Obligația de a face. Decizia 168/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 168/
Ședința publică din 09 Februarie 2010
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M, împotriva sentinței nr. 570/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul reclamant prin av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca netemeinic și nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată ocazionate în recurs. Depune la dosar concluzii scrise.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin Sentința nr. 570 din 12 octombrie 2009 a Tribunalului Mureș, s-a respins excepția tardivității și a inadmisibilității, s-a admis cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul - SRL Târgu M, formulată în contradictoriu cu pârâta DGFP M - Târgu M, fiind obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 3.984 lei, reprezentând diferență dintre taxa de poluare și taxa de primă înmatriculare.
Excepția tardivității a fost respinsă întrucât în raport de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, solicitarea reclamantului de restituire a taxei a fost formulată la 15.08.2008, răspunsul la cerere fiindu-i comunicat la 24-03.2009, astfel că reclamantul a respectat termenul legal, după cum a reținut prima instanță.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, această excepție a fost respinsă în raport de art. 8 alin. 1 teza II din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul acțiunii poate viza și refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative, necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta a achitat pârâtei taxa de primă înmatriculare pentru un autoturism importat, și deși ulterior a solicitat restituirea acesteia, apreciind că este nelegală, și discriminatorie, în contradicție cu normele și tratatele europene, pârâta a restituit parțial această taxă, calculând taxa de poluare pe care a apreciat-o că ar fi aplicabilă în cauză.
S-a mai reținut că prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, esențial fiind că perceperea taxei interzise este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În mod deosebit, instanța a avut în vedere diferența de aplicare a taxei, reținând că această taxă specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. S-a considerat de către prima instanță că această diferențiere de aplicare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu și, ca urmare a efectului direct al art. 90 alin. 1 din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța a constatat că art. 214/1-214/3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.
Instanța a mai reținut că a considera că reclamanta nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar privind reglementarea și perceperea taxei speciale pentru autoturism, în condițiile plății benevole și în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, înseamnă a nega dreptul reclamantului de a avea acces liber la justiție, actul atacat, respectiv adresa nr. 6013/2008, fiind calificat ca un act administrativ emis de o autoritate publică în vederea executării legii.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, care a solicitat modificarea acesteia, susținând nelegalitatea hotărârii atacate, prin prisma motivelor prev. de art. 304 pct. 9.proc.civ. prima instanță făcând o greșită aplicare a legii.
S-a susținut inadmisibilitatea acțiunii, întrucât reclamantul nu a solicitat anularea unui act administrativ fiscal, adresa comunicată acestuia neavând acest caracter, ci dimpotrivă se contestă legalitatea stabilirii unei taxe printr-un act normativ. Mai mult, dispozițiile care impun plata acestei taxe sunt în vigoare, aplicarea acestora fiind obligatorie pentru toți subiecții de drept cărora li se adresează.
Recurenta a subliniat că solicitarea de restituire a taxei speciale nu este întemeiată și nu are suport legal, întrucât nu este concretizată printr-un act administrativ fiscal în înțelesul art. 41 din OG nr. 92/2003 și legiuitorul nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia. Din analiza art. 214/1 reiese că plata acestei taxe are un caracter imperativ de la care nu se poate deroga decât în condițiile stabilite de legiuitor, condiții în care reclamantul nu se încadrează. S-a precizat că taxa s-a achitat în baza unor acte normative cu caracter special în materie fiscală care se aplică cu precădere față de actele normative invocate de reclamant, iar invocarea prevederilor art. 148 din Constituția României și ale art. 90 din Tratatul de aderare al României la CE, nu are relevanță în cauză, având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare este reglementată pe baza unui act normativ cu caracter special. S-a contestat și pretinsul caracter discriminatoriu privind drepturile și obligațiile de natură fiscală ale reclamantei, în condițiile în care taxa este stabilită și se plătește pentru toate autoturismele, indiferent de proprietar și de proveniența acestora.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Este cert că reclamanta a achitat la bugetul de stat taxa specială pentru autoturisme, iar restituirea parțială a acesteia i-a fost dispusă prin adresa nr. 30.807/24.03.2009 de către ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, (potrivit actului de la fila 13 dosar fond.
Reclamanta și-a întemeiat cererea de restituire a taxei speciale pretins a fi nedatorată pe prevederile Legii contenciosului administrativ, ale Constituției României, ale art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene precum și ale art. 2.3 din OG nr. 9/2000, art. 1082-1084 Cod civil, temeiuri legale ale căror aplicabilitate a fost corect analizată de prima instanță, inclusiv sub aspectul soluționării excepțiilor procesuale, reținându-se că taxa a fost plătită încontul bugetului de stat și că reclamantei i s-a restituit parțialprin răspunsul dat de ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice M - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii.
