Obligația de a face. Decizia 1798/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1798
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Constantin Diaconu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și în numele și pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței nr. 342 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurentele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C, lipsind intimata reclamantă -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat la termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru recurentele pârâte susține că autoturismul pentru care intimatul reclamant a achitat taxa de primă înmatriculare este un autoturism nou, care nu a mai fost înmatriculat în România și nu există situație de discriminare în sensul art.90 din Tratat.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 342 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta și a fost obligată intimata C să restituie către reclamant suma de 523,62 lei cu titlu de taxă auto de primă înmatriculare, precum și să plătească dobânda legală începând cu data de 24.04.2008 și până la plata efectivă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Peugeot 206, conform facturii nr. - din 9 aprilie 2008.
În vederea înmatriculării acestui autoturism și ținând seama de prevederile art. 2141Cod fiscal, reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare în cuantum de 523, 82 lei, așa cum rezultă din chitanța fiscala nr. - din 24 aprilie 2008, aflată la dosar.
Ulterior, conform cererii cu nr. de înregistrare nr. 10350 din 11 decembrie 2008, reclamanta a solicitat Administrației Financiare a Municipiului C să i se restituie contravaloarea acestei taxe, apreciind ca in mod nelegal fost obligat la plata taxei; prin adresa nr. - din 11 decembrie 2008, intimata a Mun. C, a solicitat ca, în vederea restituirii taxei de primă înmatriculare, este necesar ca reclamanta să prezinte organului fiscal hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă având ca obiect restituirea taxei fiscale.
Observând fundamentul sarcinii fiscale, s-a constatat că taxa percepută de autoritatea fiscală este reglementată în cuprinsul art.2141și următoarele Cod fiscal, act normativ modificat prin Legea 343/2006, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, după data aderării României la Tratatul Uniunii Europene.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art.90(86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru, impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Tribunalul a apreciat că prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art.2141Cod fiscal, România, ca stat membru al Uniunii Europene, a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a DGFP D, instanța reținut că această excepție procesuală este întemeiată, în condițiile în care, între reclamantă și intimata DGFP nu există un raport juridic de subordonare, de natură fiscală, iar simpla opozabilitate a efectelor hotărârii judecătorești nu este de natură să justifice interesul născut și actual, ca și condiție de exercițiu a acțiunii judiciare nu poate fi fondat pe o împrejurare viitoare, cu caracter eventual și incert, decurgând din subordonarea administrativă a organul fiscal ce a perceput taxa de primă înmatriculare, față de intimata DGFP D;
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocata de către intimata DGFP D s-a reținut că actul prin care s-a respins cererea de restituire adresată în procedura prealabila administrativă îndeplinește condițiile de act administrativ fiscal, chiar daca răspunsul apare sub forma unei simple adrese. Actul este emis de organul fiscal competent, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale conform art. 41 Pr. Fiscala
Pe de alta parte in baza art.113 lit.d Cod pr. fiscală, se restituie la cerere sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ori, adresa pe care reclamantul a depus-o la dosar se constituie într-un act administrativ fiscal prin care intimata exprima in mod expres refuzul de restituire a sumelor.
In acest context, in care atitudinea intimatei este mai mult decât previzibila, a obliga petenta sa reia o noua procedura prealabila administrativa de contestare a răspunsului si sa aștepte emiterea unei Decizii in conformitate cu disp. Art. 177 si urmat. C pr. Fiscala, ar reprezenta impunerea unei sarcini mult prea oneroase ce ar echivala chiar cu o îngrădire a dreptului de acces la justiție. Mai mult, intimata DGFP D nu se poate prevala de propria culpa in emiterea unui răspuns intr-o forma atipica, neconforma cu disp. art. 85,86 pr. Fiscala, pentru a invoca apoi nerespectarea procedurii prealabile prevăzuta pentru Deciziile administrative.
