Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1381/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1381
Ședința Publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele recurente, și împotriva sentinței civile nr. 365/6.05.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat Inspectoratul Teritorial d e Muncă C - S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin cererea de recurs reclamantele recurente au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Din oficiu, Curtea invocă excepția tardivității formulării recursului și reține cauza spre soluționare pe această excepție.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 365/.06.05.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C - Sar espins acțiunea formulată de reclamantele, - și în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Muncă C-S, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Având în vedere adresa nr. 3045/25.03.2009, depusă la dosar de către pârât, instanța de fond a constatat că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Inspectoratului de Muncă C-S, respectiv reclamanta, începând cu data de 18.09.2000, reclamanta, începând cu data de 18.09.2000, reclamanta - începând cu data de 18.09.2000 și reclamanta începând cu data de 09.08.2004.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, revine angajatorului, respectiv pârâtului, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege-.
În acest context, reclamantele, având calitatea de funcționari publici, trebuie să fie salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d, din actul normativ citat.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/ 19.04.2003, publicată în MO în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici. De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare al funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv OUG. nr. 192/2002, OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007, OG nr. 9/2008. Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004-2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 164/ 16.05.2004, apoi prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin prevederile OG nr. 2/2006.
Astfel, deși Legea nr. 188/1999 prevede în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în seama Administrației, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare, este atributul exclusiv al Administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În consecință, în lipsa unui act emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța de fond a considerat că nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul nu poate fi obligat, în condițiile descrise mai sus, la plata suplimentelor salariale solicitate prin acțiune, înainte de stabilirea cuantumului acestora, motiv pentru care a respins acțiunea formulată de reclamanți.
În același timp, a stabili prin hotărâre judecătorească doar dreptul reclamanților la plata acestor sporuri salariale, fără indicarea cuantumului, nu ar produce efectele juridice scontate, atâta timp cât nu s-ar putea executa hotărârea și nici efectua înscrierile cuvenite în carnetul de muncă al acestora.
Pe de altă parte, s-ar pune problema admisibilității unei asemenea acțiuni, care nu ar fi decât o acțiune în constatare și, în condițiile stipulate în art.111 Cod procedură civilă: "cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Împotriva acestei hotărâi au formulat recurs reclamantele solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 21.05.2008 până la încetarea raporturilor de serviciu, precum și a obligării pârâtei să înscrie aceste drepturi salariale în carnetele de muncă.
Din oficiu, instanța a invocat tardivitatea formulării recursului.
În privința acestei excepții se reține că:
Potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în prima instanță î materia contenciosului administrativ poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, acest text legal reluând regula generală înscrisă în art. 301 Cod procedură civilă, referitoare la termenul în care se poate declara recurs împotriva unei hotărâri judecătorești.
Termenul de 15 zile pentru declararea recursului se calculează conform art. 101 Cod procedură civilă, pe zile libere. În speță hotărârea recurată a fost comunicată reclamantelor în aceeași zi, 17.06.2009 (filele 28-31 dosar de fond) și termenul în care putea fi atacată expira la data de 3.07.2009, or recursul a fost înregistrat la Tribunalul C - S în data de 6.07.2009, tardiv.
Prin urmare, Curtea va admite excepția invocată și va respinge ca atare recursul reclamantelor, conform art. 312 al.1 Cod procedură civilă, omițând să examineze motivele de recurs, în raport de soluționarea pe excepție a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantele, și împotriva sentinței civile nr. 365/6.05.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.XI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./08.12.2009
Tehnored. /09.12.2009/ 2 ex.
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pokker Adina, Olaru Rodica
