Obligația de a face. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 115
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ împotriva sentinței civile nr.1312/CA/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta intimată, lipsind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar chitanța reprezentând taxa de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Avocatul reclamantei intimate depune la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată conform facturii de la dosar.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1312/CA/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- s-au respins excepțiile tardivității și lipsei calității procesuale active a reclamantei și ca urmare a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta "" împotriva pârâtului A, obligând pârâtul să vizeze Decizia nr.743/22.06.2007 emisă de reclamantă și carnetul de muncă al numitei conform acestei decizii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, reclamanta "" a solicitat obligarea pârâtului A să vizeze Decizia nbr.732/22.06.2007 emisă de societate și carnetul de muncă al numitei conform acestei decizii.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 5.01.2007, numita a înaintat societății cererea de demisie, față de împrejurarea că urma să plece în străinătate.
Cererea a fost aprobată, contractul individual de muncă urmând a fi desfăcut începând cu data de 22.01.2007, perioada cuprinsă între 5.01.2007 și 19.01.2007 reprezentând zilele de preaviz.
Din eroare, pe decizia de desfacere a contractului de muncă a fost trecut art.55 lit.b în loc de art.79 alin.1 Codul muncii, eroare care a fost sesizată doar în cursul lunii iunie 2007 când s-a efectuat o verificare a documentelor încheiate în primele 6 luni ale anului. Urmare a acestui fapt, s-a emis Decizia nr.743/22.06.2007 care să corecteze această eroare materială, însă Aar efuzat să vizeze această decizie, pe motiv că au trecut 5 luni de la data producerii ei și pe de altă parte, în dreptul muncii nu sunt admise acte de dispoziție cu efect retroactiv.
În probațiune au fost depuse la dosar în copie următoarele acte: cererea înregistrată la.A sub nr.9753/6.07.2007, cererea de lichidare formulată de numita la data de 5.01.2007, decizia dată de societate la data de 22.01.2007, Decizia nr.743/22.06.2007 și adresa nr.-.07.2007 emisă de
Prin întâmpinarea formulată de pârâtă la 26.09.2007 s-au invocat excepțiile tardivității promovării acțiunii și lipsei calității procesuale active a reclamantei. Astfel, s-a învederat că Decizia nr.5 a fost emisă la 22.01.2007, iar termenul prevăzut de lege în care aceasta putea fi contestată este de 30 de zile de la data comunicării. Pe de altă parte, se menționează că acțiunea trebuia promovată de numita, fiind persoana titulară a dreptului de a promova o cerere în soluționarea unui conflict de muncă.
Pe fond, se arată că reclamanta își invocă propria culpă referitor la modalitatea de încetare a raportului de muncă derulat, ori nu poate fi vorba de o eroare în condițiile în care societatea și-a dat consimțământul la încetarea contractului de muncă, existând astfel acordul părților.
Prin încheierea de ședință din data de 26.09.2007 cauza a fost transpusă de la Secția civilă la Secția Comercială și de Contencios Administrativ, dosarul fiind reînregistrat sub nr-.
Prealabil examinării fondului, instanța se va pronunța asupra excepțiilor de procedură și de fond invocate, care ar face inutilă cercetarea fondului.
Astfel, în ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, se constată că motivele invocate în susținerea acesteia sunt nejustificate, în condițiile în care nu este incident termenul de 30 de zile, deoarece se contestă refuzul pârâtei de a soluționa în mod favorabil cererea depusă de reclamantă la această instituție la data de 6.07.2007.
Totodată, în speță nu este aplicabil termenul de contestare de 30 de zile stipulat în conținutul Deciziei nr.5/22.01.2007, întrucât prin decizia nr.743/22.06.2007 nu se modifică conținutul deciziei anterioare ci doar se îndreaptă o eroare cu privire la temeiul de drept în baza căruia a încetat raportul de muncă dintre societate și.
În ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei, se observă că se atacă refuzul pârâtei de a viza o decizie emisă de societatea reclamantă, drept pentru care nu se poate susține că numai numita avea calitatea procesuală și trebuia să conteste Decizia nr.743/2007.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că la data de 5.01.2007, salariata a formulat o cerere prin care a solicitat aprobarea lichidării începând cu data de 22.01.2007 întrucât pleacă în străinătate.
Pe cerere i s-a pus rezoluția "se aprobă" cu mențiunea că perioada cuprinsă între 5.01.2007 - 19.01.2007 reprezintă zile de preaviz. Astfel, la data de 22.01.2007 s-a emis Decizia nr.5, prin care s-a hotărât că începând cu data de 22.01.2007 încetează contractul individual de muncă al salariatei în baza art.55 lit.b Codul muncii.
Ulterior, la data de 22.06.2007 a fost emisă Decizia nr.743, prin care se modifică temeiul de drept al Deciziei nr.5/2007 în sensul menționării art.79 alin.1 Codul muncii privind încetarea raportului de muncă prin demisie.
La data de 6.07.2007, societatea reclamantă s-a adresat pârâtei pentru înregistrarea Deciziei nr.743/2007 și vizarea carnetului de muncă al salariatei respective conform acestei decizii, însă instituția pârâtă a refuzat efectuarea operațiunii solicitate, pe motiv că prima decizie este corectă și legală, fiind fundamentată pe cererea salariatei și nu se poate dispune în 22.06.2007 încetarea unui contract de muncă cu data de 22.01.2007.