Pe fondul cauzei, instanța a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor legale incidente, dând prioritate normelor comunitare, aplicând principiile dreptului comunitar. speciale pentru autoturisme și autovehicule au fost introduse în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, ca fiind datorate bugetului de stat cu ocazia primei înmatriculări în România, scutirile fiind expres și limitativ prevăzute de art. 314/3, cu mențiunea că art. 214/1 - 214/3 au fost cuprinse în Cap. II/1, capitol nou introdus în Codul fiscal. Pentru plata acestei taxe nu avea cum să existe un titlu de creanță cu suport material, nici un act administrativ fiscal, deoarece plata "benevolă" făcută de reclamant este de fapt una dintre condițiile necesare operațiunii de înmatriculare în România a autovehiculului importat dintr-o țară aparținând Comunității Europene. Aceste dispoziții nou introduse în Codul fiscal, așa cum corect a reținut prima instanță, reglementează practic un nou impozit. Această taxă i-a fost impusă reclamantei, motiv, de altfel, invocat în cererea de chemare în judecată, pentru a-și putea înmatricula în România autovehiculul achiziționat din țara de origine unde a fost înmatriculat. Astfel, este vorba despre produse comunitare provenind din state diferite, în contextul în care, pentru autovehiculele similare vândute pe teritoriul României și deja înmatriculate în România nu se percepe aceeași taxă intervenind astfel caracterul său discriminatoriu. Sub acest aspect, România fiind stat membru al Uniunii Europene, prin perceperea acestei taxe speciale în condițiile arătate, se încalcă tocmai principiul discriminării, în pofida faptului că a stabilit că statele au libertatea taxării autovehiculelor care circulă pe teritoriul lor sub condiția ca sistemul de taxare să nu fie discriminatoriu. astfel prevederile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, articol redat și analizat pe larg de prima instanță. Întrucât prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, prevederile dreptului comunitar, prevalează, au prioritate față de dreptul intern în situația în care în legislațiile interne sunt cuprinse reglementări care contravin dreptului comunitar, în mod justificat prima instanță a apreciat că nu se pot aplica în cazul dedus judecății prevederile art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, astfel că taxa specială achitată se impune a fi restituită plătitorului.
Acceptând că pentru un autovehicul deja înmatriculat, se compensează cele două taxe și se restituie diferența la cererea contribuabilului plătitor, care trebuie să anexeze actele prevăzute la art. 6 alin. 4 și 5 din HG nr. 686/2008, ar însemna că vorbim de aceeași taxă de primă înmatriculare reglementată de articolele abrogate prin OUG nr. 50/2008, diferența fiind doar de ordin valoric. În această situație revin în discuție normele de drept comunitar, cu toate argumentele deja expuse, așa cum au fost reținute și de prima instanță. Nu este de neglijat un alt aspect care s-ar pune în discuție dacă s-ar accepta în cazul dedus judecății compensarea. În înțelesul său juridic, compensarea este un mijloc de stingere a două obligații reciproce, compensația legală presupunând îndeplinirea unor condiții. Pornind de la realitatea că pârâta are obligația de restituire a taxei speciale corelată cu pretinsa obligație a reclamantei de a plăti taxa de poluare, înseamnă că reclamantul ar datora taxa de poluare introdusă la 1 iulie 2008, retroactiv, anterior intrării ei în vigoare pentru un autoturism deja înmatriculat, în pofida faptului că taxa de poluare, potrivit OUG nr. 50/2008 se datorează cu ocazia primei înmatriculări.
În altă ordine de idei, procedura de restituire reglementată de HG nr. 686/2008 reprezintă o etapă administrativă în cadrul căreia, pe lângă verificarea documentației depuse de contribuabil acestuia în vederea efectuării compensării sau restituirii, după caz, organul fiscal competent trebuie să constate și dacă există obligații fiscale neachitate înregistrate de către contribuabil, iar în caz afirmativ, acestea trebuind a fi compensate conform art. 116 din OG nr. 92/2003.
Față de cele ce preced, instanța constată că recursul pârâtei este nefondat, inclusiv sub aspectul penalităților de întârziere care au fost acordate în deplin acord cu prevederile Codului d e procedură fiscală.
Văzând și prevederile art. 312 alin. 1 și 3.proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DGFP M, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M, împotriva sentinței nr. 570/12.10.2009 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosar nr-.
Obligă recurenta DGFP M la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta - SRL, cu domiciliul procesual ales în Târgu M,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
4 exemplare
10 martie 2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
