Obligația de a face. Decizia 1983/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 1983
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.766 din data de 17 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul reclamant, lipsind intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B REPREZENTATĂ DE PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care,
Recurentul reclamant depune dovada achitării taxei de timbru, un set de înscrisuri și concluzii scrise.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții prezente.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.766 din 17 martie 2008, Tribunalul Dolja respins acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B REPREZENTATĂ DE PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art.36 alin.2 lit. c din Lg.215/2001, consiliul local stabilește si aprobă impozitele si taxele locale, în condițiile legii, însă instanța nu-l poate obliga să emită o hotărâre în sensul dorit de reclamant, legea lăsând la latitudinea acestuia stabilirea, anularea, reducerea acestor impozite și taxe.
Tribunalul a apreciat că în speță nu este vorba de un act administrativ care să vatăme interesul reclamantului si nici de nesoluționarea in termen legal a unei cereri, conform art. 1 din Lega nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând că este netemeinică și nelegală.
A invocat că răspunsul primit din partea primăriei s-a făcut cu depășirea termenului de 30 de zile, că cererea a fost adresată consiliului local când deja se produsese calamitatea naturală și nu pentru viitor și că prin refuzul adoptării unui proiect de hotărâre pentru reducerea impozitului pe teren i-a fost vătămat interesul său, respectiv cel financiar.
A solicitat instanței de recurs să oblige pârâtele să depună la dosar raportul scris al compartimentului de resort, procesele verbale ale comisiilor de specialitate din cadrul consiliului precum și procesele verbale ale ședinței consiliului local în care s-a discutat cererea sa de reducere a impozitelor pe terenurile agricole.
Intimata pârâtă Primăria Băilești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că la cererea înregistrată sub nr. 15091 din 13 august 2007 i s-a răspuns petentului în termen legal, respectiv la data de 16 august 2007, că în baza acestei cereri precum și a celor următoare formulate de reclamant compartimentul de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului a întocmit raportul în cauză care a fost prezentat în ședința ordinară a consiliului local, cât și în ședințele comisiilor de specialitate, raport în care se menționează cu argumente nelegalitatea cererilor reclamantului.
Examinând sentința sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea introductivă vizează refuzul Primăriei și Consiliului Local Băilești de a aproba un proiect de hotărâre cu privire la reducerea sau anularea impozitelor și taxelor pe terenurile agricole extravilane pentru anul 2007, în baza cererilor formulate de reclamant.
Titlul IX din Codul fiscal - art.248 reglementează impozitele și taxele locale, între care figurează și impozitul pe teren.
De asemenea, art.256 alin.1 Cod fiscal prevede pentru orice persoană care are în proprietate teren în România, obligația de a plăti impozitul anual, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, iar art.258 stabilește modul de calcul al acestuia, în funcție de suprafață, rangul localității, zona sau categoria de folosință conform încadrării făcute de consiliul local.
Art.36 alin.4 lit. c din Legea 215/2001, privind administrația publică locală, reglementează atribuțiile consiliului local, între care și aceea de a stabili și aproba impozitele și taxele locale, în condițiile legii.
Nici codul fiscal și nici Legea nr. 215/2001 nu prevăd vreo dispoziție care să oblige autoritățile locale de a dispune- în caz de calamități- reducerea impozitelor stabilite pentru terenuri.
În situația invocată de reclamant, legiuitorul a prevăzut doar plata de despăgubiri, în cazul declarării stării de calamitate naturală în agricultură, respectiv pentru culturile însămânțate în toamna anului 2006 și primăvara anului 2007 (HG 1202/9 octombrie 2007).
Nu sunt aplicabile în speță nici dispoz. art. 74 alin. 4 Cod fiscal întrucât acestea au în vedere calculul și plata impozitului aferent veniturilor din activitățile agricole și nu impozitul pe teren.
Din actele depuse la dosar rezultă că pârâta a răspuns de fiecare dată la cererile formulate de reclamant, respectiv prin adresele nr. 15091 din 16 august 2007 și nr. 18966 din 15 noiembrie 2007 și mai mult reclamantul a participat la ședințele ordinare ale consiliului local din 17 octombrie 2007 și respectiv din 14 noiembrie 2007, luând cunoștință de refuzul executivului cu privire la cererea sa.
Faptul că răspunsurile au fost comunicate reclamantului peste termenul legal de 30 de zile, nu-l poate prejudicia pe acesta, atâta timp cât nu există pentru consiliul local obligație legală imperativă de reducere a impozitului în caz de calamitate, astfel cum în mod corect instanța de fond a reținut.
În ceea ce privește actele solicitate de recurentul reclamant se constată că în recurs au fost depuse la dosar procesele verbale ale consiliului local din 17 octombrie 2007 și 14 noiembrie 2007, în ultima ședință fiind discutată și cererea reclamantului.
Față de cele expuse, Curtea apreciază că toate motivele invocate sunt nefondate, urmând ca în baza art.312 Cod pr. civilă să respingă recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.766 din data de 17 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
Red. Jud. T
Ex.2//27.10.2008
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
