Obligația de a face. Decizia 179/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.179/R-
Ședința publică din 27 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN A cu sediul în P, nr.1, jud.A, împotriva sentinței civile nr.550/CA din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. cu sediul ales la Cabinetul Individual Avocat, din P, str.- -,.2,.C,.7, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Consiliul Județean A și avocat pentru intimatul-reclamant Cabinet Medical Individual Dr..
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei potrivit chitanței nr.-/26 febr.2009 (fila 47 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanții părților precizează că nu au de formulat cereri prealabile.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât Consiliul Județean A, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, precizând că aceste cabinete se impune a fi trecute în domeniul privat. De asemenea, solicită obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant Cabinet Medical Individual Dr., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică având în vedere întâmpinarea de la dosar, cu consecința obligării recurentului-pârât de a avea o anumită atitudine în ședința de plen față de situația acestor cabinete medicale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 22.09.2008, reclamantul Cabinetul Medical Individual Dr. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Județean A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acestuia de a-i răspunde la cererea sa privind îndeplinirea procedurii stabilite de OUG nr.68/28.05.2008, mai concret, fie să-i vândă cabinetul medical, inclusiv spațiile anexe, cu terenul aferent, fie să-l amenajeze și doteze, conform standardelor solicitate prin actele normative, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că a fost înființat și organizat potrivit OG nr.124/1998, deținând spațiul respectiv în baza contractului de concesiune.
Potrivit art.4 (1) din OUG nr.68/2008, Consiliul Județean poate aproba, prin hotărâre, lista spațiilor cu destinație medicală ce urmează a fi vândute ori să le amenajeze, pe cheltuiala sa, potrivit normelor europene.
Deși, a formulat cerere de cumpărare a spațiului medical, pârâtul nu i-a răspuns în termenul de 30 zile, stabilit de lege, astfel că se impune obligarea sa de a-i răspunde prin intermediul instanței de judecată.
Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.550/CA/21.11.2008 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să se pronunțe efectiv în legătură cu aplicarea OUG nr.68/2008, cu 4,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că prin nr.OUG68/2008 a fost reglementată vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical
La art.1 și 2 din ordonanță a fost reglementată sfera de a acesteia, respectiv au fost enumerate spațiile medicale, construcții și terenuri, ce pot fi vândute, precum și excepțiile, la art.3 alin.1 și 2 au fost enumerate persoanele care pot solicita cumpărarea acestor spații medicale.
La art.3 alin.3 s-a reglementat că vânzarea spațiilor medicale care se află în sediile consiliilor locale și județene se face în baza hotărârii consiliului local sau a consiliului județean, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
La art.4 alin.1 s-a prevăzut că, Consiliile județene sau consiliile locale, după caz, pot aproba prin hotărâre lista spațiilor și a terenurilor aferente din proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale ori din proprietatea privată a statului, pentru care sunt mandatate să vândă, ce urmează să fie vândute potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență. astfel aprobate sunt afișate în mod obligatoriu la sediul consiliului local/județean și publicate pe site-ul consiliului local/județean în termen de 15 zile de la aprobare.
De la art.4 alin.2 până la art.31, inclusiv, a fost reglementată procedura de urmat în cazul vânzării, atât de către autoritatea publică, cât și de cumpărător.
La art.32 s-a reglementat că spațiile medicale care intră sub incidența acestei ordonanțe, care nu sunt vândute de consiliile locale și consiliile județene, vor fi amenajate și dotate în termen de un an de la intrarea în vigoare a ordonanței, conform standardelor stabilite prin ordinul ministrului sănătății publice, urmând ca fondurile necesare dotării și amenajării să fie alocate din bugetele locale ale consiliilor locale și județene în a căror rază teritorială se află spațiile medicale.
Instanța constată și reține că pârâtul, cum de altfel recunoaște și acesta în precizări, nu a adoptat nicio hotărâre în legătură cu aplicarea nr.OUG68/2008.
Problema care se ridică în cauză privește posibilitatea reclamantului de a solicita ca, în aplicarea acestor dispoziții, instanța să impună pârâtului o anumită conduită, fie de a vinde spațiul medical, cu terenul și accesoriile aferente, fie de a-l amenaja și dota, în termen de un an de la intrarea în vigoare a ordonanței, la standardele stabilite prin ordinul ministrului sănătății publice.
