Obligația de a face. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2.876/2008
Ședința publică din 3 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1181/20.06.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal și consilier juridic, pentru pârât, care depune delegația de reprezentare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită și că dosarul a fost amânat pentru acest termen de judecată ca urmare a încuviințării unei cereri.
La solicitarea instanței, reclamantul arată că, după promovarea cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Cluj și după intrarea în vigoare a OG nr. 146/2008, nu a mai făcut nici un demers în atenția Parchetului, apreciind că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze acțiunea sa, acționând în acest sens după recomandarea și în baza adresei nr. 294/P/2008 înaintate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj N în atenția reclamantului. Apreciază că pârâtul poate fi chemat în judecată pentru refuzul de a elibera permisul de conducere, având astfel calitate procesuală pasivă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea prezentului dosar spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată, arătând că solicită prelungirea valabilității permisului de conducere.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea recursului, arătând că fapta pentru care reclamantul este cercetat și care se încadrează la elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, nu permite restituirea permisului de conducere și nici eliberarea unei dovezi cu drept de circulație. Reclamantului nu i se poate acorda, pentru aceleași considerente, nici o prelungire a valabilității permisului. Arată, de asemenea, că pârâtul nu are competența de a acorda prelungirea permisului sau eliberarea unei dovezi înlocuitoare cu drept de circulație pe durata efectuării cercetărilor penale în cauză.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 118 pronunțată la data de 20 iunie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL POLIȚIEI JUDEȚENE
Pentru a dispune astfel instanța a constatat că prin raportul aprobat de șeful Serviciului poliție rutiere s- reținut permisul de conducere și s-a aprobat anularea acestuia considerând că reclamantul nu a respectat condițiile prevăzute de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002. Potrivit acestui articol reține instanța în cazul în care s-a produs un accident rutier în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane iar conducătorul autovehiculului a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție se face aplicarea prevederilor art. 111 alin. 1 lit. b din nr.OUG 619/2002 permisul de conducere fiind reținut iar dovada înlocuitoare acestuia se eliberează fără drept de circulație. Prin urmare, reține instanța, doar în cazul în care dosarul penal este soluționat de Parchet sau de instanța de judecată și se constată că fapta nu a fost săvârșită de reclamant se impune acordarea dreptului de conducere. Astfel, reține instanța, pe calea contenciosului administrativ nu poate fi soluționată acțiunea reclamantului deoarece hotărârea penală conform codului d e procedură penală trebuie să stabilească dacă sunt întrunite condițiile pentru săvârșirea infracțiunii de care este acuzat reclamantul și, pe cale de consecință, să aprecieze dacă reclamantul este îndreptățit să beneficieze de permisul de conducere a autoturismului.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea este nelegală deoarece instanța a încălcat principiul contradictorialității părților prin aceea că a procedat la judecarea cauzei în condițiile în care nu a acordat un termen necesar studierii întâmpinării care i-a fost înmânată de intimat în faza probatorie și ca atare studiind întâmpinarea pe loc dar neavând avocat nu a fost în măsură a se apăra.
Mai arată recurentul că hotărârea este nelegală și din perspectiva că încalcă prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire a prezumția de nevinovăție în cauză nefiind pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Pe de altă parte, arată recurentul, în conformitate cu art. 20 alin. 1 din Constituție, legislația este prioritară și prin urmare prevederile art. 89 din nr.OUG 195/2002 nu au aplicabilitate în faza prezentă de judecare a cauzei. Ulterior pe parcursul judecății prin înscrisul depus reclamantul a solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii, dispunerea prelungirii dreptului de circulație în baza nr.OG 146/2008.
În argumentare a relevat că actul normativ evocat îi conferă instanței dreptul de a-i prelungi dreptul de circulație.
Răspunzând celor invocate, prin reprezentant, intimatul a solicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că ordonanța privind circulația pe drumurile publice nu permite restituirea permisului, eliberarea dovezii cu drept de circulație și nici nu dă competențe pârâtului în a acorda prelungirea decât în anumite situații.
Examinând recursul declarat Curtea reține următoarele:
La data de 8 ianuarie 2008 recurentul a fost implicat într-un accident de circulație, ocazie cu care i s-a reținut permisul de conducere și i s-a eliberat o dovadă fără drept de circulație. În acest context, recurentul s-a adresat parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N în vederea înaintării propunerii de prelungire a dreptului de circulație ( 3 dosar fond).
Prin răspunsul primit de la Parchet, recurentul a fost informat că în situația în care consideră că măsura de reținere a permisului de circulație este neîntemeiată ori nelegală există posibilitatea sesizării instanței pentru verificarea legalității și dispunerea măsurilor corespunzătoare.
Ulterior, în considerarea că refuzul autorității intimate de a restitui permisul, dovada de înlocuire de prelungirea dreptului de circulație este nejustificat, în raport cu dispozițiile nr.OUG 195/2002, că prin acest refuz i se aduce o vătămare în drepturile recunoscute de actul normativ arătat, recurentul se adresează întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 instanței.
