Obligația de a face. Decizia 2444/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2444
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 1468 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul reclamant personal și intimații pârâți D și MINISTERUL ECONOMIEI ȘIFINANȚELOR personal prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților pentru a formula concluzii asupra recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Consilier juridic, pentru intimatele pârâte solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința numărul 1468 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice B și D,
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamantul a achiziționat un autovehicul BMW în luna 2007, conform facturii proformă depusă la dosar.
La data de 13.12.2007, în vederea înmatriculării autoturismului și ținând seama de prevederile art. 2141Cod fiscal, reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare, așa cum rezultă din chitanța fiscală aflată la dosar.
Ulterior, la data de 31.01.2008, a solicitat Administrației Financiare a Municipiului C să i se restituie contravaloarea acestei taxe, apreciind ca in mod nelegal fost obligat la plata taxei.
Prin adresa nr. 17936/01.02.2008, Administrația Finanțelor Publice C, a comunicat reclamantei respingerea cererii având în vedere faptul că taxa de înmatriculare este prevăzută de disp. art. 214/1, 214/2 și 218 din Codul fiscal.
S-a reținut că, în esență, reclamantul își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 23, art. 25 și art. 90 din Tratatul CE, apreciind că prin reglementarea taxei de înmatriculare a autovehiculelor s-a instituit de fapt o nouă taxă cu efect echivalent taxelor vamale anterioare aderării României la Uniunea Europeană, împrejurare de natură a împiedica libera circulație a mărfurilor în statele membre.
Potrivit art. 90 din Tratatul " Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție."
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Art. 90, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre. Din moment ce nu există măsuri de armonizare în domeniu, statele membre rămân libere să-și organizeze sistemele fiscale așa cum consideră potrivit și să stabilească nivelul dorit al cotelor de impozitare, cu singura condiție de a nu genera discriminarea produselor provenind din alte state membre. Dispozițiile art. 90 din suplimentând dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent, conținute în art. 23 și 25 din Tratat, caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate.
Potrivit art. 214/1 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006 " intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România", iar potrivit art. 214/2 " taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România".
Așa cum rezultă din dispozițiile legale citate anterior, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de dispozițiile legale naționale, nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera statului, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriu României, în vederea punerii în circulație astfel încât nu reprezintă o taxă vamală de import sau o măsură cu efect echivalent în sensul art. 23 și art. 25 din Tratatul
Pe de altă parte însă, dispozițiile art. 214/1 și urm. din Codul fiscal, reglementând o taxă care diferă în funcție de criterii obiective și se aplică în cu excepțiile prevăzute de lege în cazul tuturor autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în România, nu încalcă dispozițiile art. 90 din Tratat, decât în măsura în care această taxă este percepută pentru înmatriculare în România autoturismelor second hand, înmatriculate deja într-un alt stat membru, în vreme, ce la schimbarea proprietarului unui de autoturism aflat pe piața internă, o astfel de taxă nu mai este percepută.
Ori, în speța de față, așa cum rezultă din factura fiscală și cartea de identitate atașate la dosar autoturismul achiziționat de reclamant a fost fabricat în anul 2008, nefiind înmatriculat anterior în nici un alt stat membru al Comunității Europene, reclamantul fiind primul proprietar al acestuia.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor noi înmatriculate pentru prima dată în spațiul comunitar, taxa specială de înmatriculare prevăzută de disp. art. 214/1 Cod fiscal nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 90 din, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produselor importate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că art. 214 și următ. din Codul fiscal nu conțin norme de aplicare, lipsa actului normativ de calcul conducând la restituirea sumelor achitate din eroare.
S-a mai susținut că neavând suport legal taxa de primă înmatriculare încalcă directiva 92/12 CEE a Consiliului Europei din 25 februarie 1992, autoturismele neregăsindu-se în Anexa 3 privind produsele supuse accizării.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamant se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Critica recurentului vizând lipsa normelor de aplicare a dispoz. art. 214 și următ. din Codul fiscal și lipsa actului normativ de calcul a taxei speciale pentru autoturisme nu poate fi reținută având în vedere că prin dispoz. art. 214/1, 214/2 și art. 214/3 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, precum și anexele la acesta, a fost stabilită formula de calcul a taxei speciale pentru autoturisme.
De asemenea, prin HG 44 din 22 ianuarie 2004 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 prin care s-a stabilit că taxa se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate.
Este nefondată și critica vizând încălcarea directivei 92/12 CEE a Consiliului Europei din 25 februarie 1992, autoturismele neregăsindu-se în Anexa 3 privind produsele supuse accizării, având în vedere, pe de o parte, că taxa specială pentru autoturisme nu reprezintă acciză în sensul art. 162 din Legea nr. 571/2003, iar pe de altă parte, directiva 92/12 CEE a Consiliului Europei din 25 februarie 1992 fost transpusă integral prin adoptarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea apreciază nefondat recursul declarat de reclamant, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 1468 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud.
2 ex./17.12.2008
Jud. fond.
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Gabriela Carneluti, Costinel
