Obligația de a face. Sentința 173/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 173
Ședința publică din 16 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
Grefier - -
Pe rol, judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în com., sat, județul B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B cu sediul în B,-, sector 5 și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B cu sediul în B,-, sector 6.
La apelul nominal a răspuns avocat și mandatar pentru reclamant, lipsă fiind reclamantul și pârâții.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul reclamantului depune la dosar chitanța nr.- din 9.09.2009 în sumă de 4 lei reprezentând diferență taxă judiciară de timbru, cu care timbrează legal acțiunea.
Instanța invocă din oficiu excepția competenței teritoriale a instanței și pune în discuție excepțiile invocate de pârâți în întâmpinările depuse la dosar.
Referitor la competența teritorială a instanței, apărătorul reclamantului a arătat că în cauză competența este alternativă și a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a acestei excepții. A precizat că domiciliul ales al reclamantului este pe raza județului B, el neavând domiciliu în fapt și că acesta are viză de intrare în România. Referitor la excepțiile invocate de pârâți în întâmpinări a solicitat respingerea acestora. A arătat că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de prim pârât nu este dată; că această autoritate se află în eroare întrucât acțiunea reclamantului nu este o acțiune în constatare și nici o acțiune în realizarea dreptului; că numai în aceste cazuri se poate discuta despre caracterul inadmisibil al acțiunii; că așa cum rezultă și din petitul acțiunii introductive s-a solicitat obligarea pârâților la recunoașterea drepturilor reclamantului respectiv de acordare a calității de cetățean român. A precizat că există cerere de acordare a cetățeniei la Ministerul Justiției. În ce privește excepțiile necompetenței materiale a instanței și a lipsei calității procesuale pasive invocate de secund pârât, a apreciat acestea ca fiind neîntemeiate. A arătat că acțiunea este bine îndreptată la această instanță și că secund pârâtul are calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, înregistrată sub nr-, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și Libertăților și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor la emiterea unui act administrativ prin care să i se recunoască calitatea de cetățean român, respectiv înregistrarea în evidențe drept cetățean român.
La termenul de judecată din 16.10.2009, Curtea a pus în discuție excepțiile invocate de pârâte cu privire la competența generală, materială și teritorială a instanței în soluționarea cauzei.
Examinând cu prioritate excepția privind necompetența generală a instanțelor judecătorești, instanța o constată întemeiată și o va admite pentru următoarele considerente:
Cererea de constatare a calității de cetățean român constituie o chestiune diferită dar strâns legată de cea a probării calității de cetățean român, întrucâtidem est nom esse aut nom probari,iar în aceste condiții, unei persoane care se pretinde cetățean român dar nu dispune și nu poate obține mijloacele de probă pentru dovedirea acestei calități, nu i se poate recunoaște această calitate pe calea unei acțiuni în constatare, formulată în condițiile art.111 Cod proc. civilă.
În măsura în care o persoană care se pretinde cetățean român nu are mijloacele de probă pentru dovedirea acestei calități, respectiv nu deține o carte de identitate sau un pașaport eliberate de autoritățile române sau un certificat de cetățenie română, eliberat în condițiile art.19 alin.4 din Legea nr.21/1991, de comisia pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției ori o adeverință de atestare a calității de cetățean român, eliberată de comisia pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției, conform art.21 alin.1 din Legea nr.21/1991, instanța apreciază că împotriva persoanei în cauză acționează până la proba contrară o prezumție relativă simplă, conform art.1203 Cod civil, de neîndeplinire a condițiilor pentru recunoașterea calității de cetățean român iar, pe cale de consecință, persoana în cauză trebuie să urmeze procedura prevăzută de art. 13-19 din Legea nr.21/1991 pentru obținerea calității de cetățean român.
Conform art.13-19 din Legea nr.21/1991, cetățenia română se acordă prin ordinul ministerului justiției, în baza și în conformitate cu concluziile raportului întocmit conform art.16 și 17 din Legea nr. 21/1991, de comisia pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției. Ordinul ministrului de justiție, de acordare sau de respingere a cererii de legalitate pe calea contenciosului administrativ.
Procedura de soluționare a cererii de acordare a cetățeniei române se desfășoară în fața unor autorități administrative, respectiv în fața comisiei pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și este lipsită de caracter jurisdicțional.
Drept consecință, față de aceste considerente, Curtea reține că instanțele judecătorești române nu sunt abilitate să constate calitatea de cetățean român a unei persoane, motiv pentru care, în baza art.159 pct.1 Cod proc. civilă, va admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, apreciind că investirea instanței cu soluționarea unei cereri pentru a cărei soluționare s-a stabilit prin lege competența în favoarea unei autorități administrative ce nu desfășoară activitate jurisdicțională, constituie un fine de neprimire al acțiunii astfel formulate, și în consecință va respinge cererea ca inadmisibilă.
În ceea ce privește susținerile reclamantului, potrivit cărora cererea sa nu este în constatare și nici în realizare astfel încât nu se poate vorbi de o inadmisibilitate, Curtea observă că în afara categoriilor enunțate, clasificarea acțiunilor după scopul urmărit cuprinde o singură altă categorie, aceea a acțiunilor în constituire de drepturi.
Ori cum în cauză, petentul solicită expres recunoașterea calității de cetățean a României, cererea sa nu poate fi decât una în constatare, inadmisibilă pentru motivele mai sus arătate.
Față de soluția la care a ajuns în ceea ce privește excepția de necompetență generală a instanțelor, Curtea se consideră dispensată a analiza celelalte excepții invocate de pârâți și în consecință va respinge cererea ca inadmisibilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în com., sat, județul B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B cu sediul în B,-, sector 5 și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B cu sediul în B,-, sector 6.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
5ex/7.11.2009
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius
