Obligația de a face. Decizia 135/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 135/CA
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta - intimată - SRL, cu sediul în I,-, -.3,.B,parter,.3, județul I, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL I și intimatul - recurent CONSILIUL LOCAL I, având ca obiect obligația de a face, recurs împotriva sentinței numărul 990/ca/7.11.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă reprezentanții părților.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării la 16 martie 2009 și apoi pentru astăzi 18 martie 2009 când,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 990/ca din 07.11.2008 a Tribunalului Iași, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului municipiul I și, în consecință, a respins ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă acțiunea formulată de reclamanta "" în contradictoriu cu pârâtul municipiul I, cu sediul în I, B-dul - cel M și, nr. 11.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta "", cu sediul în I,-, -. B, parter,. 3, reprezentată prin administrator, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al mun. I, cu sediul în I, B-dul - cel M și, nr. 11.
A constatat încetat la data de 15.02.2008 contractul de concesiune nr. 23798/27.03.2006 încheiat între părți, în temeiul clauzei prevăzute la art. 11 lit. d din contract.
A obligat pârâtul la restituirea către reclamantă a sumei de 12.448 lei, reprezentând garanția contractului de concesiune.
A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la restituirea sumei de 71824 lei, cu titlu de redevență achitată până la data de 01.01.2008 (70824 lei achitați de reclamantă cu acest titlu, iar 1.000 lei, reprezentând parte a redevenței datorate pe anul 2006 compensată la 30.11.2006 cu garanția de 1000 lei de participare la licitație).
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către părți.
A reținut prima instanță că între reclamanta "", în calitate de concesionar și pârâtul Consiliul Local al mun. I, în calitate de concedent s-a încheiat la data de 27.03.2006 contractul de concesiune nr. 23798, având drept obiect exploatarea unui teren în suprafață de 69 mp situat în I, str. - - -, în vederea construirii de către concesionar a unei stații de transport în comun cu spațiu comercial. Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 10 ani, redevența anuală fiind stabilită la 12000 euro.
În vederea realizării construcției pentru care a fost concesionat terenul, reclamanta a demarat formalitățile de obținere a autorizației de construire, obținerea tuturor avizelor stabilire în certificatul de urbanism căzând în sarcina exclusivă a concesionarului, în conformitate cu prevederile caietului de sarcini al licitației.
Cererea pentru emiterea autorizației de construire a fost depusă la Primăria I sub nr. 56783/28.07.2006, însă reclamanta a obținut încă din 2006 avize nefavorabile din partea ROMTELECOM, și GAZ ROMÂNIA, în condițiile nedevierii rețelelor și conductelor existente sau a păstrării amplasamentului construcției, întrucât pe locul scos la licitație există rețele de telecomunicații, conducte de apă și gaze, care fac imposibilă ridicarea unei construcții.
Cu toate că aceste avize negative au fost obținute încă din 2006, nefiind așadar posibilă eliberarea autorizației de construire solicitată de reclamantă, aceasta s-a adresat cu cerere pentru încetarea contractului abia la data de 14.02.2008, continuând să plătească redevența stipulată în contract. Prin dispoziția nr. 721/17.03.2008 a Primarului mun. I s-a decis a se lua act de încetarea efectelor juridice ale contractului de concesiune încheiat cu reclamanta începând cu data de 15.02.2008.
Instanța constată că pârâtul municipiul I nu are calitate procesuală pasivă în cauză, excepția invocată fiind întemeiată, întrucât litigiul de față are ca izvor contractul de concesiune dintre reclamanta - SRL și pârâtul Consiliul Local al mun. I, în care pârâtul municipiul I nu are calitatea de parte.
Astfel, instanța, în baza dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului municipiul I și, în consecință, a respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul municipiul I, pentru lipsa calității sale procesuale pasive.
Cu privire la fondul acțiunii promovate în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al mun. I, instanța urmează a constata, așa cum dovedesc înscrisurile aflate la dosar, că a încetat contractul de concesiune dintre părți la data de 15.02.2008, prin reziliere unilaterală din partea reclamantei concesionar.
