Obligația de a face. Decizia 219/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 219/2010
Ședința publică din data de 01 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr. 247 din 12.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B - PRIN PRIMAR, având ca obiect obligația de a face.
În data de 29.01.2010, recurenții au trimis la dosarul cauzei prin fax, concluzii scrise ( 17-20).
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.247 pronunțată la data de 12 mai 2009 de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- a fost espinsă ca prematură acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, și -.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanții dețin în proprietate imobilul cu nr. 1 situat în municipiul B pe strada -.
În anul 2005 fost promovat obiectivul investiții " și consolidare străzi în municipiul B", cuprinzând modernizarea a 32 de străzi printre care și strada -; în anul 2006 s-au executat lucrări de consolidare și modernizare pe această stradă cu respectarea proiectului tehnic, care prevedea lățimea părții carosabile între 6,85-7,00 și lățimea trotuarelor între 0,5-2,50, lucrări ce au fost recepționate în luna ianuarie 2007.
Având în vedere că strada - face parte din centrul istoric, fiind zonă protejată potrivit nr. 99/1998 preluată în aprobat prin nr. 43/2004, zonă în care este interzisă fragmentarea și modificarea parcelelor istorice, precum și caracterul relativ redus al traficului pietonal pe trotuarul în litigiu, situat pe partea de circulație, acestuia i s-a păstrat lățimea avută și înainte de începerea lucrărilor de modernizare și consolidare a străzii.
Se mai reține că imobilul proprietatea reclamanților situat la nr. 1 fost refăcut în forma actuală potrivit autorizației de construire nr. 393/16.05.2007, după ce au fost finalizate lucrările de modernizare a trotuarului.
Potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de expertul trotuarul din fața imobilului are o lățime ce variază între 0,35 și 0,65, trotuarul de vis-a-vis are o lățime de 2,65 în el fiind cuprinși stâlpii electrici și panoul de vizitare C, iar strada - are două benzi de circulație cu lățimea de 3,00-3,50.
Punctul 3.24 din Norma tehnică aprobată prin Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 49/27.01.1998 privind proiectarea și realizarea străzilor în localitățile urbane, prevede că pentru circulația pietonilor se vor amenaja trotuare cu o lățime cuprinsă între 1,0 și 4,00, în funcție de intensitatea circulației pietonilor și de locul unde sunt amplasate conform anexei nr. 5, iar potrivit anexei nr. 5, lățimea de 1,00 se asigură pentru capacități de circulație pietonală în funcție de amplasamentul trotuarului lângă locuință de 800 pietoni/oră sau lângă spații comerciale de 700/oră.
Imobilul reclamanților se încadrează în a doua categorie, aceea de 700 pietoni/oră astfel cum rezultă din autorizația de construcție nr. 392/16.05.2007, prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru: refuncționalizare imobil, realizare subsol, compartimentare pod și amenajare spații comerciale și birouri.
Pentru a se aduce trotuarul în litigiu de la lățimea actuală la lățimea de 1 metru, expertul a identificat trei posibilități de acțiune, și anume:
a).Reducerea lățimii trotuarului vis-a-vis și implicit aducerea la lățimea de 1,00 a trotuarului în cauză. Această soluție însă este condiționată de mutarea a trei stâlpi electrici și a posibilelor rețele de utilități amplasate pe trotuarul de vis-a-vis ceea ce poate să ducă la costuri mari.
b).Cea de a doua soluție posibilă este renunțarea la una din benzile de circulație și transformarea acesteia în trotuar. Aceasta implică reducerea semnificativă a traficului auto ce se desfășoară pe această stradă.
c).Cea de a treia soluție ar fi în introducerea de restricție de acces a traficului greu, restricție de viteză și remodelarea tramei stradale la dimensiuni de 3,00 pentru o bandă de circulație la care se va adăuga supralărgirea datorită curbei existente. În acest fel există posibilitatea lărgirii trotuarului în cauză astfel încât circulația pietonilor să se poată desfășura în condiții acceptabile. În cazul în care este necesar se pot amplasa și borduri înalte, "apără ".
