Obligația de a face. Sentința 182/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 182
Ședința publică de la 03 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul lipsind pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtului să-i răspundă la cele 3 puncte din cererea de chemare în judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 19.03.2008, reclamantul a chemat în judecată Ministerul Justiției, pentru ca instanța să soluționeze cererea formulată
de reclamant și înregistrată sub numărul 7428/05.04.2008 la
În cauză, s-a formulat întâmpinare de către Ministerul Justiției prin care s-a invocat lipsa calității procesuale pasive.
La termenul din 21.05.2008 reclamantul și-a precizat acțiunea indicând temeiul juridic disp.Legii 554/2004 și arătând că înțelege să conteste răspunsul primit de la Ministerul Justiției.
Prin sentința nr. 1302 din 21 mai 2008, rolul Tribunalului Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, reținând că potrivit art. 3 pct. 1. și art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004 competența de soluționare a cererilor în materie de contencios administrativ privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale în primă instanță revine curților de apel.
Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova -Secția de Contencios Administrativ și Fiscal și s-a dispus citarea părților.
Din materialul probator existent la dosar, Curtea reține:
La data de 05.03.2008, s-a înregistrat la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 7428 cererea reclamantului, prin care acesta cheamă în judecată Ministerul Justiției, solicitând obligarea acestuia la comunicarea unor date privind aplicarea Decretului 167/58.
Cererea înregistrată sub nr. 7428 din 05.03.2008, alături de alte cereri de chemare în judecată formulate de reclamant, au fost restituite de cu recomandarea de a fi adresate instanței competente și consultării unui avocat în vederea identificării posibilităților legale de soluționare a problemelor sesizate.
cu aceste aspecte, Ministerul Justiției sesizat prin adresa nr. -/30.11.2007 a comunicat reclamantului că atribuțiile sale sunt stabilite prin HG 83/2005 cu modificările ulterioare, că între aceste atribuții nu este și aceea de a acorda informații și îndrumări ori de a exercita imixtiuni în activitatea de judecată.
Totodată, Ministerul Justiției a recomandat consultarea unui avocat pentru acordarea asistenței juridice calificate și urmărirea proiectului Legii privind condamnările cu caracter politic pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, care prevede acordarea de despăgubiri oricărei persoane care a suferit o condamnare cu caracter politic sau a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, inclusiv persoanelor care au beneficiat de drepturile stabilite de Legea 118/1990 și persoanelor cărora li s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă potrivit OUG 214/1999.
Față de cele reținute, Curtea constată că în cauză nu este vorba de un act administrativ în sensul Legii 554/2004.
Dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. "c" și art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004 stabilesc conținutul și sfera noțiunii de act administrativ în accepțiunea Legii contenciosului administrativ.
Astfel, noțiunea de act administrativ cuprinde atât manifestarea unilaterală expresă de voință și contractul (actul administrativ tipic), cât și tăcerea și refuzul nejustificat (acte administrative atipice).
Ca urmare, actul administrativ susceptibil de a fi atacat în fața instanței de contencios administrativ în conformitate cu disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 52 din Constituția României revizuită reprezintă actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării legii, ce dă naște, modifică sau stinge raporturi juridice.
Adresa nr. -/30.11.2007 nu are caracteristicile unui act administrativ chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii acesteia nefiind producerea de efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci doar comunicarea către reclamant a demersurilor pe care acesta urmează să le întreprindă în vederea soluționării aspectelor sesizate.
Se impune a fi făcută o distincție clară între actele de autoritate prin care Ministerul Justiție își realizează competența și actele prin care se realizează o activitate administrativă.
Ministerul Justiției nu răspunde de modul de soluționare a litigiilor de către instanțele judecătorești, atribuțiile sale fiind stabilite expres în art. 4 din HG 83/2005 cu modificările ulterioare.
Actele prin care se realizează justiția nu intră în sfera noțiunii de act administrativ.
Pentru considerentele expuse, adresa Ministerului Justiției, ca simplă adresă prin care se comunică informații necesare reclamantului în vederea rezolvării aspectelor sesizate, nu poate fi atacată în contenciosul administrativ.
În consecință, acțiunea reclamantului prin care solicită obligarea instanței la soluționarea cererii înregistrată la va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
09.07.2008
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti
