Obligația de a face. Decizia 239/2010. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 239/2010

Ședința publică de la 02 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu

JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei

JUDECĂTOR 3: Claudia

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 2277 din 28 august 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații POSTUL DE POLIȚIE, INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI și, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal se prezintă intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 28 ianuarie 2010, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului Primarul comunei, prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate.

Intimatul depune la dosar un înscris, intitulat "declaratie", (filele 16-18), solicitând a fi luată în considerare ca și întâmpinare. Arată că nu are cereri de formulat în probațiune.

Curtea, după deliberare, în baza înscrisurilor existente la dosar și în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.

Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 2277 din 28 august 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, și excepția lipsei capacității procesuale pasive a Postului de Poliție.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului comunei.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții POSTUL DE POLIȚIE, INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI, și .

A fost obligat Primarul comunei să comunice reclamantei actele solicitate prin Adresa 2973/16.12.2008, respectiv procesele-verbale la care Primarul comunei a făcut referire în adresa cu nr. 2596/27.10.2008, sesizarea prezentată de agentul șef principal de politie la care se face referire în adresa nr. 1990/01.09.2008 si minuta ședinței Consiliului Local din data de 27.11.2008.

S-au respins restul capetelor de cerere.

În motivare se arată că reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții POSTUL DE POLIȚIE, INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI și, solicitând instanței obligarea intimatilor Postul de Politie si Institutia Primarului comunei să elibereze procesele-verbale întocmite de către pârâtul care au stat la baza Hotărârii Consiliului local 54/2008 a comunei și obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 100.000 lei daune morale actualizate la data plătii efective si la plata cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea mai sus menționată s-a dispus restricționarea programului de lucru a societății, fiind înregistrate pierderi considerabile prin beneficiu nerealizat și pierderea clientelei, ca urmare a proceselor-verbale întocmite de poliție.

Reclamanta a solicitat să i se comunice aceste procese-verbale pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia în vederea adaptării programului de lucru sau atacării acestora conform OG 2/2001 însă nu s-a dat curs acestei solicitări.

Asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâților si Primarul comunei, a excepției lipsei capacității procesuale pasive a Postului de Politie și asupra fondului cauzei, tribunalul a retinut următoarele:

Reclamanta a solicitat comunicarea proceselor-verbale la care Primarul comunei a făcut referire în adresa cu nr. 2596/27.10.2008, sesizarea prezentată de agentul șef principal de politie la care se face referire în adresa nr. 1990/01.09.2008 și minuta ședinței Consiliului Local din data de 27.11.2008.

Această cerere a fost adresată Primarului comunei, fiind înregistrată cu nr. 2973/16.12.2008. Totodată, la data de 23.03.2009, reclamanta s-a adresat la Postul de Politie, solicitând comunicarea proceselor-verbale întocmite de către Postul de politie referitoare la activitatea societății.

In privința excepțiilor ridicate, tribunalul a constatat că Primarul comunei are calitate procesuală pasivă pentru că proiectul de hotărâre în baza căreia s-a restrâns activitatea de funcționare a unor baruri și magazine printre care și cel al reclamantei a avut loc la inițiativa sa și în calitate de autoritate executivă a acestei comune, trebuie să dețină toate actele de sesizare în baza căruia a ajuns să propună restrângerea activității acestor unități.

In ceea ce priveste postul de politie al comunei, acesta nu are capacitate procesuală pasivă pentru că autoritatea care are capacitate procesuală pasivă în acest caz este Inspectoratul Judetean de Politie C ce poate sta ca parte în judecată. In condițiile în care nu se cunoaște dacă procesele-verbale la care s-a făcut referire au sanctionat însăsi societatea reclamantă sau alte persoane tulburente care au consumat băuturi alcoolice ca urmare a desfăsurării unui program de noapte la unitatea reclamantei, nu se poate spune că această pârâtă ar avea capacitate procesuală sau măcar o capacitate de drept administrativă.

