Obligația de a face. Sentința 222/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Obligație de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 222
Ședința publică din 9 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta domiciliată în Republica M, sat, Raionul, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în în B,- sector. 2 - la sediul. de av., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector. 5 și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor cu sediul în B,-, sector. 6.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, învederându-se că reclamanta a depus la dosar o cerere prin care solicită comunicarea actelor de procedură în B,- sector. 2 la sediul. de av. și totodată arată că înțelege să modifice temeiul juridic al acțiunii introductive în disp. art. 111 Cod pr. civilă, coroborat cu artr. 1073, 1077 Cod civilă, iar pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor a depus la dosar întâmpinare.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constatând acțiunea în stare de judecată, rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr. 1050/39 din 09.09.2009, reclamanta domiciliată în Republica cu domiciliul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la Cabinet Avocat cu sediul în B- sector. 2, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor cu sediul în B, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat Ministerul Justiției și Libertăților să emită un act administrativ prin care să recunoască calitatea reclamantei de cetățean de jure al României și obligarea pârâtului Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor să o înregistreze în evidențele sale de specialitate, drept cetățean român.
Ulterior, reclamanta arătat că înțelege să modifice temeiul juridic al acțiunii promovate și anume în dispozițiile art. 111 Cod pr. civilă și art. 1073, 1077 Cod civil.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților prin întâmpinare, pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea acțiunii, deoarece cererea formulată de reclamantă nu are temei legal, contravenind voinței legiuitorului prin încălcarea prevederilor speciale ale Legii nr. 21/1991 așa cum fost modificată și completată de Legea nr. 171/2009.
Pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale a instanței investită cu judecarea cauzei, deoarece pentru recunoașterea calității de cetățean român, persoana în cauză trebuie să urmeze procedura prevăzută de art. 13- 19 din Legea nr. 21/1991 pentru obținerea calității de cetățean român.
Procedura de soluționare a cererii de acordare a cetățeniei române se desfășoară în fața unor autorități administrative, respectiv în fața Comisiei pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților și este lipsit de caracter jurisdicțional.
Pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența persoanelor a invocat prin întâmpinare și lipsa calității procesuale pasive acestei instituții.
Conform art. 13- 19 din Legea nr. 21/1991, cetățenia română se acordă prin ordinul Ministrului Justiției, în baza și în conformitate cu concluziile raportului întocmit conform art. 16 și 17 din Legea nr. 21/1991, de Comisia pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției. Ordinul Ministrului de Justiție, de acordare sau respingere a cererii de obținere a cetățeniei se poate ataca pe calea contenciosului administrativ.
Procedura de soluționare a cererii de acordare a cetățeniei române se desfășoară în fața unor autorități administrative, respectiv în fața Comisiei pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și este lipsită de caracter jurisdicțional.
În acest context, cum instanțele judecătorești române nu sunt abilitate să constate calitatea de cetățean român a unei persoane, în baza art. 159 pct. 1 Cod pr. civilă, instanța va admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Față de această motivare, instanța nu a mai reținut spre analiză celelalte excepții invocate de pârâtă.
Nu a fost reținută nici cererea formulată de reclamantă prin care aceasta a modificat temeiul de drept al cererii sale, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 132 (2) Cod pr. civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
H TARAȘTE,
Admite excepția necompetenței materiale a instanței investită cu judecarea cauzei și în consecință:
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în Republica M, sat, Raionul, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,- sector. 2 - la sediul Cabinetului de Avocatură, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector. 5 și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor cu sediul în B,-, sector. 6, pentru recunoașterea calității de cetățean român.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 5/11.11.2009
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena
