Obligația de a face. Încheierea 216/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 216/2009

Ședința publică de la 14 mai 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Delia Marusciac

GREFIER: - -

S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantele și în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN - COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect obligația de a face titlu de despăgubire.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ. la data de 7 mai 2009 s- înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea pârâtului, iar la data de 13 mai 2009 s-a înregistrat o cerere de judecare în lipsă, formulată de către reclamante.

Curtea, din oficiu, ridică excepția necompetenței teritoriale de soluționare a prezentei cauze și o reține spre pronunțare prin prisma acestei excepții.

CURTEA:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 7 aprilie 2009, reclamantele și, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN - COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâtul să fie obligat să emită în favoarea reclamantelor titlurile de despăgubire la valoarea de 543.500 lei actualizată pentru imobilul situat în O, str. -. -, nr. 18, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul a depus întâmpinare, în cadrul căreia a formulat apărări pe fondul cauzei ( 19).

La termenul de azi, instanța din oficiu a invocat excepția lipsei competenței teritoriale de soluționare a cauzei de către Curtea de Apel Cluj.

Reclamantele nu s-au prezentat la termenul de judecată, însă pentru acest termen, prin avocat, au depus o cerere în care au arătat că în situația în care Curtea de Apel Cluj se va considera necompetentă teritorial, apreciază că este competentă teritorial Curtea d e Apel Oradea, ca instanță a locului unde este situat imobilul. ( 30).

Analizând excepția lipsei competenței teritoriale a cauzei, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 reclamantul se poate adresa în materia contenciosului administrativ fie instanței de la domiciliul său, fie celei de la domiciliul pârâtului.

În materia contenciosului-administrativ s-a instituit deci, așa cum s-a arătat anterior, o competență teritorială alternativă.

În speță, așa cum rezultă din procura specială depusă la dosar ( 5), reclamanta - are domiciliul în A, iar reclamanta - are domiciliul în

În cererea de chemare în judecată, reclamantele au indicat un domiciliu procesual ales în C-N, la sediul profesional al apărătorului ales.

Sediul pârâtului se află în

Imobilul pentru care s-a instituit obligația de despăgubiri se află în mun.

Potrivit art. 26 al.1 din ORDONANTA DE URGENTA nr. 97 din 14 iulie 2005, privind evidenta, domiciliul, resedinta si actele de identitate ale cetatenilor romani,domiciliul persoanei fizice este la adresa la care aceasta declarăare locuința principală.

Adresa de domiciliu este cea menționată în cartea de identitate, conf. art. 13 al. 1 din același act normativ, unde se arată că:" actul de identitate se elibereaza de catre serviciul public comunitar de evidenta a persoanelorde la locul de domiciliu sau resedinta a persoanei fizice, pe baza cererii scrise a acesteia sau, in cazul persoanei fizice puse sub interdictie, a reprezentantului sau legal."

Art. 5.pr.civ. instituie norma de competență teritorială în raport de domiciliu, privit ca locul unde fie reclamantul fie pârâtul locuiesc sau își desfășoară activitatea stabilă, în cazul persoanelor juridice.

Art. 6.pr.civ. indică locurile alternative care pot determina competența teritorială și care sunt asimilate domiciliului.

În speță, așa cum s-a arătat anterior, domiciliul reclamantelor nu se află în mun. C-N pentru a se atrage competența instanțelor arondate teritorial județului

Indicarea unui domiciliul procesual, la sediul profesional al apărătorului ales, nu înlătură aplicarea disp. art. 5.pr.civ. care impun instanței a determina că domiciliul este locul unde partea locuiește în mod obișnuit.

Domiciliul procesual indicat este sediul biroului de avocatură al avocatului ales, astfel încât în mod evident cerința art. 5.pr.civ. nu este îndeplinită din perspectiva unei eventuale asimilări a domiciliului procesual cu domiciliul real.

Locul situării imobilului nu reprezintă nici o relevanță pentru determinarea competenței materiale, deoarece așa cum s-a arătat anterior, disp. art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 instituie criteriul domiciliului ca și criteriu de determinare a competenței teritoriale și nu locul situării bunului imobil ce a generat un act administrativ, față de care s-a formulat cerere în contenciosul administrativ.

Locul situării imobilului prezintă relevanță doar în privința cererilor referitoare la bunurile imobile, conf. art. 13.pr.civ. însă în speță, așa cum s-a arătat, prezenta cerere de chemare în judecată nu privește imobilul propriu-zis, ci emiterea titlului reprezentând despăgubirile stabilite ca urmare a faptului că nu a fost posibilă restituirea în natură.

Cererea reclamantelor este întemeiată formal pe dispozițiile art. 19 din Titlul VII al Legi nr. 247/2005 care face trimitere la dispozițiile Legii contenciosului administrativ și în care sunt stabilite anumite norme de competență teritorială speciale față de normele generale prevăzute în pr.civ.

Așa cum s-a arătat anterior, cele două reclamante au domiciliul în două orașe diferite, care din punctul de vedere al arondării teritoriale aparțin unor instanțe diferite, respectiv Curtea de Apel Timișoara (A), Curtea de Apel Oradea (O).

Instanța va dispune declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Oradea având în vedere și manifestarea de voință expusă de către reclamante prin cererea depusă în data de 13 mai 2009 ( 30).

Chiar dacă opțiunea pentru Curtea de Apel Oradea este generată dintr-un raționament apreciat de către instanță ca fiind greșit, totuși nu este de neglijat faptul că s-a manifestat o opțiune în privința unei competențe teritoriale care în speță este și alternativă, ca urmare a domiciliilor diferite a celor două reclamante.

În consecință, în temeiul art. 158 alin. 3.pr.civ. se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN - COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, în favoarea Curții de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red.

dact./4 ex.

05.06.2009

Președinte:Delia Marusciac
Judecători:Delia Marusciac

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Încheierea 216/2009. Curtea de Apel Cluj