Obligația de a face. Decizia 2444/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2444
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Judecător
- - Judecător
- - Judecător
Grefier:
*********
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP D ÎN NUME ȘI PENTRU C împotriva sentinței nr. 2042 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP D ÎN NUME ȘI PENTRU C și intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul reclamant depune contractul de vânzare - cumpărare pentru autoturismul marca Opel, în traducere legalizată.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP D ÎN NUME ȘI PENTRU C solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, urmând a se specifica perioada pentru care trebuie acordată dobânda legală.
Intimatul reclamant solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj și acordarea dobânzii legale pentru perioada aferentă.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 2042 din 23.10.2008 Tribunalul Doljaa dmis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
A respins acțiunea față de pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
A obligat pârâta C să restituie reclamantului taxa de primă înmatriculare în cuantum de 734,87 lei, actualizată cu indicele de inflație la data executării.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Potrivit art. 33 din Codul d e Procedură Fiscală, organul fiscal competent în administrarea impozitelor și taxelor este cel în a cărui rază teritorială se află domiciliul contravenientului sau al plătitorului de venit, respectiv Totodată, instituția menționată este cea care a încasat taxa de primă înmatriculare, conform chitanței aflată la fila 5, fiindu-i adresată și cererea de restituire a acesteia. Prin urmare, C are calitate procesuală pasivă în cauză și nu FP. D, simpla calitate a acesteia de organ ierarhic superior organului fiscal local nu-i atrage calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză, de vreme ce raportul juridic administrativ există între reclamant și Din considerentele expuse, instanța va admite excepția și va respinge acțiunea față de
În ce privește fondul cauzei s-a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism folosit. După introducerea autovehiculului în țară reclamantul a achitat taxa de prima înmatriculare. Ulterior s-a solicitat C restituirea taxei de înmatriculare, răspunsul acesteia în sensul că cererea nu poate fi soluționată favorabil.
Asupra legalității perceperii taxei de prima înmatriculare instanța reține că art. 2141din Codul Fiscal reglementează nivelul taxei speciale și plata acesteia către bugetul de stat, reglementare ce a intrat în vigoare la data de 01.01.2007, o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană.
Prin introducerea taxei de prima înmatriculare s-au adus atingeri prevederilor art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene privind neutralitatea taxelor.
Astfel, în baza art.90 din Tratat nici un stat membru nu poate stabili direct sau indirect, pentru produsele altui stat membru, impuneri interne de orice natură, superioare celor stabilite, direct sau indirect, pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Adoptarea măsurii taxei de prima înmatriculare a adus atingere liberei concurente în interiorul pieței, creând o situație împovărătoare pentru importatorii de autoturisme second-hand produse în alte state decât statul român. Este evident că dispozițiile legale fiscale privind taxa de primă înmatriculare sunt de natură a conduce la discriminare între produsele aflate deja pe piața din România și cele importate din statele membre.
În acest context, autoturismele second-hand care au mai fost înmatriculate în România nu se supun taxei de primă înmatriculare, situație în care se ajunge la încălcarea neutralității impozitării interne privind competiția între autoturismele aflate deja pe piața națională și cele similare importate dintr-un alt stat membru.
Atâta vreme cât pentru produsele naționale similare, respectiv autovehicule second-hand, nu este prevăzută o taxă de înmatriculare similară ca valoare, impunerea taxei de primă înmatriculare pentru autoturismele provenind din alte state membre, fără distincție între autoturismele care nu au mai fost niciodată înmatriculate și cele care au fost deja înmatriculate într-un alt stat membru, constituie o încălcare a dispozițiilor Tratatului.
Prin impunerea unei sarcini fiscale suplimentare, Statul Rap rotejat produsele naționale, împovărând cumpărătorii de autoturisme second-hand dintr-un stat membru prin instituirea taxei menționate și creând o discriminare între aceștia și cumpărătorii de autoturisme second-hand înmatriculate deja pe teritoriul național.
Din moment ce taxa specială pentru autoturisme și autovehicule nu este revăzutăp. și pentru înmatricularea pe numele unui alt proprietar a unui autoturism folosit deja în teritoriul național, obligativitatea plății taxei speciale la prima înmatriculare în România constituie în mod cert încălcare a prevederilor legislației comunitare.
În conformitate cu art. 148 alin. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării României, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, având prioritate față de dispozițiile contrare cuprinse în legile interne, cu respectarea prevederilor actelor de aderare.
De asemenea, în baza art. 148 alin.4 din Constituția României, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și a prevederilor alin.2 al aceluiași text, motiv pentru care judecătorul național trebuie să aplice cu prioritate, în cauzele deduse judecății, normele dreptului comunitar.
