Obligația de a face. Decizia 1840/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1840/2009
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul U împotriva sentinței civile nr. 3834 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe intimata-pârâtă REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ B M, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezentul recurs este legal timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, la data de 26.05.2009, recurentul a depus la dosar, conform celor învederate la termenul anterior, copia carnetului de muncă.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3834 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul u împotriva Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică B
Pentru hotărî astfel prima instanță a reținut că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
realității că la retragerea delegației din funcția de director al Direcției Silvice B M, conform art. 2 din Decizia 158/25.04.2007 (3-4 dos.fond) s-a menționat că reclamantul, va ocupa un post în cadrul Direcției Silvice BMc onform structurii organizatorice, în funcție de pregătirea tehnică de specialitate, în condițiile legii.
Legea la care se face referire mai sus este OUG 59/2000 modificată privind Statutul personalului silvic, care în art. 8 (1) prevede că "angajarea personalului silvic în unitățile silvice centrale și teritoriale se face pe bază de concurs".
C care a emis decizia 158/25.04.2007, când s-a referit la ocuparea unui post de către reclamant în cadrul Direcției Silvice BM" în condițiile legii" nu putea să aibă în vedere alte condiții decât cele prevăzute în art. 8 (1) din OUG 59/2000. De nicăieri nu rezultă că pârâta s-ar fi obligat ca să îl încadreze pe reclamant după retragerea delegației de director, pe perioadă nedeterminată și fără concurs.
Reclamantul neparticipând la nici un concurs, nu este îndreptățit să solicite pârâtei încadrarea pe un post ( neprecizat).
Reclamantul văzând că prin decizia 70D/04.05.2007 ( 4) a fost încadrat o perioadă determinată, trebuia încă de la această dată să conteste această încadrare și să pretindă direcției încadrarea pe perioadă nedeterminată, ceea ce nu s-a întâmplat.
Tribunalul a considerat că refuzul de încadrare pe perioadă nedeterminată a reclamantului, comunicat acestuia cu adresa 2467/03.03.2008 ( 7) se asimilează cu un act administrativ față de care acțiunea introdusă la 07.04.2008 este în termen, în raport cu prevederile art. 11 pct. 1 lit. "b" din legea 554/2004 modificată privind contenciosul administrativ. În această împrejurare excepția tardivității acțiunii invocată de pârât este neîntemeiată.
Rezultă din preambulul Deciziei nr. 158&15.04.2007 ( 3) că delegarea reclamantului pe funcția de director al Direcției Silvice BMa intervenit prin Decizia 318/24.03.2005. Înainte de această dată reclamantul nu a fost salariatul pârâtei pentru a putea pretinde încălcarea stabilității raporturilor de serviciu, respectiv revenirea la o funcție ocupată anterior delegării.
Eliberarea din funcție ( decizia 153/N/08.10.2007) în perioada în care se pretinse că reclamantul a fost în concediu medical ( răspunsul la întâmpinare) nu are relevanță atâta timp cât decizia 153 nu a fost atacată, temeiul acțiunii fiind nerespectarea unei obligații asumate în Decizia 158/25.04.2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia și pe cale de consecință modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul arată că, prin sentința civilă nr. 3834 din 5 noiembrie 2008 Tribunalul Maramureșa dispus respingerea ca nefondată a acțiunii în contencios administrativ, reținând în fapt că reclamantul neparticipând la nici un concurs, nu este îndreptățit să solicite pârâtei încadrarea pe un post și că pârâta nu s-ar fi obligat să îI încadreze pe reclamant după retragerea delegației de director. Hotărârea atacată este nelegală și netemeinică.
Prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 2320/11.04.2005 reclamantul a fost angajat în funcția de director al BMp ână la organizarea și susținerea concursului pentru ocuparea acestei funcții. Prin decizia nr. 158/25.04.2007 s-a dispus retragerea delegației din funcția de director al reclamantului și ocuparea de la aceeași dată a unui alt post în cadrul B M, în funcție de pregătirea tehnică. Prin decizia 70D din 04.05.2007 s-a dispus ca reclamantul să ocupe un post în cadrul pe o perioadă determinată, în speță "cât domnul ing. este în concediu de paternitate". Prin decizia 153 N din 08.10.2007 s-a dispus încetarea contractului de muncă care a fost încheiat pe perioadă determinată, datorită expirării termenului acestuia, în speță d-nul ing. se întorsese din concediu de paternitate.