Singura conduită pe care o poate impune instanța este de a-l obliga pe pârât să se pronunțe în plen în legătură cu aplicarea acestuia act normativ, președintele consiliului județean neavând o asemenea competență.
Acesta are obligația, potrivit Legii nr.215/2001, modificată, de a înscrie pe ordinea de zi a ședinței de consiliul județean proiectul de hotărâre care să fie adoptat de către consiliu, care să prevadă fie vânzarea, fie amenajarea și dotarea spațiilor medicale, la proiect urmând a fi anexată documentația care să cuprindă lista spațiilor medicale și terenurilor aferente, ce intră sub incidența nr.OUG68/2008, lista concesionarilor, regimul juridic al construcțiilor și terenurilor, lista dotărilor și fondurilor necesare ce trebuie cuprinse în bugetul local, etc. documentație de natură a duce la adoptarea unei hotărâri legale de către consiliu.
Numai după adoptarea unei asemenea hotărâri reclamantul poate solicita pârâtului fie cumpărarea potrivit procedurii impuse de ordonanță, fie amenajarea și dotarea acestuia.
În ceea ce privește răspunsul nr.6849/13.10.2008 (13), emis de președintele consiliului județean, acesta nu va fi luat în considerare ca răspuns emanând de la pârât, el nefiind urmarea unei hotărâri, ci opinia președintelui de consiliu.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.6, 7 și 9 Cod pr.civilă în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond a apreciat asupra situației de fapt existentă în cauză, fără a observa că spațiul respectiv aparține domeniului public conform HG nr.640/2002, ceea ce determină imposibilitatea vânzării, deoarece proprietatea publică este inalienabilă, insesizabilă și imprescriptibilă potrivit art.136 din Constituție și art.11 din Legea nr.213/1998;
- obligația impusă de către instanța de fond pârâtului, excede obiectului dedus judecății, precum și cadrului juridic stabilit de OUG nr.68/2008, prin aceea că actul normativ nu prevede obligativitatea de a se pronunța în plen în sensul adoptării unei hotărâri care să stabilească dacă spațiile respectiv se vor vinde sau se vor dota. În plus, nici chiar reclamantul nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtului la conduita impusă de instanță, ceea ce echivalează cu acordarea unui lucru ce nu s-a cerut;
- în mod eronat, instanța de fond nici măcar nu a reținut că spațiul respectiv se găsește în domeniul public județean;
- sentința cuprinde considerente contradictorii în sensul că, deși reține faptul că numai după adoptarea unei hotărâri în plen reclamantul poate solicita cumpărarea spațiului, ori amenajarea de către pârât, totuși, instanța admite în parte acțiunea, în loc să o respingă ca prematură.
- în mod greșit, instanța de fond nu a analizat probatoriul administrat, sens în care ar fi observat că s-a răspuns la plângerea prealabilă a reclamantului, întrucât, semnarea răspunsului la petiția primită, se face de către conducătorul autorității sau al instituției publice, precum și de șeful compartimentului ce a soluționat petiția, ceea ce în cauză s-a realizat;
- în ceea ce privește amenajarea spațiilor medicale, pârâtul și-a îndeplinit întotdeauna obligațiile de întreținere și asigurare a exploatării spațiului concesionat în condiții optime, urmând a acționa întocmai și pe viitor;
- considerentele sentinței sunt nelegale prin raportare la dispozițiile art.2, 3 și 10 din Legea nr.215/2001, încălcându-se principiul autonomiei locale, precum și dispozițiile art.120 (1) din Constituția României, aducându-se atingere atributului esențial al dreptului de proprietate - prerogativa de dispoziție - singurul ce are posibilitatea să stabilească dacă se impune sau nu adoptarea unei hotărâri este însuși Consiliul Județean care, de altfel, și-a exprimat punctul de vedere în raportul depus la dosar, pe parcursul judecății.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la critica greșitei interpretări a situației de fapt existente în cauză, în raport de apartenența spațiului medical în litigiu, se apreciază ca neîntemeiată față de obiectul solicitării intimatului-reclamant, respectiv de a înainta acestuia un răspuns legat de aplicabilitatea dispozițiilor OUG nr.68/2008.