Referitor la excepția inadmisibilității solicitării dobânzi legale întrucât nu s -a solicitat si prin procedura prealabila s-a retinut, de asemenea ca nu este întemeiata.
Dobânda legala solicitata nu reprezintă creanța fiscala, debit sau accesoriu stabilita de organele fiscale printr-o decizie de impunere in sensul art. 88 pr civ suplimentar, care se restituie fiind incidente unul din cazurile prev. de art. 117 pr. fiscala si a cărui contestație in temeiul disp. art. 205/208 C pr. fiscala ar trebui sa vizeze atât debitul cat si accesoriile, pentru a fi admisibila ulterior contestația in fata instanței de contencios.
In speță, s-a apreciat că este vorba de o taxa achitata voluntar, taxa prevăzuta prin dispoziții legale ce nu concorda cu normele Dreptului Comunitar, si a cărui plata produce prin urmare o paguba in patrimoniul petentului. De altfel, respingându-se cererea de restituire taxei, solicitarea expresa a dobânzii ar fi fost lipsita de orice efect juridic. Dobânda legala se cuvine petentului in temeiul principiului acoperirii integrale a prejudiciului.
Pe fondul cauzei instanța a retinut ca reclamantul a achiziționat un autoturism, supus procedurii de primă înmatriculare și, în vederea înmatriculării acestuia și ținând seama de prevederile art.2141Cod fiscal, reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare, așa cum rezultă din chitanța fiscala aflată la dosar.
În analiza conformității dispoziției de drept intern, se constată că, prin Tratatul Uniunii Europene se reglementează în cuprinsul art.90(86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru, impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Tribunalul a apreciat că prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art.2141Cod fiscal, România, ca stat membru al Uniunii Europene, a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, situație care se constituie în mod evident ca o încălcare a prevederilor art.90 din Tratat, circumscriindu-se tocmai interdicțiilor impuse prin textul menționat.
Tribunalul a constatat că în baza art.148 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actelor de aderare.
În același timp, autoritatea judecătorească este investită de legiuitorul constituant prin aliniatul 4 al art.148 din Constituția României să garanteze aducerea la îndeplinire la obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
În continuarea raționamentului rezultat din Constituția României, Tribunalul va da eficiență prevederilor art.90 din Tratatul Uniunii Europene, care are caracter obligatoriu între statele membre și va înlătura prevederile art.2141Cod fiscal, deoarece acest ultim text încalcă dispozițiile actului de aderare.
Așa cum s-a precizat mai sus, în situația instituirii taxei de primă înmatriculare, legiuitorul român s- aflat în situația de a emite o normă legală, care este contrară Tratatului de aderare, motiv pentru care autoritatea judecătorească procedează, pe baza atribuțiilor constituționale pe care le are, la acordarea priorității reglementării din Tratat.
Observând incidența aplicării disp. art. 11 din OUG 50/2008, potrivit cărora taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule, tribunalul constată că dispoziția legală mai sus menționată creează premisele unei compensațiuni legale, între două creanțe reciproce, având ca obiect taxa de primă înmatriculare și taxa de mediu, până la concurența sumei achitate cu titlu de taxă de mediu.
, în speță, disp. art. 116 alin. 4.pr.oc. fiscală, în conformitate cu care organul fiscal poate opera, din oficiu, compensațiunea debitelor reciproce, cu obligația, potrivit art. 116 alin. 9, de a înștiința debitorul despre îndeplinirea obligațiunii de compensare.
Pentru a opera compensațiunea legală trebuie a fi îndeplinite condițiile art. 1145.civ. privind caracterul cert, lichid și exigibil al celor două obligații de plată.
În speță, observând și conduita intimatei, astfel cum rezultă din cuprinsul adresei nr. - din 11 decembrie 2008, mai sus menționată, aspectele litigioase ale prezentei cauze se circumscriu dispozițiilor art. 117 alin. 1 lit. f) proc. fiscală și nu compensațiunii legale.
