Obligația de a face. Sentința 155/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 155/-
Ședința publică de la 15 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier: - -
S-a luat spre examinare judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Guvernul României, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 08.09.2008, fiind cuprinse în încheierea din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 septembrie 2008.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra cauzei de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la nr. 121/45/14.02.2008 la această instanță, reclamanta " -" cu sediul în Comuna, județul I, a chemat în judecată și Guvernul României prin Secretariatul General, pentru a-i fi recunoscut dreptul de a beneficia, conform Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități e în agricultură, de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma sectei excesive din anul 20078, la culturile de soia de pe raza județului I, cu obligarea pârâtei să sesizeze Guvernul României, conform art. 14 din Legea nr. 381/2002, privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități e în agricultură, cu privire la calamitarea culturii de soia în anul 2007, pe raza județului I, cu scopul îndeplinirii formalităților administrative privind acordarea despăgubirilor.
Solicită de asemenea obligarea pârâtului Guvernul României să adopte hotărârea de declarare a stării de calamitate ă (secetă excesivă persistentă în timp), ce a afectat în anul 2007 culturile de soia de pe terenurile neirigate ale județului I, și să stabilească condițiile și limitele despăgubirilor la care este îndreptățită, cu cheltuieli de judecată.
Motivează reclamanta că în calitatea sa de producător agricol, a însămânțat în primăvara anului 2007, o suprafață de 100 ha cu soia, pe raza Comunei, cu respectarea condițiilor tehnice specifice (conform nr. 117/10.07.2007), cultură pe care a înțeles să o asigure cu "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - ", prin contractul nr. 23748/22.05.2007.
Urmare sectei excesive din vara anului 2007, Guvernul României a procedat la declararea prin nr.HG 636/20.06.2007, a stării de calamitate ă în agricultură în zona, inclusiv județul I, dar numai pentru culturile de, triticale, orzoaică, rapiță, culturi completate prin nr.HG 1202/04.10.2007 cu cele de porumb boabe și -soarelui.
Consideră însă reclamanta că în mod eronat în aceste acte administrative nu a fost prevăzută și cultura de soia, deși pagubele cauzate de seceta excesivă se manifestă la toate plantele de cultură, astfel că se impune obligarea pârâtei a sesiza pârâtul Guvernul României în acest sens.
De asemenea, pârâta prin Direcția Generală Implementare Politici Agricole, a refuzat să-i recunoască dreptul prevăzut de Legea nr. 381/2002 privind acordarea de despăgubiri, deși a probat respectarea procedurii prealabile prevăzute de de aplicare a legii sus-menționate,comisia de constatare a daunelor și de stabilire a valorii despăgubirilor întocmind nr. 117/10.07.2007 cu acest scop, astfel că solicită admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată.
Anexat acțiunii este depusă documentația întocmită pentru obținerea despăgubirilor, evocată prin cerere.
Pârâtul Guvernul României prin întâmpinare invocă excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamanta nu și-a respectat obligația de efectuare a procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu autoritatea administrativă abilitată a emite actul administrativ vizat prin acțiune - în speță Guvernul României -, iar în speță reclamanta evocă doar efectuarea unei proceduri prealabile cu pârâta, ceea ce nu este de natură a satisface cerințele legii contenciosului administrativ, atât timp cât au fost chemate în judecată autorități diferite, pentru obligații distincte.
Pe fondul cauzei arată pârâta că pentru obținerea despăgubirilor prevăzute de lege, reclamanta avea obligația înregistrării culturilor agricole, a întreținerii lor potrivit tehnologiilor specifice, a efectuării constatărilor preliminare a pagubelor și a celor definitive, conform art. 8 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 381/2002 și a art. 7 din Norme.
Prin nr.HG 636/2007,completată prin nr.HG 1202/2007 au fost stabilite culturile pentru care s-au acordat despăgubiri ca urmare a secetei din toamna anului 2006 și primăvara anului 2007, în care nu au fost incluse și cele de soia, această cultură presupunând efectuarea de irigări succesive, pe toată durata de vegetație, astfel că producătorii trebuiau să manifeste diligențe minime și să aleagă înființarea unor astfel de culturi doar în sistem irigat, aspect ignorat de reclamantă.
Întrucât organismele de specialitate prevăzute de lege, nu au reținut starea de calamitate pentru cultura de soia, consideră pârâta că nici instanța de judecată nu va putea reține această stare, astfel că solicită respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
Prin încheierea de ședință din 31.03.2008, Curtea a luat act de renunțarea reclamantei, prin apărător, la capătul din acțiune formulat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar invocă excepția tardivității plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta s-a adresat cu cerere la. I, la care a anexat actele de constatare și evaluare a calamităților, la data de 02.07.2007 (nr. înregistrare 2108), astfel că termenul de formulare a plângerii prealabile expira la 02.07.2007, în fapt reclamanta depunând-o abia la 08.01.2008.