Conform prev. art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
Același act normativ mai prevede că se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
În sensul actului normativ, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere constituie exprimarea explicită cu exces a autorităților, a voinței de a nu rezolva cererea, iar excesul semnifică exercitarea dreptului de apreciere aparținând autorităților în încălcarea drepturilor prevăzute de Constituție sau de lege.
În cauză, refuzul intimatului nu poate fi considerat nejustificat. Astfel, nr.OUG 195/2002 (în vigoare la momentul demersului) prin dispozițiile art. 111 prevede că permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține: a) la calcularea a cel puțin 15 puncte de penalizare; b) când titularul acestuia a săvârșit una din infracțiunile prev. la art. 85, art. 86 alin. 2, art. 87 alin. (1), (2), (4), art. 89 alin. 1, art. 90 alin. 1.
În situațiile prev. la lit. b, statuează alin. 2 al aceluiași articol, dovada înlocuitoare a permisului se eliberează fără drept de circulație.
Tot astfel, prin alin. 4 al aceluiași articol se mai prevede că permisul de conducere al conducătorului de autovehicul implicat într-un accident de circulație din care rezultă accidentarea sau vătămarea corporală a unei persoane, se reține de către poliția rutieră dacă autorul accidentului a încălcat o regulă de circulație, eliberându-se dovada înlocuitoare cu sau fără drept de circulație în condițiile stabilite de regulament.
Totodată, prin alin. 6 se statuează că prelungirea dreptului de circulație, atunci când dovada înlocuitoare eliberată în condițiile alin. 4 prevede acest drept, se poate dispune cu câte 30 de zilede șeful poliției rutierepe raza căreia s-a comis fapta la propunerea procurorului care efectuează urmărirea penală sau care exercită supravegherea cercetării penaleori la propunereainstanței de judecată care soluționează cauza penală ori plângerea introdusă împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției până la dispunerea neînceperii urmăririi penale ori scoaterii de sub urmărire penală sau după caz până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești.
Din norma enunțată rezultă că prelungirea dreptului de circulație se face de către șeful polițieila propunerea procuroruluiori lapropunerea instanțeide judecatăcare soluționează cauza penală ori plângereaîmpotrivaprocesului-verbal de constatare a contravenției.
O propunere a procurorului ori a instanței penale sau civile care soluționează plângerea nu a fost făcută, la dosar neexistând o dovadă în acest sens. Or, în acest context al lipsei dovezii propunerii cerute de lege, nu se poate vorbi de un exces de putere în sensul dispozițiile mai sus enunțate.
Desigur, susține recurentul că a fost în imposibilitatea apărării pe motive materiale. Această afirmație nu poate fi primită întrucât o cerere în sensul asigurării apărării și asistenței gratuite printr-un avocat nu rezultă din dosar a fi fost adresată instanței deși sub acest din urmă aspect avea posibilitatea potrivit dispozițiile art. 74 - 75.pr.civ.( cum de altfel s-a procedat în recurs, dar pe parcurs, după încuviințarea ajutorului public, s-a înțeles a se renunța). Or, în această situație, dat fiind nesesizarea primei instanțe cu o atare cerere, nu se poate imputa acesteia că nu i-a asigurat dreptul la apărare.
Nici afirmația vizând neasigurarea contradictorialității nu poate fi primită întrucât întâmpinarea a fost depusă la dosar înainte de termen și din conținutul acesteia putea lua cunoștință, nu doar la termen; actele anexate, declarații, raport medico-legal erau actele ce stau la baza cercetării penale și nu îi sunt străine, iar acestea i-au fost înaintate de instanță, cauza fiind luată la a doua strigare, după posibilitatea studierii, așa cum rezultă din încheierea de ședință. Or, în aceste circumstanțe, al celor rezultate din acte, (depuneri înainte de termen, comunicare) susținerile recurentului apar ca neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Evident, afirmă recurentul că nu este vinovat, că instanța poate dispune în condițiile nr.OUG 146/2008 prelungirea dreptului de circulație. Împrejurările evocate nu pot fi primite ca motiv de modificare a hotărârii atacate deoarece verificarea eventualei vinovății sau nu a recurentului cu privire la fapta reținută în condițiile implicării în accidentul rutier revine instanței penale sau celei investite cu soluționarea plângerii, în cazul reținerii unei contravenții. Verificările instanței de contencios vizează legalitatea actului administrativ emis de autorități, a refuzului nejustificat de a emite actul sau luarea măsurii, iar din această perspectivă, așa cum s-a arătat mai sus, actele nu relevă existența întrunirii cerințelor cerute pentru a se reține existența unui exces în sensul enunțat de Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, se omite a se avea în vedere că modificările aduse prin actul normativ evocat, competența de a dispune prelungirea nu o are nici șeful poliției, ca în vechea reglementare și nici instanța de contencios ci doar procurorul ce efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale oriinstanța de judecată, instanțainvestită cu soluționarea cauzei penale.
Așadar, constatând că nu sunt motive întemeiate, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1.181 din 20 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./15.12.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Eleonora Gheța