Analizând cererea formulată de angajata, instanța constată că aceasta reprezintă în mod neechivoc o declarație de denunțare unilaterală a contractului individual de muncă, chiar dacă este intitulată de salariată "cerere de lichidare".
Astfel, se observă că salariata a acordat societății perioada de 15 zile de preaviz prevăzută de Codul muncii, iar aceasta din urmă a dispus încetarea contractului individual de muncă numai după expirarea perioadei de preaviz.
Faptul că în decizia emisă de societate s-a menționat drept temei legal al încetării raporturilor de muncă art.55 lit.b Codul muncii, nu poate duce la concluzia că această mențiune corespunde cererii salariate, din moment ce aceasta a înțeles să-și dea demisia din cadrul societății, așa cum rezultă din interpretarea corectă a cererii acesteia.
Pe de altă parte, nici scurgerea unei perioade de 5 luni de la data emiterii deciziei cu referire la care se efectuează îndreptarea erorii materiale nu poate constitui un motiv temeinic care să justifice respingerea cererii, deoarece îndreptarea unei greșeli materiale poate avea loc oricând, nefiind prevăzut un termen în acest sens.
Nu poate fi reținută nici susținerea pârâtei în sensul că în data de 22.06.2007 s-ar dispune încetarea unui contract de muncă începând cu data de 22.01.2007, deoarece încetarea contractului de muncă a avut loc la data primei decizi, ceea ce s-a modificat a fost doar temeiul de drept în baza căruia a avut loc încetarea.
Față de considerentele expuse anterior, prima instanță a constatat că acțiunea promovată de reclamantă este întemeiată, sens în care se impune a fi admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă A, solicitând în principal casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă Tribunalul Alba - Secția civilă - Completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât cauza are ca obiect litigiu de muncă, astfel că era competentă să o judece Secția civilă - Completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale și nu Secția de Contencios Administrativ, așa cum s-a pronunțat Tribunalul Alba și în dosarele nr.171/2006, nr-, nbr- și nr-, iar pe fond apreciază că Decizia nr.5/22.01.2007 este clară în privința temeiului său de încetare a contractului individual de muncă prin acordul părților în baza art.55 lit.b Codul muncii, reclamanta și-a dat consimțământul la încetarea contractului de muncă al angajatei prin acordul părților.
În drept invocă Codul muncii, Cod pr.civilă și Legile nr.130/1999, nr.108/1999, nr.76/2002 și nr.554/2004.
Recursul a fost timbrat cu 2 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reclamanta intimată "" prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de avocatul său a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul pârâtului în raport cu primul motiv invocat și actele dosarului, se constată că este fondat, urmând să fie admis, iar sentința casată cu trimiterea cauzei spre competentă judecare ]n fond la Tribunalul Alba - Secția civilă - Completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale pentru considerentele ce se vor arăta:
Prin Decizia nr.5/22.01.2007 reclamanta "" a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatei începând cu data de 22.01.2007 în baza prevederilor art.55 lit.b Codul muncii, având în vedere voința irevocabilă a salariatei exprimată în cererea înregistrată sub nr.322/19.01.2007.
Ulterior, prin Decizia nr.743/22.06.2007, reclamanta a corectat Decizia nr.5/22.01.2007 stabilind în art.1 temeiul de drept a desfacerii contractului de muncă al salariatei, art.79 alin.1 Codul muncii în loc de art.55 lit.b din același cod.
Cu adresa nr.1144/22.06.2007 reclamanta a înaintat această decizie la pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă A, precizând că a fost corectată eroarea materială din Decizia nr.5/22.01.2007.
La această adresă, pârâtul a răspuns reclamantei cu adresa nr.9753/10.07.2007, comunicând faptul că nu mai este posibil după 5 luni corectarea deciziei din 22.01.2007, deoarece prima decizie este corectă și legală, fiind fundamentată pe cererea salariatei, decizie care a fost operată în carnetul de muncă și în baza de date a A, astfel că a produs efecte juridice atât între părțile raportului de muncă, cât și față de terți, iar pe de altă parte în dreptul muncii nu sunt admise acte de dispoziție cu efect retroactiv, cum s-a procedat în cauză dispunând în 22.06.2007 încetarea unui contract de muncă cu data de 22.01.2007.
Ca urmare a acestei adrese, reclamanta a depus în data de 9.08.2007 acțiune pe rolul Tribunalului Alba, solicitând obligarea pârâtului A că vizeze Decizia nr.743/22.06.2007, precum și carnetul de muncă al numitei.
Din cele reținute mai sus, rezultă că obiectul cererii reclamantei privește obligarea pârâtului la rectificarea înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă al numitei în baza deciziei nr.5/22.01.2007.
Față de obiectul cererii reclamantei, se constată că nu se încadrează în prevederile art.1 alin.1 și art.2 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ sau în alte prevederi din legi speciale, aceasta având în fapt ca obiect un litigiu de muncă, astfel că potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 lit.cCod pr.civilă și art.55 din Legea nr.304/2004, competența soluționării în fond revine tribunalului - Secția civilă - Completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
Așa fiind și în baza prevederilor art.304 pct.3 și art.312 Cod pr.civilă, recursul pârâtului va fi admis ca fondat, iar sentința casată cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Alba - Secția civilă - Completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
Cu ocazia rejudecării, celelalte motive de recurs invocate de pârât vor fi examinate ca apărări de fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A împotriva sentinței civile nr.1312/CA/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Alba - Secția civilă - Completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 30 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./10.03.2008
Jud.fond -,
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
