Obligația de a face. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA CIVILĂ nr.132/R/-.Dosar nr.6413/62/R/-./2008
Ședința publică din data de:-20 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Marcela Comșa- -- JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - ---- președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
- - grefier-șef secție
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtaArhivele Naționaleprin Direcția Județeană, împotriva Sentinței civile nr.706/CA din data de 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.-, având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 17 februarie 2009, dată când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, în baza art.260, alin.1 Cod procedură civilă și pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea asupra recursului pentru astăzi, 20 februarie 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CU RTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.706/CA/27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta " " prin Societatea civilă profesională de insolvență "- Insolvency", în contradictoriu cu pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană B și, în consecință, a fost obligată pârâta să preia de la reclamantă, prin lichidator judiciar, documentele cu valoarea practică, respectiv state de plată, carnete de muncă și bilanțurile contabile aflate în arhiva " ".
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Refuzul pârâtei de preluare a arhivei cu valoare practică de la " ", societate dizolvată încă din anul 2004, constituie o nesoluționare în termenul legal a cererii reclamantei în sensul art.1 din Legea nr.554/2004, împotriva căreia aceasta se poate îndrepta cu acțiune în contencios administrativ, pârâta fiind o autoritate administrativă în sensul acestei legi.
Conform art.18 din Legea nr.16/1996, n cazul desființării unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, se preiau de Arhivele Naționale.
Legea instituie obligația pârâtei de a prelua documentele cu valoare practică de la un creator de documente, persoană juridică, desființat. Statele de plată, carnetele de muncă și bilanțurile contabile ale " ", dizolvată, constituie astfel de documente cu valoare practică, având în vedere că se referă la plata contribuțiilor la asigurări sociale pentru salariații acestei societăți. Din bilanțurile contabile reiese efectuarea acestor plăți.
Instanța de fond a apreciat că nu poate fi primit argumentul pârâtei, potrivit căruia nu are asigurate resursele umane și logistico financiare necesare, iar acest fapt nu îi este imputabil, deoarece pârâta este instituția publică ce are obligația de preluare a arhivei, iar obligațiile statului de a asigura condițiile necesare acestei preluări sunt unitare. Statul nu poate invoca propria culpă pentru a nu-și îndeplini o obligație legală, iar textul art.18 din Legea nr.16/1996 trebuie interpretat în sensul aplicării și nu în sensul neaplicării sale. Dacă s-ar accepta argumentul pârâtei ar însemna să se creeze posibilitatea ca această obligație de preluare a arhivei practice să nu fie îndeplinită niciodată, doar prin faptul că nu s-ar asigura resursele umane și logistica necesară, ceea ce ar constitui o consecință absurdă.
În aliniatul ultim al art.18 din Legea nr.16/1996 se prevede că asigurarea structurilor specializate se face cu încadrarea în numărul de posturi și credite bugetare aprobate prin legile bugetare anuale. Deci numărul de posturi pot fi aprobate, în funcție de necesități, prin legile bugetare anuale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art.312, cu referire la art.304, pct.4 și pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:
1. Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art.304, pct.4 Cod procedură civilă), deoarece interpretarea dată art.18 din Legea Arhivelor Naționale nr.16/1996 este superficială, neconvingătoare și reprezintă o nesocotire a voinței legiuitorului. Legea nu are o formulare care să prevadă într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar rezulta dintr-un anumit act. Art.18 nu respectă cerința previzibilității și deci, măsura stabilită în sarcina Arhivelor Naționale nu este "prevăzută de o lege" care să respecte cerințele Convenției Europene a Drepturilor Omului. Judecătorul nu poate stabili în afara legii norme de drept substanțial și procedural clare, în care să prescrie cu precizie condițiile și termenul până la care trebuie înființate structurile specializate și resursele necesare.
Prima instanță a imixtionat în sfera de activitate a puterii legiuitoare.
2. Sentința civilă a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Consideră că legalitatea hotărârii presupune respectarea întocmai a dispozițiilor procesuale și justa aplicare a legii materiale. Preluarea documentelor cu valoarea practică impune asigurarea prealabilă la nivelul Arhivelor Naționale a cadrului necesar și condițiilor corespunzătoare care să facă posibilă preluarea. Instituția se confruntă cu probleme grave, cauzate de lipsa spațiilor de depozitare.
Înființarea structurilor specializate este condiționată de asigurarea în condițiile legii a resurselor umane și logistice. La nivelul instituției nu au fost înființate structurile specializate la care se referă art.18, alin.2 și alin.4 din Legea nr.16/1996. Ea nu are nicio culpă în soluționarea cererii reclamantei. Se citează dispozițiile art.7, alin.2 din nr.OUG30/2006; art.12 și art.13 din actul normativ privind ordonatorii de credite; art.3, alin.1 din Legea nr.16/1996. Menționează că nu s-au alocat fonduri în acest scop și se invocă prevederile Legii nr.500/2002.