Este invocată totodată excepția tardivității acțiunii depuse la instanță la 15.02.2008, având în vedere momentul depunerii cererii de acordare a despăgubirilor la. I - 02.07.2007 -, cerere la care nu i s-a răspuns în termenul legal de 30 zile (respectiv până la 02.08.2007), astfel că acțiunea în contencios administrativ trebuia depusă în termenul de 6 luni prevăzut de lege, ce expira la 02.02.2008, așa încât că termenul legal a fost depășit cu 14 zile.
Consideră pârâta că în cauză își găsește incidența și excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport cu primul capăt de cerere și teza finală a celui de al doilea capăt de cerere, reclamanta confundând etapa ce reglementează constatarea și declararea stării de calamitate, cu cea de verificare a procedurii prealabile obligatorii și a condițiilor de încasare a despăgubirilor reglementate de legea specială, în realitate competența nefiind aceea de stabilire a respectării condițiilor și procedurii legale de acordare a despăgubirilor - deci fondul cauzei -, ci de a stabili sumele ce urmează a fi repartizate către direcțiile județene, acestea din urmă având sarcina verificării documentațiilor depuse de cei interesați.
În subsidiar, privitor la fondul cauzei, arată pârâta că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, aceasta nerespectând procedura legală de acordare a despăgubirilor constând în:
- înștiințarea primăriei de pe raza teritorială unde s-au produs fenomenele, conform modelului revăzut în anexa 1 la Ordinul nr. 419/2002 în termen de 48 ore de la data producerii evenimentului, întrucât înștiințarea Primăriei - din 26.06.2007 nu s-a efectuat în forma prevăzută de lege pentru a se putea verifica respectarea termenului de 48 ore sus-menționat;
- nu a fost întocmit procesul-verbal de constatare definitivă a pagubelor prevăzute de art. 8 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 381/2002 și art. 7 din Normele Metodologice;
- documentația întocmită conform Legii nr. 381/2002 nu a fost depusă în termenul de 5 zile prevăzut de Legea nr. 381/2002, la. județeană, întrucât procesul-verbal întocmit la 02.07.2007 a fost înregistrat la. I abia la 10.07.2007, peste termenul limită prevăzut de lege.
- documentația întocmită de reclamantă nu probează faptul că terenul nu era amenajat pentru irigat, ori că nu exista posibilitatea amenajării lui în acest scop, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii, adeverința nr. 4841/01.10.2007 menționând doar faptul că terenul nu a fost irigat.
Consideră pârâta că acțiunea reclamantei este totodată netemeinică și nelegală, neincluderea culturii de soia în cuprinsul nr.HG 636/2007, prin care s-a declarat starea de calamitate ă doar pentru culturile de, triticale, orzoaică, rapiță, porumb boabe și -soarelui fiind determinată de importanța culturilor agricole necesare hranei populației și animalelor, raportat la întinderea fenomenului de secetă și la fondurile alocate la nivel de țară în acest scop (530.000 mii lei). Mai mult, cultura de soia se putea înființa din punct de vedere tehnologic, doar pe terenuri amenajate pentru irigații, tehnologie nerespectată de reclamantă care se află așadar în culpă pentru înființarea unei astfel de culturi fără asigurarea umidității necesare.
Solicită așadar respingerea acțiunii reclamantei, întrucât aceasta nu a demonstrat incidența dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui drept al său recunoscut de lege, care să fi fost vătămat de pârâtă. Răspunzând întâmpinării pârâtei, reclamanta solicită respingerea excepțiilor invocate, întrucât:
- excepția tardivității dreptului la acțiune nu se verifică în cauză, întrucât nu a răspuns cererii sale din 02.07.2007, astfel că a procedat la formularea unei noi cereri la 08.01.2008 la. la care s-a răspuns cu nr. 122.036/07.02.2008, astfel că acțiunea este introdusă în termen legal;
- are calitate procesuală pasivă în raport de primul capăt de cerere și teza finală a celui de-al doilea capăt, raportat prevederilor art. 11 din Legea nr. 381/2002 conform căruia I îndeplinește doar atribuțiile în teritoriu,neavând putere de decizie proprie, pentru a figura în nume propriu în cauză.
Pe fondul cauzei consideră reclamanta că acțiunea sa este admisibilă, întrucât a depus înștiințarea prevăzută de art. 19 și 20 din Legea nr. 381/2002, coroborată cu art. 10 din Ordinul nr. 419/2002, în termenul de 48 ore de la producerea evenimentului, iar procesul-verbal întocmit la 10.07.2007 a fost depus la. în termenul legal de 5 zile.
Totodată apreciază că Normele Metodologice la Legea nr. 38/2002 nu prevăd în sarcina solicitanților obligația de a dovedi că terenul nu ar fi fost amenajat la irigat, ori că nu ar fi existat o astfel de posibilitate de amenajare, ca o condiție pentru a beneficia de despăgubiri, în condițiile în care existența calamităților în arealul a fost dovedită pentru toate culturile înființate, astfel că nu se justifică excluderea unora din ele la elaborarea hotărârilor de guvern, pe criterii de importanță ce nu pot fi verificate.