Astfel fiind, textul tratatului comunitar, respectiv prevederile art.90 din Tratat urmează să fie aplicate cu precădere, dispoziția legală din dreptul național fiind contrară textului tratatului.
În sensul celor susținute în prezenta acțiune este și decizia pronunțată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, respectiv Hotărârea din 18.01.2007, cauza 313/05.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP D ÎN NUME ȘI PENTRU C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a dat o soluție greșită, invocându-se inadmisibilitatea acțiunii, apreciind că în urma formulării unei asemenea cereri de restituire s-a născut un raport juridic fiscal și, în consecință toate drepturile și obligațiile părților referitoare la sumele datorate de la bugetul de stat vor fi reglementate de actele normative specifice dreptului procedural fiscal, în speță este vorba de Codul d e procedură fiscală, ce reglementează în mod clar procedura de restituire, fiind instituite în acest sens norme exprese și imperative în această materie, norme eludate de către instanța de fond, inclusiv posibilitatea de acordare a dobânzilor reglementate de art.124 din același cod.
S-a precizat că nu s-a emis actul administrativ fiscal în forma reglementată de art.88 alin.1 lit. a și c din Codul d e procedură fiscală republicat și că nu s-a respectat procedura prevăzută de art. 205 Cod pr.fiscală, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În sensul inadmisibilității acțiunii, s-a arătat că reclamanta nu a urmat întreaga procedură specială de restituire prin contestarea răspunsului Administrația Finanțelor Publice, asociat măsurilor de impunere, potrivit prevederilor art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, s-a precizat că art.2141Cod fiscal se aplică fără nici o discriminare tuturor autoturismelor importate, atât din statele membre cât și cele nemembre ale Comunității Europene.
S-a mai arătat că în temeiul art.13 din Codul d e procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege, iar taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.2141Cod fiscal este reglementată în lege așa încât judecătorul nu poate să înlăture obligativitatea plății acesteia.
A precizat recurenta că era necesară instituirea unei astfel de taxe pentru evitarea importării în România a unor autoturisme cu grad ridicat de poluare.
În același timp, recurenta a considerat că legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebui obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și mijloacele.
Recurenta a mai susținut că taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența acestora.
S-a mai arătat că instanța de fond a dispus actualizarea sumei ce trebuie restituită, deși s-a cerut dobânda legală și nu s-a precizat actul normativ în baza căruia va fi calculat efectiv cuantumul actualizărilor și perioada pentru care se vor calcula.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 734,87 lei, așa cum rezultă din chitanța seria - nr.- din 1.06.2008.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr.3809/19.05.2008 Administrația Finanțelor Publice C a răspuns reclamantului, în sensul că taxa de primă înmatriculare este percepută legal.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamant a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamanta a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second- hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Este întemeiată critica formulată de recurentă în sensul că instanța de fond nu a precizat temeiul de drept în baza căruia autoritatea fiscală datorează dobânda legală și de asemenea nu s-a precizat data de la care începe să curgă dobânda legală.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată, așa cum s-a precizat și mai sus de art. 117 alin.1, lit. d din Codul d e procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 cod procedură fiscală.
Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz.
Art. 70 alin.1 din Codul d e procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din codul fiscal, Curtea reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația.
Același termen de 45 de zile este reglementat și în capitolul I, pct. 1 din Ordinul 1899/22.12.2004 și anume se arată că restituirea se face în 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competențe de administrare a creanței bugetare.
În ceea ce privește nivelul dobânzii, Curtea constată că aceasta este reglementată în mod expres în cuprinsul art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală, în sensul că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute în Codul d e procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sumele solicitate de plătitori.
Din prevederile capitolului 2 pct.2 ale Ordinului menționat rezultă că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile, până în ziua înregistrării operațiunii de compensare sau de restituire, prin înmulțirea numărului de zile determinate în modul arătat cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 119 cod procedură fiscală ( fost 114).
Întrucât prima instanță nu a indicat în hotărâre data de la care încep să curgă dobânzile ( majorările) și nici temeiul de drept, Curtea reține că acest motiv de recurs este fondat.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 304 Cod pr.civilă, recursul se va admite, se va modifica în parte sentința în sensul că dobânda legală se acordă începând cu 13 iulie 2008, la nivelul prevăzut de art. 124 alin.2 cod procedură fiscală. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DGFP D ÎN NUME ȘI PENTRU C împotriva sentinței nr. 2042 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifică în parte sentința în sensul că acordă dobânda legală se acordă începând cu data de 13.07.2008, la nivelul prevăzut de art. 124 alin. 2 cod procedură fiscală.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red. Jud. TB
Ex.2//22.05.2009
Jud. fond C
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