Dintre cele trei soluții tehnice, atât expertul cât și reclamanții au optat pentru a treia variantă.
Dar, după cum se poate observa și pentru a treia variantă este necesar ca în prealabil să se găsească o soluție pentru redirijarea traficului rutier ca urmare a introducerii restricției de acces a traficului greu precum și eventuala mutare a unuia din stâlpii electrici aflați de-a lungul și la ambele capete ale străzii în vederea supralărgirii datorită curbei existente.
De altfel, și pârâtul arată în răspunsul dat membrului reclamanților că Direcția Tehnică din cadrul primăriei, proiectantul străzii - și executantul lucrării încearcă să ajungă la o soluție pentru realizarea unui trotuar pe partea a direcției de mers spre Prefectură.
În consecință, tribunalul a apreciat că lărgirea trotuarului în litigiu este posibilă numai dup crearea în prealabil a condițiilor necesare efectuării acestei lucrări, cu respectarea etapelor și a termenelor prevăzute de art. 75 și 76 din nr.OUG 34/2006.
Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs reclamanții Cont, și solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță arătând că apreciază ca fiind netemeinică și nelegală hotărârea prin care s-a apreciat ca prematură acțiunea promovată.
Recurenții au învederat că asigurarea condițiilor prealabile executării lucrării de aducere a trotuarului în conformitate cu legea nu poate fi imputată reclamanților neîndeplinirea condițiilor prealabile fiind tot culpa pârâtei astfel că respingerea ca prematură a acțiunii apare ca nelegală în raport de principiul nemo propriam turpitudinem alegans.
Recurenții au învederat că municipiul B în calitate de administrator al drumurilor și trotuarelor avea obligația potrivit art.21 și art.36 din Legea nr.215/2001 de a asigura respectarea Normei tehnice aprobată prin Ordinul Ministerului Transportului nr.49 din 27.01.1998 asigurând lățimea minimă de trotuar de 1 metru pentru trotuarul de pe str. -.
Se mai susține că prima instanță a apreciat pe fond acțiunea ca admisibilă dar a respins-o ca prematură pentru "crearea în prealabil a condițiilor necesare efectuării lucrării cu respectarea etapelor și termenelor prev. de art.75 și art.76 din OUG nr.34/2006 invocând incidenta acestui text legal deși acesta nu are legătură cu cauza.
Obligarea pârâtului la efectuarea unor lucrări publice nu implică nerespectarea de către acesta a regulilor de atribuire a contractelor de executare a lucrărilor în cauză.
Analizând fondul cauzei recurenții evidențiază că probatoriul administrat a relevat nerespectarea dispozițiilor cuprinse în normele tehnice enunțate astfel că și din această perspectivă hotărârea apare ca fiind nelegală.
Analizând recurs promovat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Reclamanții Cont, și prin acțiunea introductivă de instanță au solicitat obligarea pârâtului municipiului B prin primar la reamenajarea străzii - din municipiul B pentru a se asigura trotuarul minim de 1 metru prevăzut de Normele Tehnice privind proiectarea și realizarea străzilor în localitățile urbane publicate în of.partea I nr.138 bis din 06.04.1998 în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii precum și la plata unor penalități de 100 lei/zi de întârziere până la îndeplinirea acestei obligații și la plata de daune materiale.