După cum reiese fără putință de tăgadă din aceste acte administrative succesive,contractul individual de muncă al reclamantului înregistrat sub nr. 2320 din 11.04.2005 nuaîncetat niciodată.Prin decizia 158 din 25.04.2007 s-a dispus doar retragerea delegației din funcția de director, nu și încetarea raporturilor de muncă, lucru ce apare ca evident și din lecturarea art. 2 al aceleiași decizii, potrivit căruia"începând cu aceeași dată, domnul ing. va ocupa un post În cadrul Romsilva B M-" Astfel, raporturile de muncă stabilite prin contractul arătat mai sus au continuat În mod firesc și după retragerea delegației de director.
Prin decizia nr. 153 N din 08.10.2007 se dispune încetarea contractului individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, în concret perioada de concediu de paternitate al ing.. Dar un astfel de contract nu a existat, chiar dacă în optica evident greșită a pârâte decizia nr. 70 0/04.05.2007 ar avea valoare de contract, acesta fiind singurul Înscris În care apare această perioadă de contractare. Este evident că această decizie nu poate constitui o modificare a contractului de muncă 2320/11.04.2005, aceasta nefăcând nicio referire la acest contract și având alt obiect.
În concluzie ceea ce a încetat prin decizia 153 N din 08.10.2007 este un contract ce nu a existat niciodată, motiv pentru care nici nu se face referire la vreun număr de contract sau dată de semnare, contractul nr. 2320/11.04.2005 nepierzându-și valabilitatea.
Așadar în baza contractului individual de muncă nr. 2320/11.04.2005 și a deciziei nr. 158/2007 pârâta avea obligația de a dispune încadrarea reclamantului pe un post în cadrul Romsilva B M, motive pentru care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 aprilie 2009, pârâta Direcția Silvică M (fostă B M) solicită ca în baza probelor din dosarul cauzei și motivelor de fapt și de drept, să se dispună respingerea recursului formulat de reclamant, ca fiind nefundat și neîntemeiat, iar pe cale de consecință să se dispună menținerea dispozițiilor date prin hotărârea judecătorească atacată și a deciziilor ce fac obiectul prezentei cauze, ca fiind temeinice și legale.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate pe calea întâmpinării și ținând seama de prevederile legale pertinente incidente în materie, Curtea reține următoarele:
1. Recurentul critică hotărârea instanței de fond fără a indica în concret vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzut la art. 304 pct. 1-9.pr.civ., rezumându-se să susțină în termeni relativ generali că sentința atacată este nelegală și netemeinică.
Ținând seama de conținutul memoriului de recurs se va statua că recursul se încadrează în motivul prevăzut la art. 304 pct. 9.pr.civ. făcându-se aplicația dispozițiilor art. 306 alin. 3 din același cod, iar față de împrejurarea că hotărârea instanței de fond nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel, Curtea va analiza cauza în conformitate cu prevederile art. 3041.pr.civ.
2. Curtea reține că instanța de fond a apreciat și calificat corect probatoriul administrat în cauză, a stabilit corect starea de fapt și a pronunțat o hotărâre judecătorească evaluând judicios normele legale incidente în materie.
Trebuie reținut dintru` început că în baza contractului individula de muncă nr. 2320 din 11.04.2005 reclamantul recurent a fost încadrat în muncă în funcția de director al Direcției Silvice B M, pe perioadă determinată, cu delegație, începând cu data de 25.03.2005 și până la organizarea concursului pentru ocuparea funcției de director al unității (poz. 70 din carnetul de muncă seria nr. - eliberat la data de 06.09.1975).
Prin decizia nr. 158 din 25.04.2007 emisă de - Romsilva, necontestată de reclamant, acestuia i s-a retras delegația pentru funcția de director al Direcției Silvice BMî ncepând cu data de 04.05.2007 pentru management necorespunzător pe anul 2006 și ca atare în art. 2 al acestui act administrativ s-a dispus ca acesta să ocupe un post corespunzător pregătirii sale profesionale în cadrul aceleiași unități.
În aplicarea dispozițiilor art. 2 din actul administrativ anterior menționat unitatea intimată emite o nouă decizie sub nr. 70D/04.05.2007, necontestată de reclamant, prin care s-a dispus încadrarea acestuia, începând cu aceeași dată, pe post de inginer silvic principal în cadrul Ocolului Silvic Groșii, pe perioadă determinată, respectiv pe durata concediului de creștere și îngrijire a copilului până la doi ani acordat de unitate ing..
La reîntoarcerea acestuia din concediul acordat în acest scop, unitatea intimată a procedat la emiterea deciziei nr. 153N/08.10.2007 prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă a recurentului reclamant începând cu data de 12.10.2007.
Curtea observă că reclamantul se sprijină în afirmațiile sale și-și justifică demersul procesual de față pe prevederile art. 2 din Decizia nr. 158/25.04.2007, decizia prin care s-a stabilit încadrarea acestuia pe un post conform pregătirii sale profesionale, în condițiile legii.