Astfel, tribunalul a apreciat că art. 8 din Legea 554/2004 este indeplinită în privința refuzului nejustificat de comunicare a actelor conform art. 2 alinl lit.h si i din Legea 554/2004 și în consecință, a obligat Primarul comunei să comunice reclamantei actele solicitate prin Adresa 2973/16.12.2008, respectiv procesele-verbale, sesizarea și minuta ședinței mai sus menționate.

Daunele morale solicitate de reclamantă nu au fost justificate în privința niciunui pârât, ci cu atât mai puțin în privința pârâtului, astfel că acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat față de Primarul comunei pe lipsa calității procesuale pasive față de pârâtul și pe lipsa capacității procesuale pasive față de pârâtul Postul de Politie, care nu are personalitate juridică și buget propriu.

Împotriva sentinței a formulat recurs - SRL, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii în sensul admiterii calității procesuale pasive a Postului de Poliție al comunei în calitate de instituție subordonată a Inspectoratului Poliției județene C și a numitului în calitate de agent de poliție care a întocmit procesele verbale ce fac obiectul cererii de chemare în judecată; obligarea postului de Poliție al comunei să elibereze copii certificate ale proceselor verbale care au stat la baza Hotărârii Consiliului Local nr. 54/2008 și sancționarea instituției pentru încălcarea flagrantă a Legii nr. 554/2004 si a Legii nr. 544/2001, întrucât au trimis răspuns de refuz al eliberării documentelor în 72 de zile, în loc de 5 zile cum prevede legea; sancționarea instituției Primarului comunei în calitate de unitate administrativ teritorială obligată să elibereze documentele solicitate în temeiul Legii nr. 554/2004 și a Legii nr. 544/2001, la fel au trimis răspuns de refuz în 22 de zile în loc de 5 zile cum prevede legea și obligarea intimaților la plata daunelor morale solicitate.

În motivarea recursului, recurentul arată că, în fapt, a formulat prezentul recurs aducând în principal critici hotărârii instanței de fond pentru admiterea nejustificată a excepției lipsei calității procesuale pasive a Postului de Poliție al comunei în calitate de instituție subordonată Inspectoratului Județean de Poliție C și a numitului.

În aplicarea prevederilor art. 129 din Cod.proc.civ. în temeiul principiului rolului activ al instanței, aceasta avea obligația să stăruie în aflarea adevărului pe fondul cauzei și nu prin admiterea excepțiilor procedurale nejustificat. Sub acest aspect pârâtul în calitate de funcționar public și angajat al Postului de Poliție al comunei, instituție publică subordonată fără personalitate juridică, avea obligația să raporteze superiorilor săi orice incident produs în raza de competență al postului său. Ulterior. la data formulării cererii de chemare în judecată agentul de poliție din cadrul Postului de Poliție avea obligația de serviciu de a înștiința organele superioare căruia i se subordonează despre litigiul aflat pe rolul Tribunalului Cluj. Invocarea din oficiu a lipsei calității procesuale pasive și respingerea cererii sale cu privire la introducerea în cauză a instituției ierarhic superioare, fără acordarea unui termen în vederea precizării acțiunii, constituie o încălcare nu numai a drepturilor procedurale ci și un element de nelegalitate raportat la prevederile art. 2, alin. 1, lit. b din Legea nr. 554/2004 modificată.

Motivele reținute de către instanța de fond în considerentele hotărârii atacate precum că ".nu se poate spune că această pârâtă ar avea capacitate procesuală sau măcar o capacitate de drept administrativă." sunt netemeinice și nelegale, dovedind superficialitatea cu care au fost analizate cererile deduse judecății și drepturile materiale încălcate prin refuzul de a soluționa cererile înaintate atât agentului de poliție, cât și Primăriei.

