Obligația de a face. Sentința 22/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR 2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr- - 10.01.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR. 22
Ședința publică din 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâților Președintele României, Primul Ministru al Guvernului României, Agentul Guvernamental pentru CEDO și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta lipsă, mandatarul acesteia, cu procură specială, pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, consilier juridic, lipsă fiind ceilalți pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică întâmpinarea depusă de Cancelaria Primului Ministru cu părțile prezente.
Reprezentantul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor depune la dosar delegațiile nr. 3103/28.01.2008 și nr. 56281/16.01.2008, citația emisă de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, precum și acțiunea formulată în acest dosar, invocând excepția de litispendență.
Mandatarul reclamantei depune la dosar, în copie, procura specială autentificată sub nr. 2413/08.11.2007 de notar public -.
Curtea pune în discuție, din oficiu, excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în raport cu prevederile art.1 alin 1 din legea 554/2004 raportat la art.2 pct.1 lit. b).
Mandatarul reclamantei solicită respingerea excepției, considerând că instanța abilitată să judece prezenta cauză este cea de contencios administrativ.
Reprezentantul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor solicită admiterea excepției și declinarea competenței în favoarea Tribunalului Timiș, Secția Civilă, raportat la obiectul cauzei și la cuantumul sumei.
După închiderea dezbaterilor, dar înainte de ridicarea ședinței, mandatarul reclamantei depune la dosar un set de acte, depuse, de altfel, și prin registratură, la data de 22.01.2008, respectiv corespondență purtată cu pârâții.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios de față, constată:
Prin acțiune, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Președintele României -, în calitate de șef al Statului Român din B, Prim Ministrul Guvernului României -, în calitate de șef al Guvernului României din B, Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în calitate subsecretar de stat al Ministerului Afacerilor Externe a României din B și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând să fie obligat Statul Român la plata sumei de 4800 Euro stabilită prin hotărârea din 23.VI.2005, pronunțată în dosar nr.7893/2002 a CEDO, a sumei de 100.000 Euro pe zi, începând cu data de 12 octombrie 2005 până la data la care reprezentanții Statului Român își vor achita integral toate obligațiile de plată care decurg din Hotărârea din 23 iunie 2005 O de la Strasbourg și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta arată că a somat de nenumărate ori pe toți acești reprezentanți ai Statului Român să execute Hotărârea Camerei a Treia a Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg,din 23 iunie 2005,definitivă la 12 octombrie 2005, în dosarul nr.7893/2002 așa cum a fost promovată.
Această hotărâre definitivă a condamnat Statul Român, în virtutea articolului 6 & 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale ale Omului și îl obligă să-i plătească despăgubirile corespunzătoare.
Se menționează faptul că această convenție a fost semnată și ratificată de Statul Român, la care,acesta este și parte contractantă.
Reprezentanții Statului Român au refuzat să execute Hotărârea din 23 iunie 2005 Curții de la Starsbourg așa cum a fost pronunțată.
Hotărârea de la Strasbourg menționată a survenit ca urmare a unui litigiu de muncă pe care l-a judecat Tribunalul Timiș, unde s-a pronunțat Decizia civilă nr.83/R din 11 mai 2001.
Se mai arată că a fost prejudiciată începând cu data de 01 octombrie 1999,nu a primit salariul pe munca efectiv prestată în lunile octombrie și noiembrie 1999,în sistemul de sănătate din România,salariul care este înglobat în daunele totale ale prejudiciului pe care Curtea de la Strasbourg,a obligat Statul Român să i le plătească.
La data de 12 ianuarie 2006 s-au prezentat la domiciliul său din doi consilieri juridici: și de la Ministerul Finanțelor Publice B pentru a-i preda suma de 4900 euro.
Aceasta a pus la dispoziție Hotărârea Curții de la Strasbourg din 23 iunie 2005 în original,pentru aoe xecuta așa cum a fost pronunțată.
Cei doi delegați ai Ministerului Finanțelor Publice B au spus verbal că nu sunt împuterniciți să execute Hotărârea în cauză,nu cunosc limba franceză în care este redactată,nu au încredere în traducerea care le-a fost pusă la dispoziție și oricum misiunea dumnealor se rezumă la a preda suma de 4900 euro.
delegați au refuzat și întocmirea unui proces verbal scris la fața locului,au refuzat să facă plata impozitelor aferente sumei de plată și a penalităților de întârziere a efectuării plăților,situație în care Hotărârea Curții de la Strasbourg a rămas neexecutată.