Curtea, verificând prioritar excepțiile dirimante evocate în cauză, reține următoarele:
- excepțiile de tardivitate a plângerii prealabile și respectiv a acțiunii în contencios administrativ nu por fi reținute, întrucât la cererea sa de acordare despăgubiri adresată la 02.07.2007, reclamanta nu a primit răspuns în intervalul de 30 zile prevăzut de lege, astfel că în condițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în intervalul de 6 luni prevăzut pentru formularea acțiunii, s-a adresa și organului ierarhic superior - -, respectiv la 08.01.2008 (fila 67 dosar), primind răspuns de la aceasta la 07.02.2008 (fila 20 dosar). Ori, raportat acestui moment, prevăzut de art. 11 lit. a) din același act normativ, acțiunea reclamantei înregistrată la 15.02.2008 răspunde exigențelor art. 11 din lege, privitoare la "termenul de introducere al acțiunii".
- și excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei urmează a fi respinsă, raportat dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități e în agricultură, care prevede expres competența pentru "caracterizarea și încadrarea în categoria de calamitate ă", carese aprobăulteriorprin hotărâre a guvernului,iar în speță capetele din acțiunea reclamantei vizează tocmai atingerea acestui obiectiv, chiar dacă o parte a procedurii este derulată la nivelul instituțiilor sale descentralizate.
Abordând fondul cauzei, Curtea reține că reclamanta, în calitate de persoană fizică autorizată în cultivarea cerealelor, a încheiat contractul de asigurare seria - nr. 23748 cu "" B, pentru cultura de soia înființată pe o suprafață de 175 ha situată pe raza Comunei, pentru anul agricol 2007, în data de 22.05.2007.
Urmare înștiințării din 02.07.2007 emisă de reclamantă, asigurătorul a procedat în data de 10.07.2007, la constatarea - cu procesul-verbal de evaluare a pagubelor nr. 117/10.07.2007 -, a pagubelor cauzate de fenomenul - secetă excesivă și prelungită -, în proporție de 100% pe suprafața respectivă. - Sucursala Teritorială M de Nord - Unitatea de administrare I emite reclamantei adeverința nr. 4841/10.10.2007, pentru a-i servi la întocmirea documentației prevăzută de Legea nr. 381/2002, prin care se atestă faptul că terenul în cauză "nu a fost irigat în anul agricol 2006- 2007".
Cu adresa sa nr. 2843/26.06.2007 reclamanta întocmește înștiințarea prevăzută de anexa 10 la normele metodologice, cu privire la pierderile produse culturilor agricole de calamitățile e, conform Legii nr. 381/2002, înregistrată la. I sub nr. 2108/02.07.2007, iar urmare apariției nr.HG 636/20.06.2007, completată prin nr.HG 1202/04.10.2007, care exclud de la plata despăgubirilor culturile de soia, s-a adresat pârâtei cu actul nr. 8/008.01.2008 pentru ca "să dispuneți aprobarea despăgubirilor și pentru cultura de soia".
Ori, așa cum s-a arătat anterior, potrivit art. 3 din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități e în agricultură, "Caracterizarea și încadrarea în categoria de calamitate ăse realizează de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și se aprobă prin hotărâre a Guvernului".Iar la data sesizării pârâtei pentru "aprobarea despăgubirilor și pentru cultura de soia", (cu adresa sa nr. 8/08.01.2008), aceasta din urmă parcursese deja procedura de "încadrare" a culturilor agricole "în categoria de calamitate ă", iar Guvernul o aprobase deja prin nr.HG 636/20.06.2007, completată prin nr.HG 1202/04.10.2007.
Așa fiind, în situația în care reclamanta ar fi fost vătămată în interesele sale, prin necuprinderea în acest act administrativ cu caracter normativ, și a culturilor de soia, avea obligația atacării acestuia conform procedurii prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu scopul obligării organului administrativ central a-și completa propriul act (respectiv hotărârile de guvern sus-menționate), acțiunea de față, având ca obiect modificarea doar a unor acte administrative premergătoare adoptării hotărârilor de guvern de competența pârâtei, fiind tardivă și respectiv lipsită de finalitate practică, din moment ce Guvernul României nu a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să-și modifice actul administrativ producător de efecte juridice (respectiv hotărârile de guvern) reclamanta renunțând la capătul din acțiunea sa formulat în contradictoriu cu organul administrativ central.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea constată că se impune respingerea acțiunii reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile privind tardivitatea formulării plângerii prealabile, respectiv a acțiunii, și cea privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale ().
Respinge acțiunea reclamantei " Z -", formulată în contradictoriu cu pârâta
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2008.-
PREȘEDINTE,
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
22.09.2008/2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