Susținerea existenței unei contradictorialități între obiectul dedus judecății și conținutul dispozitivului, cuprinzând obligația de a se pronunța efectiv în legătură cu aplicarea actului normativ sus-menționat, nu poate fi primită, deoarece în esență, ele tratează aceeași problemă, respectiv de a se pronunța fie asupra vânzării, fie a amenajării și dotării spațiului, ceea ce nu poate fi apreciat ca acordare a unui lucru ce nu s-a cerut, pentru a subzista pct.6 al art.304 Cod pr.civilă.
Ca atare, în mod corect, prima instanță a apreciat că pârâtul trebuie să se pronunțe în legătură cu procedura pe care înțelege să o urmeze în aplicarea OUG nr.68/2008.
Or, potrivit OUG nr.68/2008, consiliile județene și locale au atât o posibilitate, în concret, să vândă, cât și o obligație, în concret, să amenajeze și doteze spațiile medicale, în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.
În situația în care se stabilește vânzarea spațiilor medicale, consiliul va aproba lista, în termen de 45 zile de la intrarea în vigoare a ordonanței, obligația impusă de art.5, precum și procedura de vânzare reglementată în articolele următoare, sunt imperative.
Ca atare, la împlinirea termenului de 45 zile, fără ca pârâtul să stabilească dacă, în domeniul privat, există spații ce intră sub incidența ordonanței, alegând fie să le vândă, fie să le amenajeze, poate fi apreciată ca o renunțare implicită la vânzare.
Caracterul explicit al unei astfel de renunțări a pârâtului, în sensul de a nu vinde, rezultă din interpretarea ordonanței care, așa cum s-a precizat anterior, lasă la latitudinea consiliului modalitatea de aplicare a acestui act normativ.
Pornind de aici, nu se poate aprecia, așa cum încearcă recurentul să inducă ideea, că obligația impusă de instanță nu excede obiectului dedus judecății de către intimatul-reclamant, ci, în acord cu prevederile art.1 din Legea nr.554/2004 - autoritatea publică este obligată să răspundă la o cerere adresată în termenul legal.
Or, adresa nr.6849/13.10.2008 (13) nu poate fi apreciată ca răspuns al recurentului-pârât la cererea intimatului-reclamant în legătură cu aplicarea OUG nr.68/2008, câtă vreme acesta nu este bazat pe rezultatul dezbaterilor consilierilor județeni din cadrul Consiliului Județean A - autoritate deliberativă a administrației publice - or pe hotărârea acestuia, dată în temeiul art.91 alin.1 lit.c și alin.4 lit.b din Legea nr.215/2001-
Este drept că președintele Consiliului Județean reprezintă județul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice și că înscrisurile care emană de la o autoritate sau instituție publică - trebuie semnate de către conducătorul acesteia, însă, nu este cazul în speță, iar în fapt, nici nu au fost contestată această susținere.
Reprezentarea județului și semnarea răspunsurilor la petiții ca reprezentant al instituției Consiliul Județean, nu dau Președintelui Consiliului Județean dreptul de a exprima păreri în domenii aflate în competența strictă a autorității publice locale - Consiliul Județean - cum este vânzarea bunurilor din domeniul privat al județului.
Prin urmare, Președintele Consiliului Județean, fiind autoritate executivă, nu este abilitat să exprime el însuși, dar sub pretextul reprezentării Consiliului Județean, păreri ce pot fi exprimate numai de Consiliul Județean, de aici reținerea corectă a judecătorului fondului în sensul de a nu respinge cererea ca rămasă fără obiect, or prematură.
Prima instanță, prin sentința pronunțată, nu a adus atingere principiului autonomiei locale întrucât nu a impus pârâtului să adopte una sau alta din conduitele prevăzute de ordonanță, ci să răspundă, conform aprecierii Consiliului Județean. Este adevărat că, recurentul nu poate fi obligat să adopte o hotărâre de vânzare, ci numai să-și exprime punctul de vedere, fără ca prin aceasta să fie nesocotită autonomia locală.
Sub acest aspect, instanța de fond nu a avut temei să verifice apartenența bunului, lăsând la aprecierea recurentului-pârât să adopte conduita pe care o consideră necesară, în aplicarea ordonanței, dar să aducă la cunoștința petentului această conduită.
Pentru considerentele expuse, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.554/2004, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN A cu sediul în P, nr.1, jud.A, împotriva sentinței civile nr.550/CA din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. cu sediul ales la Cabinetul Individual Avocat, din P, str.- -,.2,.C,.7, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
6.03.2009
Red.
EM/ 2ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Fabiola
