Despăgubire. Decizia 1982/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 1982
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.1090 din data de 07 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți.
La apelul nominal au lipsit recurentul reclamant și intimații pârâți DGFP M și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen.
S-a arătat că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă.
Curtea constatat cauza în stare de judecată și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1090 din 7 iulie 2008 respins excepția de conexitate și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Cu privire la excepția de conexitate s-a reținut că este neîntemeiată și urmează a fi respinsă deoarece cele trei cereri de chemare în judecată aflate pe rolul Tribunalului Mehedinți, deși au aceleași părți, nu au același obiect și aceeași cauză, în celelalte două dosare fiind solicitate suplimentului postului și al gradului, respectiv clauza de confidențialitate, motiv pentru care s-a considerat că nu se justifică reunirea acestora la dosarul cu nr. cel mai mic, respectiv nr-.
De asemenea și excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată urmând a fi respinsă, întrucât reclamantul a solicitat plata sporului de mobilitate pe o perioadă de 3 ani anterior cererii de chemare în judecată, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art.3 din decretul nr.167/1958 și art.283 al.1 pct. c din Codul muncii.
În ceea ce privește introducerea în cauză a Agenției Naționale de Administrare Fiscală s-a reținut că reclamantul în baza principiului disponibilității a chemat în judecată numai DGFP M și Ministerul Economiei și Finanțelor și că instanța din oficiu nu poate introduce alte persoane în absența unei cereri formulate în condițiile art.49 - 66 Cod pr. civilă.
Pe fond s-a reținut că reclamantul este funcționar public, îndeplinind funcția de consilier juridic în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice
Reclamantul a solicitat Ministerului Economiei și Finanțelor acordarea sporului de mobilitate în procent de 25% prevăzut de Legea nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și Statutul profesiei de consilier juridic prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din data de 13.05.2008, dar nu a primit nici un răspuns.
Reclamantul în calitatea sa de consilier juridic cu statut de funcționar public nu este îndreptățit să primească sporul de mobilitate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art.2 din Legea nr.514/2003, privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic poate fi numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii. Articolul 3 din același act normativ stabilește expres și diferențele de statut aplicabil, menționând că are statutul funcționarului public, consilierul juridic numit în funcție, potrivit funcției și categoriei acesteia în vreme ce consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat.
De aici și regimurile juridice diferite, aplicabile celor două posibile categorii de consilieri juridici, respectiv pentru funcționarii publici și pentru salariați.
Legea nr.188/1999 constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici, iar Codul muncii este aplicabil prioritar raporturilor juridice de muncă întemeiate pe un contract individual de muncă.
Potrivit art.29 al.1 din Legea nr.188/1999 rezultat că pentru activitatea depusă funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din salariul de bază, sporuri și indemnizații.
OG nr.6/2007 reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul sanitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și modul de acordare a creșterilor salariale ale funcționarilor publici în anul 2007.
Art.1(2) din acest act normativ prevede că sistemul de salarizare cuprinde: salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Această ordonanță se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr.188/1999 republicată, așa cum prevede art.2 din ordonanță.
În secțiunea a 2-a "" din această ordonanță sunt prevăzute sporurile care se pot acorda funcționarilor publici și anume: spor de vechime, spor pentru munca prestată în timpul nopții, spor pentru ore suplimentare, spor pentru titlul științific de "doctor", spor de confidențialitate, spor pentru condiții vătămătoare.
Deci sporul de mobilitate nu este prevăzut de actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Sporul de mobilitate nu a fost prevăzut nici de actele normative anterioare care au reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici
( OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi de ale funcționarilor publici pe anul 2005; OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi de ale funcționarilor publici pe anul 2005). Totodată, art. 60 alin. (1) din Statutul profesiei de consilier juridic stipulează că pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție.
În aceste condiții, prevederea art. 60 alin.(2) din Statutul profesiei de consilier juridic, făcând referire expresă la negocierea prestațiilor suplimentare, nu poate fi analizată decât în corelație cu alineatul (l) al aceluiași text, sus-citat, îi vizează exclusiv pe consilierii juridici având statut de angajați, în baza unor contracte individuale de muncă, susceptibile de negocierea unor clauze suplimentare, cum ar fi clauza de mobilitate și cea de confidențialitate, reglementate și definite în art.20, 25 și 26 din Legea nr.53/2003.