Așa cum se observă, unitatea a pus în aplicare această dispoziție angajându-l pe recurent pe perioadă determinată. Trimiterea la dispozițiile legii în conținutul Dispoziției nr. 158/2007 trebuie înțeleasă, așa cum corect a subliniat și instanța de fond, la dispozițiile OUG nr. 59/2000 cu modificările ulterioare privind Statutul personalului silvic care în conținutul art. 8 alin. 1 prevede expres și fără echivoc faptul că angajarea personalului silvic în unitățile centrale și teritoriale se face pe bază de concurs.
Or, din conținutul carnetului de muncă depus în recurs se reține că reclamantul nu a fost niciodată încadrat pe bază de concurs la unitatea intimată și nici nu face parte din corpul personalului silvic pus la dispoziția unităților silvice pentru recrutarea personalului.
Așa fiind, în atari condiții și împrejurări, reclamantul nu este și nici nu poate fi îndreptățit să solicite unității intimate să-l încadreze pe un anumit post din structura organizatorică a acesteia, așa încât refuzul explicit al pârâtei materializat în adresa nr. 2467/03.03.2008 și care face obiectul prezentului litigiu este pe deplin justificat, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Afirmația recurentului conform căreia contractul individual de muncă nr. 320 din 11.04.2005nu a încetat niciodată este fără fundament faptic și juridic.
Astfel, la cap B lit. b) al convenției se prevede foarte clar că acest acord se încheie pe o durată determinată, respectiv pe perioada cuprinsă între data de 25.03.2005 și până la organizarea concursului pentru ocuparea funcției de director al unității aspect care consună pe deplin cu mențiunea efectuată la poz. 70 din carnetul de muncă seria nr. - eliberat la data de 06.09.1975.
Împrejurarea că unitatea pârâtă a decis ulterior prin dispoziția nr. 158/2007 că reclamantului i se va pune la dispoziție un post corespunzător pregătirii sale, în condițiile legii, nu trebuie interpretat ca o modificare substanțială a cestui contract transformându-l din contract pe durată determinată într-un contract pe durată nederminată de vreme ce voința angajatorului s-a exprimat ca raportul juridic de muncă al reclamantului să-și producă efectele tot pe durată determinată.
Reclamantul nu a reușit să producă proba că are încheiat cu pârâta un contract de muncă pe durată nedeterminată și nici nu a probat că unitatea pârâtă are obligația legală să încheie un astfel de contract în absența susținerii concursului pentru ocuparea unui a numit post din structura organizatorică a acesteia conform cu pregătirea reclamantului.
De altfel, Curtea a reținut că raportul juridic de muncă inițial al reclamantului a încetat ca efect al deciziei nr. 158 prin care acesta a fost eliberat din funcția de director, retrăgându-i-se delegația. Faptul că prin aceeași decizie s-a dispus că reclamantul va ocupa un post în cadrul unității pârâte și aplicarea acestei măsuri prin dispoziția nr. 70D/2007 semnifică încheierea unui nou raport juridic de muncă tot pe durată determinată. Mai apoi, decizia nr. 153N/2007 are ca efect tocmai încetarea acestui din urmă raport juridic de muncă și nu încetarea unui contract care nu a existat niciodată cum greșit apreciază recurentul.
Chiar dacă s-ar accepta că, contractul nr. 2320 din 11.04.2005 ar fi fost modificat unilateral prin decizia nr. 158/2008 nu se poate accepta că această modificare ar fi vizat schimbarea duratei contractului deoarece pe de o parte un atare aspect nu a fost expres precizat și pe de altă parte nici nu era legal posibilo de vreme ce angajarea definitivă și pe durată nederminată a personalului silvic nu se poate face în alte condiții decât prin concurs. Nu în ultimul rând, Curtea reține și manifestarea de voință a pârâtei de apune în aplicare modificarea raportului juridic de muncă tot sub aspectul păstrării caracterului determinat al încadrării în muncă aspect ce rezultă fără echivoc din termenii utilizați în dispoziția nr. 70D/2007. De altfel, așa cum corect a statuat tribunalul aceste acte administrative care operat în cursul derulării raportului juridic de muncă nu au fost contestate de reclamant sub aspectul întinderii în timp a încadrării în muncă ceea ce denotă că acesta a achiesat unei astfel de abordări din partea unității pârâte.
Față de cele ce preced, se constată că recursul reclamantului este nefondat context în care în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 Curtea va respinge ca nefondat recursul cu observarea suplimentară a considerentelor de fapt și de drept care vin să completeze raționamentele expuse de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 3834/05.11.2008, pronunțată în dosarul cu nr-7 al Tribunalului Maramureș, pe care menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.U/Dact.
2 ex./15.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
