Obligația de a face. Decizia 187/2010. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIAL, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVIL Nr. 187/2010

Ședința public de la 28 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Monica Diaconescu

Judector --- -

Judector -

Grefier

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 177/CA/2009, pronunțat de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul - și intimata DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE B-N, având ca obiect obligația de a face restituire tax prim înmatriculare.

La apelul nominal fcut în ședința public se constat lipsa prților.

Procedura de citare este legal îndeplinit.

S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz faptul c prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar prțile au solicitat judecare cauzei în lips. La data de 09.11.2009 s-a depus la dosar, de ctre intimata DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE B-N întâmpinare, iar la data de 19.01.2010, intimatul a depus la dosar întâmpinare.

Curtea, având în vedere data comunicrii hotrârii recurate cu recurenta și data promovrii recursului, din oficiu, invoc excepția tardivitții recursului și rmâne în pronunțare pe excepția invocat.

CURTEA:

Prin sentința comercial nr. 177/CA/2009 din data de 31 martie 2009 pronunțat în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița Na fost respins excepția inadmisibilitții acțiunii reclamantului, ridicat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, ca neîntemeiat.

Prin aceeași sentinț a fost admis, în parte, acțiunea formulat și ulterior precizat, intentat de reclamantul -, împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și în consecinț, a fost obligat pârâta s îi restituie reclamantului suma de 3.499,41 lei reprezentând tax auto de prim înmatriculare, cu dobânda legal de la data introducerii acțiunii, 22.04.2009 și pân la data plții.

În final, a fost admis excepția lipsei calitții procesuale pasive invocat de pârâta DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE B-N și, în consecinț, s-a respins acțiunea reclamantului faț de aceast pârât, pentru lipsa calitții procesuale pasive.

Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț, în primul rând, a analizat excepția lipsei calitții procesuale pasive, conform art. 137 alin. 1 Cod procedur civil, ridicat de pârâta B-N, și a constatat c excepția este întemeiat, astfel c a admis-o, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului faț de aceast pârât, pentru urmtoarele considerente:

Nici prin acțiunea introductiv și nici prin precizarea de acțiune, reclamantul nu invoc vreun drept al su, în sensul art. 109 alin. 1 Cod procedur civil, în raport cu pârâta B-N, și nu solicit anularea vreunui act administrativ unilateral, conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, emis de, și nici nu invoc refuzul pârâtei de a-i rezolva o cerere, în condițiile în care acțiunea reclamantului este una în contencios administrativ.

Așa fiind, prima instanț a constatat c pârâta nu are calitate procesual pasiv în prezenta cauz.

Referitor la excepția inadmisibilitții acțiunii reclamantului, ridicat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, prin întâmpinarea și prin care se afirm c actul emis de B-N nu constituie un act administrativ fiscal, în sensul disp. art. 41 din nr.OG 92/2003, și astfel nu poate fi contestat, prima instanț a constatat c nici prin acțiunea introductiv și nici prin precizarea de acțiune, reclamantul nu a formulat vreun capt de cerere prin care se solicit anularea vreunui act emis de, astfel c excepția a fost apreciat de ctre prima instanț ca fiind fr obiect și a fost respins.

Pe fond, analizând actele și lucrrile dosarului, prima instanț a apreciat acțiunea reclamantului, ca fiind întemeiat, pentru urmtoarele considerente:

Cu chitanța seria - nr. - din 28 iunie 2007 emis de Trezoreria B (8), reclamantul a achitat suma de 3.499 lei, reprezentând tax de prim înmatriculare în România, pentru autoturismul Renault serie nr. -, dobândit prin cumprare din Germania, conform contractului de vânzare-cumprare pentru vehicul folosit/accidentat încheiat la 25 mai 2007, autoturism care la data vânzrii era înmatriculat, având certificatul de înmatriculare CD -.

Taxa de mai sus a fost perceput în baza art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 și ulterior, reclamantul a solicitat restituirea acesteia, îns, prin adresa nr. 6.738/14 aprilie 2008 B-N i s-a comunicat c taxa a fost încasat legal și nu poate fi restituit.

Așa cum s-a mai artat, taxa special de prim înmatriculare a fost perceput, în temeiul art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003, pentru un autoturism cumprat din Germania, stat membru al UE, și unde era deja înmatriculat, și în conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al UE în nici un stat membru nu se aplic, direct sau indirect, pentru produsele altor state membre, impozite interne de orice natur, mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect produselor naționale similare.

Scopul reglementrii cuprinse în art. 90 prg. 1 din Tratatul Constitutiv al UE este de a interzice discriminarea fiscal între produsele importate și produsele de același fel autohtone, or în România este înclcat acest principiu deoarece pentru autoturismele produse și înmatriculate în țar, la înstrinarea lor între diferiți proprietari, nu se percepe nici o tax de nou înmatriculare.

Așa fiind și ținând seama și de disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform crora reglementrile comunitare au prioritate și sunt obligatorii pentru statele membre ale UE, instanța de fond a apreciat c pârâta este datoare s îi restituie reclamantului taxa special achitat, împreun cu dobânda legal calculat conform art. 3 alin. 3 din nr.OG 2/2000, aceasta în baza art. 1082 și art. 1084 Cod civil, de la data introducerii acțiunii, 22 aprilie 2008 și pân la data plții taxei.

Nu a fost primit de ctre prima instanț aprarea pârâtei B privind restituirea doar a unei prți din taxa achitat, aceasta în baza nr.OUG 50/2008 deoarece, instanța a constatat c taxa special a fost perceput în baza unor prevederi legale, apreciate ca fiind contrare art.90 din Tratatul Comunitții Europene, prevederi care de altfel au și fost abrogate, și nu se poate face o compensare cu noua tax, aceea pe poluare, instituit prin nr.OUG 50/2008, deoarece este vorba de taxe diferite, fiecare având alt mod de calcul, iar destinațiile taxelor sunt diferite.