Instanța reține că reclamanta a invocat ca temei de drept al încetării contractului art. 35 lit. d din nr. 219/1998 actualizată, prevedere pe care o regăsim și în art. 11 lit. c din contractul părților, respectiv "în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concedent, prin rezilierea unilaterala de către concesionar, cu plata de despăgubiri în sarcina concedentului".
Legea nr. 219/1998 este într-adevăr incidentă în cauză, chiar dacă în prezent nu mai este în vigoare, fiind abrogată prin nr.OUG 34/19.04.2006, date fiind dispozițiile art. 298 din acest ultim act normativ, potrivit cărora "contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii acestora". Or, contractul de concesiune dintre părțile din prezenta cauză a fost încheiat anterior abrogării nr. 219/1998.
Cu privire însă la temeiul de drept al încetării contractului, instanța apreciază că nu este aplicabil art. 35 lit. d din nr. 219/1998 actualizată, prevedere pe care o regăsim și în art. 11 lit. c din contractul părților, ci art. 35 lit. e din același act normativ (respectiv art. 11 lit. d din contractul părților), încetarea contractului producându-se prin reziliere unilaterală de către concesionar, pentru imposibilitatea obiectivă a concesionarului de a exploata serviciul public care face obiectul concesiunii, fără plata unei despăgubiri.
Astfel, art. 35 lit. d din nr. 219/1998 nu este aplicabil, întrucât reclamanta concesionar nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârâtul concedent a obligațiilor contractuale. Aceste obligații sunt, conform contractului, art. 10, acelea de: a nu tulbura concesionarul în exercițiul drepturilor rezultate din contract, a nu modifica în mod unilateral contractul de concesiune, a notifica concesionarul despre apariția oricăror împrejurări de natură să aducă atingere drepturilor concesionarului. Or, pârâtul și-a îndeplinit aceste obligații contractuale, reclamanta neinvocând, de altfel, încălcarea vreuneia dintre cele 3 obligații expuse anterior.
Instanța constată că încetarea contractului s-a produs prin reziliere unilaterală a concesionarului, pentru imposibilitatea obiectivă de a exploata terenul, neputând obține avizele necesare emiterii autorizației de construire.
Cu referire la cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv restituirea sumei de 84272 lei, reprezentând valoare redevență achitată (71824 lei), garanția contractului de concesiune (12448 lei) și garanția participării la licitație (1000 lei), sume actualizate la data plății, însoțite de dobânda legală corespunzătoare, cu titlu de despăgubiri, instanța constată că art. 35 lit. e din nr. 219/1998, reținut de instanță ca temei legal al încetării contractului, prevede expres că nu se acordă despăgubiri în această situație.
Mai mult, fiind vorba de un contract cu execuție succesivă, care a încetat prin reziliere unilaterală, efectele rezilierii se produc doar pentru viitor, nu și retroactiv, astfel încât pârâtul nu poate fi obligat la restituirea redevenței achitate de reclamantă până la data de 01.01.2008 (conform precizărilor reclamantei din cererea de la fila 15 adresată pârâtului), respectiv a sumei de 71824 lei (70824 lei achitați de reclamantă cu acest titlu, iar 1000 lei, reprezentând parte a redevenței datorate pe anul 2006 compensată la 30.11.2006 cu garanția de 1000 lei de participare la licitație).
Constatând încă din 2006 că nu a obținut avizele imperios necesare, reclamanta a continuat să achite redevența stabilită prin contractul de concesiune până la debutul anului 2008, stând în pasivitate până la 14.02.2008, când a solicitat încetarea contractului, însă nu poate în prezent să solicite restituirea acestei redevențe.