Consideră că instanța a fost în eroare soluționând cererea în baza legii contenciosului administrativ și se citează dispoziții din Constituția României.
Menționează că în anul 2004, lichidatorul avea posibilitatea de a depune documentele cu valoare practică la Casa Județeană de Pensii, iar potrivit Legii nr.85/2006 putea să ceară acordul creditorilor de a apela la societăți specializate în păstrarea documentelor.
un set de înscrisuri, prin care dorește să dovedească diligențele efectuate pentru aplicarea prevederilor art.18 din Legea nr.16/1996.
La dosar a depus întâmpinare intimata reclamantă, solicitând respingerea recursului. Prima instanță s-a pronunțat în limitele puterii judecătorești ce îi revin și sentința a fost dată cu aplicarea corectă a legii, pârâta își invocă propria culpă în nerespectarea legii. Creditorii nu pot fi obligați să suporte costuri suplimentare, când există o instituție a statului obligată să preia documentele cu valoare practică.
Se depune și practică judiciară în susținerea apărării sale.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată cărecursul este nefondat.
1. Pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană Baf ost obligată să preia documente cu valoare practică de la lichidatorul judiciar al " ", în temeiul art.18 din Legea nr.16/1996.
Instanța de fond a interpretat și aplicat corect legea și nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Art.18 din Legea Arhivelor Naționale, așa cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.39/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.474/2006, este clar și precis. Conform acestui articol:
"În cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art.2, cât și cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale Arhivelor Naționale.
Documentele cu valoare practică prevăzute la alin. 1 se preiau după înființarea în cadrul Arhivelor Naționale și al direcțiilor județene ale Arhivelor Naționale a unor structuri specializate, cu asigurarea, în condițiile legii, a resurselor umane și logistico-financiare necesare.
Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile cetățenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, în condițiile alin.2, pe bază de inventar și proces-verbal de predare-preluare, întocmite potrivit modelelor prevăzute în anexele nr.2 și 3.
Asigurarea structurilor specializate prevăzute la alin. 2 se realizează cu încadrarea în numărul de posturi și credite bugetare aprobate Ministerului Administrației și Internelor, prin legile bugetare anuale".
Dispozițiile acestui articol de lege sunt și previzibile; Arhivele Naționale sau direcțiile județene ale acestora, au obligația de a prelua documentele de la persoana juridică ce s-a desființat. Judecătorul a aplicat strict dispoziția legală, faptul că nu există bază materială sau că încă nu s-au înființat serviciile/structurile specializate, nu constituie un impediment pentru obligarea autorității publice să își îndeplinească obligațiile prevăzute într-o lege. Legea este adoptată de Parlament, instanța de judecată nu a adăugat la dispozițiile legale și nici nu a "creat" norme juridice. A aplicat legea strict în litera și spiritul ei.
2. Motivele invocate la punctul doi din recurs, încadrate ca motive de nelegalitate a hotărârii judecătorești, vizează de fapt probleme de imposibilitate practică de executare a acesteia. Neasigurarea de către ordonatorii de credit a bazei materiale și a resurselor umane, nu poate fi reținută ca un motiv de nelegalitate a hotărârii judecătorești. Legea trebuie respectată și aplicată, în caz contrar se pierde însăși încrederea în statul de drept.
Corect s-a constatat că pârâta este o autoritate publică în sensul art.2, alin.1, lit.b din Legea nr.554/2004, Arhivele Naționale sunt unitate bugetară în cadrul Ministerului d e Interne, conform art.3 din Legea nr.16/2006.
Refuzul acestei autorități de a prelua documentele, constituie "refuz nejustificat de a soluționa o cerere", așa cum este definit de art.2, lit.i din Legea nr.554/2004: "exprimare explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane".
Faptul că lichidatorul judiciar putea găsi și alte variante de depozitare a documentelor - predarea la Casa de Pensii sau încheierea unor contracte cu unități specializate în depozitarea documentelor, nu exonerează recurenta pârâtă de obligațiile ce îi revin potrivit legii.
Pentru considerentele arătate, apreciind că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, Curtea, în baza art.312, alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304, pct.4 și pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința atacată, cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtaArhivele Naționale - Direcția Județeană(cu sediul în B, str.-.-, nr.34, jud.B), împotriva Sentinței civile nr.706/CA/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -Pentru- - - - -
eliberată din funcție, semnează
Președintele instanței,
Grefier,
Red.:-/20.02.2009
Dact.:-/4 ex./03.03.2009
Jud.fond:-
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Clara
