Obligația de a face. Decizia 156/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.156
Ședința publică din data de 1 februarie 2010
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Secrețeanu Adriana
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în G,-, -. 22, județul G, împotriva sentinței nr.526 din data de 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâțiiPRIMARIA, cu sediul în G,-, județul G,CONSILIUL LOCAL, cu sediul în G,-, județul G șiADMINISTRAȚIA PIEȚELOR,cu sediul în G,-, județul
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr./1539 din 24.11.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-pârâtă Piețelor G, reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-reclamant, intimații-pârâți Primăria G și Consiliul Local
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta intimatei-pârâte Piețelor G arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile reprezentantei intimatei, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă Piețelor G, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, întrucât orice instanță își verifică din oficiu competența, astfel că în mod corect a fost declinată competența de soluționare a prezentei cauze. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Primăria G, Consiliul Local G și Piețelor G, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâtele să încheie contractul de închiriere pentru suprafața a cărui proprietar este, cu o chirie care să reflecte prețul real al pieței.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în suprafață de 119,187 mp, situat în-, G, conform contractul de donație autentificat sub nr. 425 din 15.02.2008 de BNP și Asociații, această suprafață a fost închiriată de autoarea sa către pârâta SC Piețelor G, potrivit contractului de încheiere nr. 2937 din 11.02.2008, ulterior, a încheiat contractul de închiriere nr.7559 din 20.04.2008, ce va înceta la 31.12.2008, s-a adresat societății pârâte pentru renegocierea contractului de închiriere, cu actualizarea prețului chiriei, în conformitate cu prețul pieței, însă aceasta a refuzat, invocând G nr. 79 din 28.10.2004.
Urmare admiterii cererii de strămutare formulată de pârâta SC Piețelor SA G, prin încheierea din 8.05.2009, ICCJ a dispus înaintarea cauzei la Tribunalul Prahova - Secția de contencios administrativ și fiscal, unde a fost înregistrată sub nr-.
În ședința publică din 17.11.2009, Tribunalul Prahovaa invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale, iar după analizarea actelor și lucrărilor dosarului, prin sentința nr. 526 din 17.11.2009, a admis această excepție și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Mizil.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că obiectul acțiunii - obligarea pârâților la încheierea contractului de închiriere pentru suprafața de 119,187 mp situată în-, G, al cărui proprietar este reclamantul - nu se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 554/2004, nefiind incidente dispozițiile art. 2 lit.c din acest act normativ, privind existența unui contract administrativ, chiar dacă pârâtele Primăria G și Consiliul Local G reprezintă autorități publice, obiectul cererii reclamantului este de natură civilă, iar competența materială aparține instanței de drept comun, declinându-se competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Mizil, avându-se în vedere criteriul distanței dintre localitatea de domiciliu a reclamantului și volumul de activitate al judecătoriilor arondate Tribunalului Prahova.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul, criticând sentința nr.526 din 17.11.2009 pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea acestei hotărâri și respingerea excepției de necompetență materială.
În motivarea recursului s-a arătat că, în mod eronat, Tribunalul Prahovaa pus în discuție excepția necompetenței materiale, în condițiile în care, la 9.02.2009, s-a mai discutat și s-au pus concluzii pe această excepție, iar Tribunalul Galația respins-o prin încheierea din 13.02.2009, astfel că nu se mai poate discuta această chestiune și nu poate fi vorba de o declinare de competență, întrucât temeiul de drept al acțiunii este art. 112 și urm. pr.civilă, art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Reclamantul a investit Tribunalul Galați cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâților Primăria G, Consiliul Local G și Piețelor G la încheierea unui contract de închiriere pentru suprafața de teren, proprietatea sa, cu o chirie care să reflecte prețul real al pieței, temeiul de drept al acesteia fiind art. 112 și urm. pr.civilă, art. 8 și 10 din Legea contenciosului administrativ.
Prin întâmpinarea depusă la 20.01.2009, pârâta SC Piețelor SA a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați, iar pârâta Primăria Municipiului Gai nvocat prin întâmpinare lipsa calității sale procesuale pasive, aceste excepții au fost puse în discuția părților în ședința publică din 9.02.2009, iar instanța inițial investită, prin încheierea din 13.02.2009, a respins excepțiile invocate de cele două pârâte.
După ce Tribunalul Galațis -a pronunțat asupra excepțiilor invocate de Primăria Municipiului G și SC Piețelor SA, s-a formulat de societatea pârâtă cerere privind strămutarea judecății acestei cauze, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea pronunțată în dosarul nr-, în data de 8.05.2009, a admis această cerere și a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Prahova - Secția contencios administrativ, actele îndeplinite de Tribunalul Galați fiind păstrate.
Încheierea din 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul Galați, prin care a fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, nu este susceptibilă a fi recurată separat, ci împreună cu hotărârea ce se va pronunța asupra fondului cauzei, instanța de contencios administrativ a verificat competența sa materială la momentul la care s-a pronunțat asupra excepției invocată de societatea pârâtă, încheierea prin care s-a constatat competentă a soluționa acțiunea a fost păstrată de ICCJ, soluția instanței de contencios administrativ, în ceea ce privește rezolvarea excepției necompetenței materiale, poate fi criticată în recursul ce se va promova împotriva hotărârii pronunțate asupra fondului cauzei, astfel că în mod greșit Tribunalul Prahovaa ridicat din nou excepția necompetenței materiale la termenul din 17.11.2009.
Față de aceste considerente, Curtea constată că instanța de contencios administrativ s-a pronunțat asupra competenței sale materiale la 13.02.2009, în conformitate cu art. 137 pr.civilă, aceeași excepție nu mai poate fi pusă în discuție nici din oficiu, nici la cererea uneia dintre părți de către instanța de fond, în condițiile în care încheierea din 13.02.2009 a fost păstrată de ICCJ, eventualele critici putând fi ridicate în calea de atac exercitată împotriva hotărârii prin care se soluționează fondul cauzei, recursul promovat de reclamant este întemeiat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1,2,3 și 5 pr.civilă, să fie admis, să se modifice sentința recurată în sensul că excepția de necompetență materială va fi respinsă, iar cauza va fi trimisă la Tribunalul Prahova pentru continuarea judecății cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în G,-, -. 22, județul G, împotriva sentinței nr.526 din data de 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâțiiPRIMARIA, cu sediul în G,-, județul G,CONSILIUL LOCAL, cu sediul în G,-, județul G șiADMINISTRAȚIA PIEȚELOR,cu sediul în G,-, județul
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge excepția de necompetență materială.
Trimite cauza la Tribunalul Prahova pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - --
Grefier,
-
Red.
Tenored.
6 ex./09.02.2010
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica, Secrețeanu Adriana