Pentru considerentele mai sus artate, excepția inadmisibilitții acțiunii reclamantului, ridicat de pârâta B, a fost respins ca neîntemeiat, a fost admis excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtei B-N, cu consecința respingerii acțiunii, ulterior precizate, faț de aceast pârât, și admiterii, în parte, a acțiunii reclamantului împotriva pârâtei B, conform dispozitivului sentinței.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta-recurenta ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-N, solicitând admiterea recursului, modificarea hotrârii primei instanțe, în sensul respingerii ca neîntemeiat a acțiunii reclamantului - pentru motivele prevzute de art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedur civil.

În susținerea poziției sale, pârâta a invocat și dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precizând c acesta a suferit de la data intrrii în vigoare mai multe modificri și completri prin acte normative. Astfel, prin Legea nr. 343/2006 Codul fiscal a fost modificat și completat, dispozițiile intrând în vigoarea începând cu data de 01.01.2007. Prin legea menționat au fost introduse art. 2141-3, unde se reglementeaz o obligație fiscal de plat, denumit " taxa special ", stabilindu-se nivelul taxei, modul de calcul și exigibilitatea ei.

S-a artat instanței de judecat c potrivit reglementarilor mai sus menționate taxa special se datoreaz cu ocazia primei înmatriculri în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.

Taxa special se aplic nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țar și în strintate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa special fiind aplicabil în situația în care autoturismul se înmatriculeaz pentru prima dat în România.

Taxa special pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de tax pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa special auto se pltește cu ocazia primei înmatriculri a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerat o alternativ de tranziție, instituit ca urmare a faptului c dup aderarea la Uniunea European, în conformitate cu principiul liberei circulații a mrfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare ( de menționat c de la 1.07.1998 nu era permis înmatriculare a autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la 1.01.2002 și a celor cu Euro 2 ).

Recurenta a artat și faptul c odat cu intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, precum și a nr.HG 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a acesteia, acțiunea reclamantei este inadmisibil, în condițiile în care aceste acte normative reglementeaz modalitatea în care taxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe, respectiv art. 6.

Prin urmare, recurenta a apreciat c prev. de art. 2141-3din Legea nr. 571/2003 au fost adoptate în concordanț cu reglementrile comunitare, cu prevederile actului de aderare.

O alt critic formulat de pârât se refer la faptul c instanța de fond în mod greșit a acordat dobânda legal aferent calculat de la data introducerii acțiunii și pân la data restituirii efective a sumei, aceasta contravenind dispozițiile art. 10 alin. 1 din nr.OG 9/2000, iar Ordinul nr. 1.899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de restituire nu a fost soluționat în termenul legal.

De asemenea, a precizat pârâta, potrivit prev. art. 3 din nr.OG 9/2000, dobânda legal se stabilește în materie comercial la nivelul dobânzii de referinț a, iar cum organele fiscale nu au calitatea de comerciant, în sensul Codului comercial, dobânda legal se stabilește potrivit art. 3 alin. 3 din Legea nr. 356/2002, la nivelul de referinț al diminuat cu 20 %.

În consecinț, pârâta a apreciat c taxa special de prim înmatriculare perceput de la reclamant s-a fcut de ctre organele fiscale în conformitate cu prevederile legale și ca urmare nu se impune restituirea ei.

Intimata DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE B-N prin întâmpinare a solicitat admiterea recursului declarat de ctre pârâta B, iar pe cale de consecinț, modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulate de ctre reclamant, motivat de faptul c organul fiscal în mod corect a perceput de la reclamantul taxa de prim înmatriculare a autovehiculului.

Reclamantul - prin întâmpinarea depus a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și admiterea acțiunii pe care a formulat-o ca fiind legal și temeinic, iar rejudecând cauza s fie obligat intimata B-N a plata sumei de 3.499,41 lei, încasat cu titlu de tax special pentru autoturisme cu dobânda legal de la data introducerii acțiunii, respectiv 22.04.2009, și pân la data plții, în considerarea faptului c aceast tax are un vdit caracter ilicit, fiind în discordanț cu prevederile Constituției României cu cele ale Tratatului dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.

În ședința public de astzi, Curtea, a invocat excepția tardivitții formulrii recursului.

Deliberând asupra excepției invocate, Curtea reține urmtoarele:

Dup cum rezult din dovada de la fila 96 (dosar fond), sentința recurat i-a fost comunicat pârâtei B la data 15 iunie 2009, iar împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs la data de 16 septembrie 2009. ( 2), astfel c termenul de recurs prev. de art. 301.pr.civ. raportat la art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și calculat potrivit art. 101. pr. civ. a expirat la data de 01 iulie 2009.

Conform art. 102 alin. 1.pr.civ. termenele încep s curg de la data comunicrii actelor de procedur, dac legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. 1.pr.civ. neexercitarea oricrei ci de atac și neîndeplinirea oricrui alt act de procedur în termenul legal atrage decderea, afar de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește c a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Raportat la cele reținute mai sus și având în vedere c recursul a fost transmis prin poșt abia la data de 16.09.2009, Curtea constat c acesta a fost formulat cu mult peste termenul legal, motiv pentru care admite excepția de tardivitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția tardivitții.

Respinge recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 177 din 31 martie 2009, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabil.

Pronunțat în ședința public din 28 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECTORI,

-

GREFIER,

Red./04.02.2010

Dact./5 ex.

Președinte:Monica Diaconescu
Judecători:Monica Diaconescu, Radu Rareș Dușa, Delia

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 187/2010. Curtea de Apel Cluj