Obligația de a face. Decizia 1281/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1281
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 575 din data de 12 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Râmnicu S,-, jud.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii B, prin consilier juridic și intimatul-reclamant, reprezentat de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus întâmpinare, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii B, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea contestației formulate de reclamant.
situația de fapt, arată că reclamantul are o dublă calitate de beneficiar al decretului-lege nr. 118/1990, având calitatea de deținut politic dar și de persoană care nu a putut să-și exercite profesia din motive politice.
Prin nr.OUG 59/2008 au intervenit majorări pentru indemnizațiile acordate potrivit decretului nr. 118/1990, însă pentru indemnizația acordată pentru neexercitarea profesiei din motive politice nu s-a stabilit nimic.
Un alt aspect invocat este cel al imposibilității de executare a sentinței, în condițiile în care instanța a stabilit data de plată a indemnizației luna aprilie 2008, iar actul normativ își produce efecte începând cu luna mai 2008.
Intimatul-reclamant, reprezentat de avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, singurul aspect care ar putea fi criticat fiind, într-adevăr, cel al datei de la care se putea dispune plata indemnizației, acesta fiind luna mai 2008.
Precizează, totodată, că decizia emisă de instituția pârâtă a fost contestată în termenul legal, potrivit Legii contenciosului administrativ.
Celelalte aspecte reținute de instanța de fond sunt corecte, deoarece nr.OUG 59/2008 a modificat decât cuantumul indemnizației acordate, rămânând nemodificate celelalte prevederi ale decretului nr. 118/1990, incidență directă în prezenta cauză având art. 1, 2, 3 și 11.
Având cuvântul în replică, consilier juridic arată că art. 1 stabilește drepturile și categoriile de beneficiari, dar acesta nu are relevanță asupra aplicabilității dispozițiilor art. 3 din decretul-lege nr. 118/1990. Totodată, a stabilit că beneficiarii aflați în situația reclamantului trebuie să rămână în plată, să li se acorde în continuare indemnizația, fără însă ca actul normativ să menționeze cuantumul majorării acesteia.
În completare, avocat arată că la acest moment nu se poate pune la îndoială calitatea reclamantului de beneficiar al drepturilor în discuție, acest aspect fiind deja stabilit, în mod irevocabil, de către instanță.
CURTEA
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B obligarea acesteia la plata indemnizației lunare de 200 lei, corespunzătoare perioadei în care nu a putut să-și exercite profesia din motive politice.
În motivarea acțiunii reclamantul a învederat că prin decizia civilă nr.1846/4.08.1995 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a constatat că în perioada noiembrie 1969 - decembrie 1989 nu a putut să-și exercite profesia de tehnician din motive politice astfel că, potrivit disp. art.1 din Decretul lege nr.118/1990 beneficiază de o indemnizație lunară de 200 lei.
Prin adresa nr.9971/09.09.2008 pârâta eronat a apreciat că beneficiază de 100 lei/lunar, astfel că reclamantul a solicitat admiterea cererii în sensul acordării indemnizației recalculate de 200 lei lunar începând cu 15.05.2008 - 31.07.2008.
Prin precizarea acțiunii din data de 07.08.2008 reclamantul a arătat că este beneficiarul Decretului lege nr.118/1990 însă nu a beneficiat de indemnizația recalculată potrivit nr.OUG59/2008 începând cu 15.05.2008 deși dreptul său a fost stabilit irevocabil.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii motivat de împrejurarea că dispozițiile nr.OUG59/2008 nu se referă la categoria de beneficiari din care face parte reclamantul, astfel că prin decizia de revizuire nr.1/29.04.1999 reclamantului i-a fost acordată numai vechimea în muncă iar ulterior decizia a fost contestată și în urma admiterii contestației reclamantul primește și indemnizație.
Prin sentința nr. 575 din data de 12 mai 2009 Tribunalul Buzăuaa dmis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B, obligând pârâta la plata indemnizației lunare de 200 lei pe perioada noiembrie 1969 - decembrie 1989.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr.1846/4.08.1995 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI reclamantul a făcut dovada că se află într-una din situațiile enunțate de art.1 din Decretul lege nr.118/1990, astfel că din interpretarea sistematică și corelativă a acestor dispoziții legale incidente cauzei, pârâta prin revizuirea Hotărârii nr.311/19.09.1995 a înfrânt dispozițiile legale mai sus enunțate, considerente pentru care acțiunea a fost admisă și a fost obligată pârâta la plata indemnizației lunare de 200 lei pe perioada noiembrie 1969- decembrie 1989.