Așa fiind, a rezultat că textele art.25 și 26 din Legea nr.53/2003 privind clauza de mobilitate și confidențialitate se aplică numai în cazul consilierului juridic cu statut de salariat ale cărui obligații decurg dintr-un contract individual de muncă.
Cum în cauza de față reclamantul este consilier juridic numit în funcție publică în cadrul DGFP M se reține că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999, ca drept comun pentru toate categoriile de funcționari publici.
Regimul juridic de drept comun aplicabil funcționarilor publici prezintă numeroase particularități, cea mai importantă derivând din actul de investire într-o anumită funcție publică.
Din această perspectivă, deși în cazul funcționarului public există un acord de voințe întrucât numirea unei persoane în calitatea de funcționar public se realizează numai cu consimțământul său, nu ne aflăm în prezența unui contract individual de muncă, în accepțiunea Codului Muncii, ci a unui contract de drept public sau de drept administrativ, astfel cum a fost definit în doctrină, în cazul căruia libertatea contractuală a părților este în cea mai mare parte suplinită de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală.
Funcționarii publici nu pot negocia prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art. 25 și 26 din Codul muncii. Această categorie poate beneficia de sporuri salariale în condițiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului reclamantul a susținut că instanța de fond nu a analizat și nu a motivat pct. II din cererea formulată, și anume acordarea sporului de mobilitate începând cu perioada 25.04.2007 și până în prezent și pentru viitor.
De asemenea, recurentul arată că instanța nu a analizat prevederile art. 25 pct. 2 din HG nr. 386/2007 potrivit cu care personalul din cadrul MEF care are calitatea de funcționar public beneficiază de toate drepturile prevăzute de Legea nr. 188/1999 cu modificările și completările ulterioare, precum și în statutele speciale.
Recursul este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente:
Recurentul reclamant are calitatea de consilier juridic în cadrul DGFP M și a solicitat acordarea unui spor de mobilitate în cuantum de 25% din salariul de bază inclusiv dobânda legală pe o perioadă de 3 luni și pentru viitor.
Acesta a solicitat MEF să-i acorde sporul de mobilitate în cuantum de 25% susținând aplicarea prev. Legii nr. 514/2003, HG nr.386/2007.
În conformitate cu prev. art. 31 din Legea nr. 188/1999 R pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adausul salarial corespunzător sporului de mobilitate reglementat de art. 25 din Codul Muncii se apreciază că nu este datorat de angajator în măsura în care nu fost prevăzut expres în actele normative care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Pentru a se acorda sporul de mobilitate așa cum rezultă din prev. art. 31 din Legea nr. 188/1999 este necesar ca alte drepturi salariale pentru a putea fi acordate funcționarului să formeze obiectul unei reglementări legale.
. Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii așa cum dispune art. 117 din legea republicată în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
Referitor la drepturile decurgând din clauza de mobilitate acestea nu contravin legislației funcției publice, însă legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi a căror stare se poate extinde și la clauza mobilității dee xistența unor reglementări legale.
Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu am stabilit niciodată acordarea sporului de mobilitate pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, respectiv OG nr. 92/2004, OG 2/2006 și OG 6/2007.
Aceste acte normative au stabilit toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
OG nr. 6/2007 reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici precum și modul de acordare a creșterilor salariale în anul 2007.
În art. 1 alin. 2 din acest act normativ este prevăzut că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, actul normativ aplicându-se funcționarilor publici numiți în temeiul legii 188/1999 republicată, așa cum prevede art. 2 din ordonanță.
Sporul de mobilitate nu este prevăzut de actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, și nu a fost prevăzut nici de actele normative anterioare care au reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Art. 60 alin. 1 din Statutul profesiei de consilier juridic dispune că pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție.
2 al aceluiași text face referire expresă la negocierea prestațiilor suplimentare astfel încât, se reține că testul art. 25 din Legea nr. 53/2003 privind clauza de mobilitate se aplică numai în cazul consilierului juridic cu statut de salariat angajat cu contract individual de muncă.
În cazul funcționarului public așa cum este cazul reclamantului nu s-a inclus o normă care să reglementează aceste drepturi în niciunul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor.
În raport de consideren6ele expuse mai sus în temeiul art. 312 Cod pr. civilă recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.1090 din data de 07 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
Red. Jud. D
Ex.2//27.10.2008
Jud. fond A
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
