Recursul s-a declarat în termen legal și a fost legal timbrat.
Recursul este nefondat.
Curtea va avea în vedere, criticile formulate împotriva sentinței instanței de fond și a Încheierii de ședință din 27 martie 2008, cu luarea în considerare și a precizărilor depuse în scris de recurent, în raport de împrejurarea că nu a fost prezent la ultimele termene de judecată.
Referitor la susținerea potrivit cu care dispozitivul sentinței este eliptic în ce privește mențiunea că instanța de fond dispus disjungerea pentru anumite capete de cerere, critica este nefondată, întrucât instanța a rezolvat acest incident procedural prin Încheierea de ședință din 27 martie 2008, astfel că fiind o chestiune tranșată, nu era necesară precizarea și în cuprinsul dispozitivului, care trebuia să conțină numai dezlegarea problemelor de fapt și de drept rămase în discuție.
Nefondată este și susținerea potrivit cu care instanța dispunând disjungerea pentru anumite capete de cerere, nu dispus și asupra repartizării aleatorii a dosarului.
Instanța dispunând consecutiv disjungerii și formarea unui nou dosar, condiția repartizării aleatorii, nu mai este competentă judecătorului de caz ci ea este adusă la îndeplinire de birourile de arhivă specializate ale instanței.
Este criticată sentința instanței de fond și pentru faptul că, instanța, constatând că actele solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, au fost depuse de pârât abia cu ocazia judecării, soluția de respingere a acțiunii este nelegală.
Este adevărat că pârâtul a depus actele solicitate de reclamant cu întârziere, dar, acest fapt nu putea avea drept consecință admiterea acțiunii, câtă vreme obligația a fost îndeplinită de, iar instanța nu avea cum argumenta această admitere decât dacă ar fi obligat încă odată pârâtul la ceea ce fusese deja îndeplinit.
Se susține că de asemenea nelegal a fost respinsă cererea privitoare la daunele morale, deși prejudiciul moral a fost justificat prin îngrădirea exercițiului dreptului la informare cât al dreptului la apărare, într-un dosar de cercetare disciplinară.
Reclamantul nu a dovedit existența unui prejudiciu moral și Curtea consideră că evenimentele astfel cum s-au succedat nu au cauzat ingerințe grave în drepturile reclamantului, și aceasta cu atât mai mult cu cât, fiind cadru activ al, procedurile legate de cercetarea unor pretinse abateri disciplinare, trebuia să-i fie cunoscute.
Curtea mai notează că G prin întâmpinarea depusă contestă faptul că, în cauză ar fi existat un comportament culpabil al instituției, fie sub forma unui act intenționat, fie sub forma unei neglijențe în serviciu.
Aprecierea instanței de fond că prejudiciul moral nu a fost dovedit ca urmare a necomunicării actelor solicitate, este corectă, în raport și de afirmația reclamantului care, a contestat faptul că Ordinul nr.400/2004 nu-și putea produce efectele câtă vreme nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
Legat de acest ultim aspect al nepublicării Ordinului, se constată că potrivit art.35 alin.3 din nr.HG50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare " nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României partea I-a dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect, reglementări în sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională".
În acest sens și Decizia nr.3978/14 2006
Legat de nelegala reprezentare a G, Curtea constată că în prezenta cauză nu este de competența sa de a cerceta desemnarea consilierului juridic al instituției în susținerea intereselor acesteia și cu atât mai puțin pentru desemnarea sa în funcție.
În legătură cu precizările legate de depunerea copiei Ordinului nr.400/2004 în extras și a lipsei semnăturii organului emitent se arată că privitor la partea care interesează în cauza de față respectiv dispozițiile referitoare la disciplina personalului prin trimiterea la Regulamentul intern al unității și depunerea celorlalte ordine, solicitarea reclamantului a fost satisfăcută.
Atât timp cât extrasul din ordin a fost semnat pentru conformitate, se apreciază că fila ce conținea și semnătura ministrului, nu mai era necesară.
Cum s-a arătat în precedent, Curtea apreciind că Inspectoratul de Poliție al Județului G nu s-a aflat în culpă nu poate dispune sancționarea pe de o parte pentru că Legea nr.554/2004 nu prevede sancționarea instituției ca atare, iar pe de altă parte pentru că aceeași lege prevede sancțiuni în anumite condiții, cum ar fi nerespectarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, ceea ce nu este cazul de față.
Pentru cele expuse, Curtea văzând și art.312 Cod proc.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în G,-, -..1, împotriva sentinței nr. 878 din 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009.
PREȘEDINTE, Pt.JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
cf.art.261
PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Red. /14.01.2010
Tehno ZE/18.01.2010
Ex.4
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Mariana Trofimescu