Reclamanta este însă îndreptățită la restituirea de către pârât a garanției contractului de concesiune, garanție calculată și achitată conform art. 6.5 din caietul de sarcini al licitației, în sumă de 12448 lei, pârâtul urmând a fi obligat la plata acestei sume către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs atât pârâtul Consiliul Local I, cât și reclamanta "" I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ce privește recursul formulat de Consiliul Local I, sentința primei instanțe este criticată sub următoarele aspecte:
- în ce privește capătul de cerere formulat de reclamantă cu privire la încetarea efectelor juridice ale contractului de concesiune este lipsit de obiect,întrucât acest fapt a fost constatat prin dispoziția nr. 721/17.03.2008, astfel că nu mai era necesară pronunțarea instanței în acest sens;
- acțiunea este prematur formulată, întrucât lipsește procedura prealabilă, excepție greșit respinsă de instanța fondului;
- în mod greșit a reținut instanța că reclamanta ar fi îndreptățită la restituirea garanției contractului de concesiune, fără a avea în vedere că o parte din suma respectivă a fost transferată în contul redevenței aferente contractului de concesiune, astfel cum rezultă din adresa nr. 45437/27.02.2008.
Solicită, în consecință, admiterea recursului, iar pe fondul cauzei, admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii reclamantei.
Motivele de recurs invocate de către reclamanta "" I, se prezintă, structurate, astfel:
1. În ce privește nelegalitatea sentinței recurate, rezidă din următoarele încălcări ale instanței de fond:
a) a fost admisă, în mod greșit, excepția lipsei calității procesuale pasive a Mun. I, având în vedere disp. art. 21 din Legea nr. 215/2001, a administrației publice locale și disp. art. 5 lit. "b" din Legea nr. 219/1998;
b) instanța de fond s-a pronunțat asupra unui lucru care nu a fost cerut, în sensul că, deși s-a solicitat constatarea încetării prin reziliere unilaterală a contractului de concesiune, în temeiul art. 35 lit. "d" din Legea nr. 219/1998,instanța a "constatat încetat contractul de concesiune în temeiul clauzei prevăzute la art. 11 lit. "d" din contract", existând o evidentă contradicție între petitul cererii și dispozitivul hotărârii;
c) instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere cu care a fost investită, respectiv obligarea pârâtului la plata unor sume, cu titlu de despăgubiri, în cuantum actualizat la data plății și dobânda legală corespunzătoare;
d) instanța de fond a aplicat greșit legea, făcând confuzie între condițiile de încetare a contractului de concesiune;
2. În ce privește netemeinicia hotărârii recurate, aceasta vizează greșita apreciere a poziției reclamantei de pasivitate c privire la exploatarea bunului concesionat. reclamanta-recurentă, după aprecieri proprii cu privire la starea de fapt a lucrurilor, că interpretarea greșită a legii de către instanța de fond este de natură să o prejudicieze, în condițiile art. 6 din, cu privire la accesul liber la justiție.
Concluzionând, reclamanta-recurentă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtul-recurent Consiliul Local I și în conformitate cu disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că nu este întemeiat recursul formulat de această parte, pentru considerentele ce vor fi expuse.
În fapt, la data de 27.03.2006 între reclamanta "" I, în calitate de concesionar, și pârâtul Consiliul Local I, în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul de concesiune nr. 23798, având ca obiect exploatarea unui teren în suprafață de 69. în vederea construirii de către concesionar a unei stații de transport în comun cu spațiu comercial.
În ce privește excepția prematurității acțiunii motivat de lipsa procedurii prealabile, Curtea reține că, într-adevăr, față de prevederile art. 7 alin. 1 și 6. aplicabile în speță, în cazul contractelor administrative, exercitarea procedurii prealabile, anterior sesizării instanței de judecată, este obligatorie, fiind imperios necesară parcurgerea procedurii concilierii directe prevăzute de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, aplicabilă în litigiile comerciale.