La data de 06 noiembrie 2006 primit adresa L-1/5651,190R/AG/33 din 01 noiembrie 2006 Guvernamental pentru O de la.E, unde,atașat la această adresă a primit și recipisa CEC din data de 25.10.2006,care consemnează depunerea sumei de 4900 euro,având ca administrator de cont pe, persoana care îi este total necunoscută.
Arată că nu a comunicat niciodată Guvernamental pentru O,datele sale de identificare, nu și-a dat consimțământul pentru a face plata prin CEC,sau printr-o altă unitate bancară.
Nici prin această recipisă CEC,nu s-a făcut dovada plății impozitelor aferente sumei de plată și nici a penalităților de întârziere a efectuării plăților,astfel că a rambursat recipisa CEC,celui care i-a trimis-o - guvernamental pentru O,recipisă CEC care,oricum nu îi aparține.
În multipla corespondență pe care a purtat -o cu Agentul Guvernamental pentru, acesta a mințit-o de mai multe ori, a amenințat-o cu consemnarea și cu prescrierea sumelor de bani(euro)pe care trebuie să le primească, astfel că Hotărârea din 23 iunie 2005 de la Strasbourg a rămas neexecutată din vina exclusivă a acestor reprezentanți ai Statului Român.
Prejudiciul care i-a fost adus se compune din daune materiale, salariul pe care l-ar fi câștigat dacă nu i-ar fi fost violate drepturile sale și daune interese produse datorită întârzierilor și tergiversărilor excesive în efectuarea plăților propriu zise de către toți reprezentanții Statului Român.
Ambele categorii de daune au un caracter continuu, complementar și pentru simplificare este justificată cumularea acestora împreună.
Ca temei juridic legal al cererii, a invocat Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale ale Omului, semnată și ratificată de Statul Român și la care acesta este și parte contractantă, prioritară și față de legislația internă a României; Constituția României articolul 11 &1,&2,art.16 & 1 și & 2,art.20 & 1 și & 2,art.21 & 1 și & 2, art.48 & 1,art.80 & 1 și & 2, art. 106 & 1 și articolul 123 & 1și &.2; Codul d e procedură civilă din România, articolul 3 & 1, art.8 & 1,art. 10 & 4,art.12, art.60 & 1,art. 84,articolul 580 & 2.
Reclamanta menționează că Hotărârea din 23 iunie 2005 de la Strasbourg poate fi executată numai în totalitate, sub forma CASH, așa cum a fost pronunțată, la locul unde s-a produs prejudiciul adică la domiciliul său de la adresa mai sus menționată.
De la data de 12 octombrie 2005,când Hotărârea în cauză devine definitivă,aceasta devine o simplă "obligație de a face" a reprezentanților Statului Român.
Prin întâmpinare pârâtul Cancelaria Primului Ministru a cerut respingerea acțiunii pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă în temeiul prevederilor Legii 90/2001.
La termenul de judecată din data de 29.2008 Curtea de Apel Timișoaraa invocat excepția lipsei de competență materială a instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei în raport cu prevederile art.1 alin 1 din legea 554/2004 raportat la art.2 pct.1 lit. b) și examinând acțiunea pe excepție va declina competența materială în favoarea Tribunalului Timiș, Secția civilă pentru că:
Potrivit art.1 alin 1 din Legea 554/2004 modificată,instanța de contencios administrativ poate fi sesizată de cel ce se consideră vătămat într-un drept sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau printr-o nesoluționare în termenul legal a unei cereri.
Cauza de față nu se fondează pe această dispoziție legală pentru că reprezintă o acțiune în obligarea pârâților la plata unor sume bănești care decurg dintr-o hotărâre judecătorească,deci competența materială revine instanței civile.
Raportat la cuantumul pretențiilor civile,dosarul se trimite prin declinare de competență,conform art.158,159 Cod procedură civilă, Tribunalului Timiș -Secția civilă, în temeiul art.2 pct.1 lit. b) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența materială pentru soluționarea acțiunii formulate de reclamanta împotriva pârâților Președintele României, Primul Ministru al Guvernului României, Agentul Guvernamental pentru CEDO și Ministerul Economiei și Finanțelor, în favoarea Tribunalului Timiș, Secția Civilă.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 29.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 29.01.2008;
Tehnored. /- 04.02.2008; 2 ex.
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Cristian Alexandru Dacu
