Obligația de a face. Decizia 239/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 239/
Ședința publică din 18 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarate de pârâtele DGFP M, cu sediul în Târgu-M--3 județul M și DGFP M - Târnăveni, cu sediul în Târnăveni- județul M, împotriva sentinței nr.691/16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prev. de art.301 și 303 Cod procedură civilă, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art.17 al Legii nr.146/1997, recurentele-pârâte solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 691 din 16.11.2009, Tribunalul Mureșaa respins excepțiile tardivității și a inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M și admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu DGFP M dispunând obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 2911lei reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare și taxa de poluare, actualizată cu aplicarea dobânzii prevăzute de art. 124 OG. nr. 92/2003 de 0,1% pe zi de întârziere începând cu data de 08.07.2009 până la restituirea efectivă a sumei datorate, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MIRA prin IPJ M și s-a respins cererea reclamantului formulată împotriva acestui pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a achitat în contul bugetului de stat taxa specială de primă înmatriculare la data de 30.07.2007 în cuantum de 5318,21 lei iar conform deciziei nr. -/14.08.2008 emisă de M, i s-a restituit doar suma de 2407 lei reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare și taxa de poluare. În esență, s-a relevat că potrivit art. 2141- 2143Cod fiscal și pct. 3.1. ind. 1 - 3.1. ind.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autoturismele, autovehiculele noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Față de aceste texte legale, instanța a reținut prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, subliniindu-se rostul reglementării indicate, acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele de import și cele similare autohtone, în condițiile în care în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Astfel, obiectul reglementării comunitare, conform hotărârii invocată este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, iar instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, conform art. 148 alin. 2 din Constituție.
Instanța de fond a concluzionat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, iar taxa trebuie restituită integral fiind irelevant faptul că reclamantul a achitat-o în mod voluntar, altfel nici nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autovehiculului în România. Pârâta are calitate procesuală pasivă întrucât, deși chitanța de plată a taxei a fost depusă la o altă instituție, taxa s-a făcut venit la bugetul de stat.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs pârâta DGFP M care a cerut modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamant. În motivarea recursului se arată că reclamantul nu a contestat vreun act administrativ ci dispozițiile legale care dispun achitarea acestei taxe, dispoziții în vigoare, neabrogate și care nu au fost declarate neconstituționale. Cu privire la aplicarea art. 90 din Tratat, consideră că acestea nu sunt incidente în cauză deoarece taxa se achită de toți proprietarii de autovehicule, inclusiv pentru cele produse în România, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări. S-au invocat totodată prevederile OUG nr. 50/2008 prin care a fost instituită taxa de poluare pe autovehicule, act normativ cu aplicabilitate începând cu 1 iulie 2008, fiind emisă și HG nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare.
Recurenta a invocat prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 și procedura legală de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Se observă că recurenta practic nu critică hotărârea primei instanțe sub aspectul incidenței și priorității normei dreptului comunitar ca argument esențial de înlăturare a aplicabilității prevederilor art. 2141- 2143Cod fiscal și ca temei al restituirii taxei speciale de primă înmatriculare. Recurenta invocă doar un act normativ emis și intrat în vigoare după efectuarea plății de către reclamant, respectiv a OUG nr. 50/2008 care include taxa de poluare, act normativ care practic prevede compensarea celor două taxe și restituirea în condițiile reglementate de normele de aplicare aprobate de HG nr. 686/2008, a eventualei diferențe.
Solicitarea recurentei nu poate fi acceptată din mai multe considerente:
Prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 2141-2142din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În preambulul acestei ordonanțe se reține printre altele și necesitatea adoptării de măsuri pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Acest act normativ instituie taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu (art. 1 alin. 1) iar potrivit art. 4, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Este adevărat că prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 reglementează restituirea diferenței între suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 iunie 2008 cu titlu de taxă specială autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare, dar, la aplicarea în cazul dedus judecății a acestui articol, se constată următoarele:
Prevederile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 (în prezent abrogate), pe de o parte și, prevederile OUG nr. 50/2008, pe de altă parte, reglementează două taxe distincte. Reclamanta a solicitat restituirea taxei speciale achitată și percepută în anul 2007. În raport cu data efectuării plății, se pune doar problema aplicabilității art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003, aspect deja clarificat prin necesitatea aplicării prioritare a normelor dreptului comunitar. Pornind de la realitatea că pârâta are obligația de restituire a taxei speciale corelată cu pretinsa obligație a reclamantei de a plăti taxa de poluare, înseamnă că reclamanta ar datora taxa de poluare introdusă la 1 iulie 2008, retroactiv, anterior intrării ei în vigoare pentru un autoturism deja înmatriculat, în pofida faptului că taxa de poluare, potrivit OUG nr. 50/2008 se datorează cu ocazia primei înmatriculări.
Contrar susținerilor recurentei, dispozițiile art. 90 din Tratat au deplină aplicabilitate în speță, pentru următoarele considerente:
Art. 90 din Tratat suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C 393/04 și C-41/705, Air Industries ). În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second hand importate, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a apreciat, de asemenea, că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele deja aflate pe piața națională și produsele importate ( cauza C-387/01, ).
Prin instituirea taxei din art. 2141din Codul fiscal s-a creat o situație discriminatorie între persoanele ca își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate în România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație mai avantajoasă. Astfel, taxa este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Față de cele ce preced, instanța constată că recursul pârâtei este nefondat, inclusiv sub aspectul dobânzii legale care au fost acordate.
Văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 691 din 16 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/6ex
jud.fond:
-3.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