Din oficiu, instanța a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 575/12.05.2009, asupra mențiunii "obligă pârâta la plata indemnizației lunare de 200 lei pe perioada noiembrie 1969-decembrie 1989", ca fiind aceea de "obligă pârâta la plata indemnizației lunare de 200 lei începând cu aprilie 2008 și în continuare."
Impotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că Tribunalul Buzău, în mod nejustificat, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului indemnizația de 200 lei lunar, neprecizând ce reprezintă această indemnizație și nici pentru ce perioadă de persecuție politică. De altfel, instanța de fond nici nu a procedat la cercetarea judecătorească pentru a stabili care este întreaga perioadă de persecuție politică și care sunt aceste categorii de persecuții.
Recurenta învederează faptul că nr.OUG 59/2008 este publicată în Of. nr. 366/13 mai 2008, iar instanța de fond a obligat-o la plata indemnizației lunare de 200 lei începând cu luna aprilie 2008.
Întrucât actul normativ își produce efectele începând cu luna mai 2008, neretroactivând, recurenta apreciază că instanța de fond, în mod nelegal, a stabilit ca dată de plată a indemnizației luna aprilie 2008.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii formulată de reclamant.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul criticilor de nelegalitate formulate de recurentă.
În subsidiar intimatul-reclamant a solicitat ca plata indemnizației să se facă începând cu luna mai 2008 și în continuare, având în vedere data intrării în vigoare a nr.OUG 59/7.05.2008.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Drepturile reclamantului au fost stabilite definitiv și irevocabil, potrivit precizărilor din întâmpinarea intimatei-recurente, prin hotărârea nr. 311/19.09.1995 a Comisiei pentru aplicarea prevederilor decretului-lege nr. 118/1990, fiindu-i recunoscută reclamantului calitatea de beneficiar al acestui act normativ în calitate de persoană care nu și-a putut exercita profesia din motive politice, acordându-i-se pe lângă vechime în muncă și indemnizație.
Ulterior, constatând că pentru persoana care nu și-a putut exercita profesia nu se acordă și indemnizație, comisia a procedat la revizuirea hotărârii nr. 311/19.09.1995, emițând în acest sens decizia de revizuire nr. 1729.04.1999, prin care a acordat reclamantului numai vechime în muncă. Această decizie a fost însă contestată, în urma admiterii contestației hotărârea a rămas definitivă, situație în care numitul primește și indemnizație.
OUG nr. 59/2008 pentru modificarea decretului-lege nr. 118/1990 stabilește nivelul indemnizațiilor pentru toate categoriile de beneficiari și produce efecte începând cu luna mai 2008.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat să îi fie aplicată majorarea indemnizației potrivit nr.OUG 59/2008, întrucât dreptul său de a primi această indemnizație fusese stabilit prin hotărâri anterioare, așa cum recunoaște și recurenta care a refuzat să procedeze la majorarea impusă de modificarea legii.
Singura greșeală pe care a făcut-o instanța de fond este aceea că a dispus acordarea indemnizației majorate începând cu luna aprilie 2008, fără a avea în vedere intrarea în vigoare a actului normativ mai sus-menționat, respectiv luna mai 2008.
Atât recurenta cât și intimatul-reclamant, prin achiesarea la modificarea în parte a sentinței cu privire la acest aspect, au în vedere faptul că majorarea indemnizației nu are suport legal începând cu luna aprilie, întrucât noua reglementare a intrat în vigoare în luna mai 2008.
De altfel, reclamantul, prin precizarea la acțiune, a solicitat acordarea indemnizației recalculată de 200 lei lunar începând cu 15.05.2008, astfel că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Prin urmare, instanța de fond, prin îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 575 din data de 12 mai 2009, a aplicat greșit dispozițiile legale, anterior intrării în vigoare a acestora, dispunând acordarea indemnizației începând cu luna aprilie în loc de luna mai 2008.
În cauză fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 Cod pr.civilă, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința, în sensul că indemnizația se acordă începând cu luna mai 2008 și în continuare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 575 din data de 12 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în Râmnicu S,-, jud.
Modifică în parte sentința, în sensul că indemnizația se acordă începând cu luna mai 2008 și în continuare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 5 ex./ 23.10.2009
Dosar fond -- Tribunalul Buzău
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