Hotărârea atacată este netemeinică și nelegală și cu privire la respingerea cererii de obligare a pârâților la plata daunelor morale. Reținerile instanței de fond nu au fost motivate cu atât mai mult, doctrina în materie este în unanimitate de părere că nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea traumelor psihice provocate de demersurile și rezultatele acestora, înfăptuite de instituțiile publice pârâte și funcționarii acestora. Dar instanța de fond avea obligația ca pentru motivarea obligatorie a capătului de cerere în cuprinsul hotărârii emise, să pună î,n discuția părților și să verifice măcar dimensiunile suferinței psihice, întinderea prejudiciului moral și echivalentul valoric al acestuia. Este evident că daunele morale sunt mai greu de perceput și cuantificat, dar instanța de fond avea posibilitatea și obligația de a le aprecia și acorda prin prisma pregătirii profesionale și a calităților personale ale judecătorului, excluzându-se astfel, pentru un motiv în plus obligația de a proba daunele pretinse.

Pârâtul Primarul comunei prin întâmpinare solicitat respingerea recursului, deoarece în speță nu se regăsește nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod proc.civ.

Examinând recursul instanța constată următoarele:

Recurenta a chemat în judecată pârâții Postul de Poliție al comunei, Instituția Primarului comunei și pe în calitate de agent șef principal al Poliției rurale.

Pentru a avea calitate de parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții, care sunt în același timp și condiții de exercițiu ale acțiunii civile și anume: calitate procesuală, capacitate procesuală, existența unui interes și afirmarea unui drept. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantă și cel care este titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă). În cauză, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, în mod legal prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, în calitate de șef al Postului de Poliție, și a Postului de Poliție, aceasta pe de o parte pentru că nu se arată dacă procesele verbale încheiate de pârâtul privesc societatea recurentă, iar pe de altă parte, Postul de Poliție al comunei nu are personalitate juridică.

Excepțiile invocate din oficiu au fost puse în discuția părților, inclusiv reprezentantului recurentei, astfel că nu este fondat motivul de recurs referitor la încălcarea drepturilor procedurale.

Examinarea motivului de recurs privind neacordarea daunelor morale, va porni de la faptul că acestea trebuie analizate reținând caracterul lor accesoriu în raport de cererea principală soluționată în condițiile reglementărilor speciale ale Legii nr. 544/2001.

Pentru justa și corecta apreciere a prejudiciului moral ne rezumăm a evidenția câteva principii ce stau la baza stabilirii nivelului de despăgubire în astfel de situații și caremutatis mutandispot fi reținute și în prezenta cauză corespunzător particularităților acesteia. Astfel, în literatura de specialitate unită cu practica judiciară pertinentă s-a reținut în ansamblu că indemnizația acordata pentru repararea prejudiciului moral trebuie sa reprezinte, in realitate, o reparare a acestuia, in sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii. Stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale include, în mod firesc, o doza mai sau mai mare de arbitrar. Totuși, despăgubirea trebuie raportata la prejudiciul moral suferit, la gravitate, importanta si consecințele acesteia pentru persoana vătămată. Aprecierea prejudiciului se realizează sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vătămată pe plan fizic si psihic.

Aprecierea prejudiciului moral nu se rezuma la determinarea "prețului" suferinței fizice si psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterala a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului si a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate. Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional si familial din ceea ce ar însemna o viata normală, liniștită si fericita pentru aceasta in momentul respectiv, dar si in viitor in societatea respectiva. Se face, deci, o apreciere a prejudiciului moral si apoi, in raport cu acesta, se stabilește indemnizația.

În speță, esențial în a stabili întinderea prejudiciului moral suferit de reclamant este analiza de legalitate efectuată de instanță asupra situației de drept deduse judecății. Pornind de la aceste statuări poate observa că nu se poate stabili o relație cauzală între eventualul prejudiciu moral al reclamantului și obiectul dedus judecății.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 în referire la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, recursul reclamantului urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 2277 din 28.08.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - -

Red. dact. GC

6 ex/25.02.2010

Jud.primă instanță:

Președinte:Danusia Pușcașu
Judecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 239/2010. Curtea de Apel Cluj