Obligația de a face. Decizia 1383/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1383
Ședința Publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 608/1.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat asistat de avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea reclamantului intimat, la care este anexată împuternicirea avocațială dată de reclamantul intimat avocatului pentru reprezentarea în cauză și chitanța privind plata onorariului avocațial de către reclamant în sumă de 500 lei.
Avocatul reclamantului intimat arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului intimat solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 608/1.06.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea formulata de către reclamantul împotriva paratei Autoritatea Naționala Pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea 9/1998; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 46.684,83 lei, cu titlu de despăgubiri in termen de 3 luni de la rămânerea irevocabila a prezentei hotărâri, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 207/2006 emisa de către Comisia județeana pentru aplicarea 290/2003 s-a admis cererea formulata de către reclamant si s-a propus acordarea compensațiilor bănești in suma de 93.369,67 lei d-lor si pentru bunurile defuncților si, deținute in loc., jud..
Ulterior emiterii aceste hotărâri, reclamantul a formulat o cerere prin care solicitat efectuarea plătii sumei de 46.684,83 lei, reprezentând cota de din totalul compensațiilor bănești acordate.
In data de 19 01.2008 apoi in 16.04.2008 reclamantul prin avocat a revenit la solicitarea de a se efectua plata, iar parata prin adresa nr.996/2008 ii răspunde ca plata urmează sa se realizeze conform disp. art.VI alin.5 din Normele Metodologice privind 290/2003 care dispun ca aceste compensații se achita beneficiarilor in limita sumelor aprobate anual cu acesta destinație de la bugetul de stat.
Prin întimpinare parata s-a apărat cu motivarea ca nu sunt alocate sume de bani la bugetul de stat care sa permită efectuarea plății.
Având in vedere dispozițiile art.18 alin5 din Normele Metodologice ale 290/2003 care dispun achitarea despăgubirilor integral daca cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei ron, tribunalul a constatat și reținut ca acțiunea reclamantului este întemeiata si a fost admisă pentru următoarele considerente:
Reclamantul are un drept de creanța asupra paratei pentru suma de 46.684,83 lei, creanța care a ajuns la scadență. Apărarea paratei ca nu sunt alocate fonduri in acest sens nu poate fi primita deoarece, lipsa de diligenta a paratei care trebuia sa prevadă sumele datorate cu titlu de despăgubiri si sa le solicite, nu poate afecta dreptul de creanța al reclamantului.
Scopul acestei legi este de a repara prejudiciul suferit de antecesorii reclamantului datorita masurilor abuzive luate împotriva acestora pe timpul perioadei comuniste, iar repararea acestui prejudiciu nu este posibila decât prin acordarea de despăgubiri moștenitorilor.
Amânarea plații acestor despăgubiri cu motivarea ca nu sunt bani la bugetul de stat, deci amânarea nejustificata a reparării prejudiciului, creează o insecuritate juridica prin lezarea însuși a dreptului de creanța deținut de către reclamant care nu mai are nici o proteguire din partea autorității publice.
Instanța de fond a admis cererea si a obligat parata sa plătească reclamantului suma de 46.684,83 lei cu titlu de despăgubiri stabilite prin Hotărârea nr. 207/2006 emisa de Comisia județeana pentru aplicarea 290/2003 in termen de 3 luni de la rămânerea irevocabila a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
În motivarea recursului pârâta a arătat, în esență, că reclamantul nu a produs suficiente probe pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 290/2003 (documentul eliberat de Primăria, pe baza declarațiilor a 3 martori) în sensul că nu s-a făcut dovada proprietății bunurilor pentru care solicită despăgubiri, Hotărârea nr. 207/2006 fiind adoptată fără respectarea prevederilor legale, situație în care conform art. 17 al.4 din Hotărârea Guvernului nr. 1120/2006, în baza raporturilor administrative ierarhice, vicepreședintele poate solicita comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 revocarea actului administrativ emis în situația în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare.
Recursul este nefondat.
hotărârea comisiei județene T nr. 207/2007, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, este un act administrativ. Prin urmare, în discuție fiind o manifestare unilaterală de voință a unui organ administrativ, în raporturi de putere publică, făcută în scopul de a pune în executare dispozițiile Legii nr. 290/2003, aceasta se bucură de prezumția de legalitate căreia, evident, i se asociază și prezumțiile de autenticitate și de veridicitate, precum este și executorie din oficiu, cât timp este în vigoare.
Este adevărat că vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților posedă competența de a solicita comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 revocarea actelor administrative emise, în situația în care constată încălcarea prevederilor legale, dar în cazul de față nu și-a exercitat această atribuție, limitându-se a formula critici, în cursul litigiului, ceea ce nu este suficient pentru a determina modificarea sentinței recurate.
Nu este lipsit de relevanță că în fața primei instanțe pârâta s-a rezumat a arăta că îi va plăti reclamantului suma solicitată, dar în limita sumelor aprobate anual cu această destinație de la bugetul de stat, apărare, pe bună dreptate înlăturată de judecătorul fondului, reținând lipsa de diligență a pârâtei, ce nu poate afecta dreptul de creanță al reclamantului și nu poate lipsi de efecte actul normativ cu caracter reparatoriu ce reprezintă baza legală a pretențiilor domnului.
Văzând că s-au cerut cheltuieli de judecată, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pârâta să plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 608/1.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.XI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./14.12.2009
Tehnored. /15.12.2009/2 ex.
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pokker Adina, Olaru Rodica