Astfel potrivit alin. 2 al art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, în acest scop, "reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină aceasta -. Or, astfel cum a reținut și instanța fondului, rezultă în mod elocvent din înscrisurile depuse la dosar ( 15, 16 dosar fond) căreclamanta a parcurs etapa obligatorie a procedurii prealabile de conciliere directă, în condițiile textelor de lege menționate, astfel că în mod just a fost respinsă excepția pr ematurității acțiunii formulate de reclamantă, pe temeiul lipsei procedurii prealabile.
Nici motivul de recurs privind lipsa de obiect a cererii (capătului de cerere) privind constatarea încetării contractului de concesiune, motivat de împrejurarea că această constatare s-a realizat prin dispoziția nr. 721/17.03.2008, nu este întemeiat.
Este adevărat că prin dispoziția nr. 721 din 17.03.2008 a primarului Mun. I, Serviciul Venituri din Contracte din cadrul I "a luat act de încetarea efectelor juridice ale contractului de concesiune nr. 23.798/24.03.2006, începând cu data de 15.02.2008", motivat de faptul că concesionarul se află în imposibilitate obiectivă de a exploata terenul ce face obiectul actului, însă această împrejurare nu este de natură să golească de obiect solicitarea reclamantei de a se constata încetarea contractului de concesiune, având în vedere și temeiul pe care aceasta l-a invocat și care, în cazul în care ar fi fost reținut de instanță, ar fi fost generator de despăgubiri bănești.
Însă, având în vedere realitatea faptică și probele aflate la dosarul cauzei, constând în imposibilitatea realizării scopului în vederea căruia a fost încheiat contractul de concesiune - respectiv edificarea unei construcții pe terenul concesionat - în mod temeinic instanța a reținut ca temei al încetării contractului de concesiune dintre părți disp. art. 35 lit. "e" din Legea nr. 219/1998, aplicabilă în cauză raportat prevederilor art. 298 din nr.OUG 34/19.04.2006, potrivit cărora "încetarea contractului de concesiune poate avea loc prin reziliere unilaterală de către concesionar, pentru imposibilitatea obiectivă a acestuia de a exploata bunul concesionat, fără plata unei despăgubiri".
În ceea ce privește restituirea garanției contractului de concesiune, în mod just instanța fondului a dispus obligarea pârâtei la plata acesteia, câtă vreme situația reținută ca temei de încetare a contractului de concesiune nu se regăsește între situațiile expres stipulate în caietul de sarcini, în capitolul IV - "Garanții și taxe" - pct. 4.4, în care garanția de participare se pierde, reclamanta fiind îndreptățită, în consecință, la restituirea acesteia. De asemenea, având în vedere stipularea condițiilor în care se face plata redevenței, potrivit art. 4 și 5 din contractul de concesiune, care prevăd că "plata redevenței se face din inițiativa concesionarului,în două tranșe egale", împrejurarea că concesionarul, respectiv pârâta,a redirecționat din propria și exclusiva sa voințăo parte din suma plătităcu titlu de garanție în contul redevenței,nu incumbă reclamantei, astfel că aceasta nu poate fi sancționată prin restituirea unei sume mai mici cu titlu de garanție decât cea pe care a plătit-o în acest sens.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta "" I, Curtea reține că potrivit disp. art. 11 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, "cererile pentru exercitarea căilor ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în ani, soluționată de prima instanță", acesta trebuia timbrat cu 20 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, astfel cum i s-a pus în vedere reclamantei-recurente atât prin citație cât și la primul termen de judecată.
Întrucât reclamanta-recurentă nu și-a.îndeplinit obligația impusă de lege și pusă în vedere de către instanță, sancțiunea nu poate fi decât cea prev. de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 potrivit căreia "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă să respingă recursul formulat de pârâtul-recurent Consiliul Local I și să anuleze, ca netimbrat, recursul reclamantei-recurente ""
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de Consiliul Local I împotriva sentinței civile nr. 990/ca din 07.11.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Anulează ca netimbrat recursul formulat de "" împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.03.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:
27.03.2009/2 ex.-
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, I - - |
Grefier, |
18 Martie 2009
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