De asemenea, pentru a opera compensațiunea în raport de normele de procedură fiscală, instanța este datoare să analizeze condițiile plății nedatorate, de către contribuabil ( iar în speță taxa de primă înmatriculare constituie o taxă percepută în neconcordanță cu dispozițiile comunitare ), precum și existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, constituită în procedura fiscală, având ca obiect stabilirea taxei de poluare pentru autoturisme; în speță nu există un act administrativ fiscal constând în decizia de impunere a taxei speciale de poluare, astfel încât organul fiscal nu poate prezenta o creanță certă, lichidă și exigibilă în vederea realizării compensațiunii legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP D, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat eronat raportul dedus judecății precum și actele normative incidente în materia taxei auto pentru prima înmatriculare.
A invocat recurenta inadmisibilitatea acțiunii și în ceea ce privește restituirea sumei actualizate, deoarece nu a urmat procedura prealabilă nici cu privire la actualizarea sumei.
Recursul este fondat și va fi admis, reținându-se următoarele aspecte:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către intimata DGFP D se reține că actul prin care s-a respins cererea de restituire adresată în procedura prealabilă administrativă îndeplinește condițiile de act administrativ fiscal, chiar daca răspunsul apare sub forma unei simple adrese. Actul este emis de organul fiscal competent, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale conform art. 41 Pr. Fiscala
Pe de alta parte in baza art.113 lit.d Cod pr. fiscală, se restituie la cerere sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ori, adresa pe care reclamantul a depus-o la dosar se constituie într-un act administrativ fiscal prin care intimata exprima in mod expres refuzul de restituire a sumelor.
Referitor la excepția inadmisibilității solicitării dobânzi legale întrucât nu s -a solicitat si prin procedura prealabila se reține, de asemenea ca nu este întemeiată.
Se apreciază că în speță este vorba de o taxă achitată voluntar, taxa prevăzută prin dispoziții legale ce nu concorda cu normele Dreptului Comunitar și a cărui plata produce prin urmare o paguba in patrimoniul petentului. De altfel, respingându-se cererea de restituire taxei, solicitarea expresa a dobânzii ar fi fost lipsita de orice efect juridic. Dobânda legala se cuvine petentului in temeiul principiului acoperirii integrale a prejudiciului
Potrivit art. 90 din Tratatul " Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție."
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Art. 90, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre.
Potrivit art.214/1 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006 "intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România", iar potrivit art. 214/2 "taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România".
Pe fondul cauzei se reține că reclamantul a achiziționat un autoturism, care nu a mai fost înmatriculat în România și nici într-un alt stat membru al Comunității Europene.
Situația de fapt rezultă din factura fiscală, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate atașate la dosar, autoturismul achiziționat de reclamantă, fiind fabricat în anul 2008 nu a fost înmatriculat anterior în nici un alt stat membru al Uniunii Europene, prima înmatriculare a acestuia fiind efectuată pe teritoriul României.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor noi, înmatriculate pentru prima dată în România, fără a mai fi fost vreodată înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, taxa specială de înmatriculare prevăzută de disp. art. 214/1 Cod fiscal, nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 90 din, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produselor importate din statele membre ale Uniunii Europene.
În cazul plății taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele noi, ce se înmatriculează pentru prima dată, nu există discriminare în sensul art. 90 din Tratat, deoarece conform legislației naționale sunt supuse taxei de primă înmatriculare atât autovehiculele importate din alte țări membre al Comunității, cât și cele produse pe teritoriul României.
Astfel fiind în situația perceperii taxei de primă înmatriculare pentru autoturismele noi, nu se poate reține existența unei încălcări a legislației comunitare, așa încât greșit prima instanță a admis acțiunea.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea apreciază fondat recursul declarat de pârâtă, va modifica sentința și va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și în numele și pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței nr. 342 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/30.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Constantin Diaconu