Reclamanții și-au precizat ulterior acțiunea în sensul obligării pârâtului la reamenajarea străzii - din municipiul potrivit variantei a III-a din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul, introducerea unei restricții de acces a traficului greu pe această stradă restricție de viteză și remodelarea tramei stradale la dimensiuni de 3 metri pentru o bandă de circulație și lărgirea trotuarului din fața imobilului cu nr.1 la lățimea minimă de 1 metru potrivit normelor tehnice deja menționate.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea faptului că reclamanții sunt proprietari ai unor imobile situate pe str. - din municipiul iar urmarea modernizării recente au fost vătămați în drepturile lor urmare a nerespectării la momentul modernizării a dispozițiilor și ale Normele Tehnice privind proiectarea și realizarea străzilor în localitățile urbane publicate în of.partea I nr.138 bis din 06.04.1998.
Prima instanță a reținut pentru a respinge acțiunea ca fiind prematură că din analiza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale enunțate ar fi necesară respectarea etapelor și termenelor prevăzute de art.75 și art.76 din OUG nr.34/2006 concluzionând că din această perspectivă acțiunea apare ca fiind prematură.
De asemenea judecătorul primei instanțe a reținut ca fiind necesar ca în prealabil pentru aplicarea variantei propuse de reclamanți din raportul de expertiză tehnică ar fi necesară identificarea unor soluții pentru redirijarea traficului rutier și acesta fiind unul din argumentele pentru care a apreciat că acțiunea apare ca fiind prematură.
Controlul judecătoresc asupra activității de organizare a executării legii și de executare în concret a acesteia de către organele administrației publice vizează doar legalitatea actelor administrative supuse controlului.
Așadar, controlul judecătoresc are ca obiect soluționarea litigiilor care se între administrație și persoanele enumerate în art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 în legătură cu organizarea executării legii, în sens larg, și executarea în concret a acesteia prin actele administrative emise sau adoptate de organele administrației publice.
Instanțele judecătorești nu vor putea verifica aspecte legate de oportunitatea emiterii actului administrativ atacat dar vor putea cerceta dacă dreptul de apreciere la emiterea actului a fost exercitat de către organul emitent în limitele atribuțiilor sale.
Într-un litigiu de contencios așadar judecătorul este investit să constate existența și întinderea unor drepturi subiective al căror titular este reclamantul vătămate de către autoritatea publică fie prin emiterea actului administrativ nelegal sau prin refuzul de a emite actul administrativ pretins.
Așadar judecătorul trebuie să determine existența unui drept legal sau unui interes legitim în favoarea persoanei care se pretinde a fi fost vătămată de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Determinarea cadrului procesual în raport de aceste coordonate trebuie realizată atât din perspectiva părților pentru care poate fi realizată justificarea legitimării procesuale active cât și pasive dar și din perspectiva obiectului cererii pentru a putea fi verificate limitele investirii instanței precum și conformitatea obiectului cererii cu exigențele legii contenciosului administrativ.
Calificarea ca fiind prematură a unei cereri de investire a instanței ar presupune parcurgerea unor proceduri prealabile sesizării instanței ori instituirea unor termene de la care se poate considera că a început să curgă dreptul părții de a promova acțiunea.
Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este determinat de dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 care statuează că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Din această perspectivă reținând că obiectul acțiunii nu a fost unul prin care s-a pretins o conduită generală din partea autorității publice într-un din domeniile sale de activitate ci s-a solicitat în mod concret analizarea refuzului autorității de a da curs unei solicitări formulate de reclamanți, calificarea ca fiind prematură a acțiunii apare ca fiind nelegală urmare a aplicării și interpretării greșite a dispozițiilor legale enunțate anterior fiind așadar prezent motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Întrucât prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului urmare a aplicării greșite dispozițiilor legale incidente potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004 coroborat cu prevederile art.312 alin.5 pr.civ. Curtea va casa hotărârea pronunțată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare urmează a fi avute în vedere dispozițiile art.8 din Legea nr.554/2004 în vederea determinării obiectului cererii deduse judecății și analizării acestuia din perspectiva prevederilor legii contenciosului administrativ urmând a administra orice tip de probațiune apreciată ca fiind necesară în raport de limitele investirii instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 247/CA din 12.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
6 ex./03.02.2010.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
